CREZUL MEU

"EXISTĂ UN LUCRU MAI RĂU DECÂT OAMENII RĂI !
ESTE IGNORANŢA OAMENILOR BUNI !"

CĂI CĂTRE LUMINĂ

BINE AŢI VENIT ÎN LUMEA MEA !
Fotografia mea
Sunt o fiinţă ce a trecut prin "furcile caudine" ale existenţei, care a pierdut uşor ...şi a câştigat greu lupta cu viaţa. Când am pierdut, am dobândit Credinţă, iar când am câştigat, m-am bucurat de Nădejde; ajungând, azi, să înţeleg de ce este atât de greu urcuşul spre Omul "încoronat" cu demnitate creştină.

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Sfarsit de toamna







Toamna e pe sfarsite.
Dupa cateva  zile in care cerul si-a  varsat necontenit,in suvoaie,lacrimile pe pamant, e din nou soare !
Tot mai multi copaci desfrunziti,parasiti de cununa verde ce le-a acoperit crestetul,par resemnati in fata trecerii timpului,asteptand nametii albi care sa le acopere "goliciunea".
Parfumul toamnei,un amestec de crizanteme,frunze ruginii ,ude,  si pamant reavan imi amintesc de universul bacovian.
Din crugul cerului ,stoluri de ciori se intrec intr-un croncanit care prevesteste ninsoarea.
Toamna e pe duca.Covorul de frunze vestejite ,asternut pretutindeni,asteapta intrarea triumfala a iernii.

duminică, 14 noiembrie 2010

Romanta toamnei

Niciodata

Testamentul poetului Adrian Paunescu




De la un cardiac, cordial   

De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.

Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.

Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.

Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,

De nu doriţi să vină anii grei,

Spitalul de urgenţă implorându-l.


Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.

Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate.

In memoriam Adrian Paunescu



A  plecat  dintre noi un OM !Plecarea lui ne-a indoliat pe toti cei care l-am iubit.
Sufletul Maestrului   a zburat spre Ceruri!Moartea i-a invins trupul macinat de boala!
A  plecat dincolo,in lumea fara dor,lasand in urma sa  o opera titanica!Urmele sale pe acest pamant nu vor putea fi sterse niciodata,poezia sa ,nascuta din iubire ,va dainui peste timp.
El va ramane idolul "genaratiei in blugi" si a marcat in istoria contemporana, cu versul sau acid sau profund, momente de cultura activa si vie in constiinta noastra!
Fara el,Romania va fi mult mai saraca !
El ne-a dat ratia de libertate in plin comunism, ne-a invatat sa apreciem adevarata valoare, ne-a invatat sa fim uniti, sa simtim si sa iubim poezia, muzica folk, sa fim altruisti, sa descoperim prietenia neconditionata.
Ne va lipsi Poetul!Ne va lipsi Patriarhul Neamului romanesc,Patronul spiritual al generatiei noastre!
Ne va lipsi spiritul lui inflacarat!
Poezia  noastra a pierdut inima unei generatii de poeti!
S-a stins Poetul ,insa nu si Flacara Poeziei !

Dumnezeu sa-l odihneasca !