Regele poeziei

de Violeta Sârbu

Spun Eminescu și spun totul
Și mă înalț pe-aripi în zbor
Cutremurându-mi-se plopul,
Din fața blocului, de dor.

Iar noaptea, când pe cer apare,
O stea, din stele ce cuvântă,
Luceafărul, un bob de sare
În mâna mea-i lumină sfântă.

Și când mă plimb pe lângă tei,
Parfumul lor încântător,
Mi-arată calea dragostei,
O dulce apă de izvor.

Și-apoi, prin codrul des mă duc,
În lumea lui mă adâncesc,
M-ascund la umbra unui nuc
Citind poemul ce-l iubesc.

Și trec prin parcul cu castani
C-o floare-albastr-a veșniciei,
El va rămâne peste ani
Regele nostru,- al poeziei.