CREZUL MEU

"EXISTĂ UN LUCRU MAI RĂU DECÂT OAMENII RĂI !
ESTE IGNORANŢA OAMENILOR BUNI !"

CĂI CĂTRE LUMINĂ

BINE AŢI VENIT ÎN LUMEA MEA !
Fotografia mea
Sunt o fiinţă ce a trecut prin "furcile caudine" ale existenţei, care a pierdut uşor ...şi a câştigat greu lupta cu viaţa. Când am pierdut, am dobândit Credinţă, iar când am câştigat, m-am bucurat de Nădejde; ajungând, azi, să înţeleg de ce este atât de greu urcuşul spre Omul "încoronat" cu demnitate creştină.

sâmbătă, 29 aprilie 2017

Încotro, România?


Din nefericire, astăzi, României îi lipsește un mare proiect național, un ideal mobilizator, clasa politică postdecembristă, incompetentă, lacomă și arogantă, fiind preocupată în primul rând de obținerea de privilegii și ghidată de interese meschine prin care să se îmbogățească și să-și salveze pielea.
În ultimii 27 de ani, în țară domnește hoția, stagnarea economică si deziluzia, politica murdară și manipularea televizată. 
Fără o hartă a viitorului, fără un proiect măreț pentru care să militeze, România își frânge aripile, nefiind departe de buza prăpastiei, de momentul ce va periclita iremediabil viitorul țării. 
Nu doar hulpava clasă politică e vinovată de situația actuală, ci și societatea românească. Faptul că prevalează lipsa atitudinii civice, că reacționează doar când cuțitul ajunge la os, oferă spoliatorilor țării oportunități prin care setea de înavuțire să se accentueze. 
Lipsa de spirit civic și resemnarea s-au înrădăcinat în fibra societății noastre, binele obștesc a fost înlocuit cu interesul personal, iar dezbinarea și discriminările au devenit politici statale. 
 Mai e puțin și vom celebra centenarul Marii Uniri, iar noi, românii, suntem tot mai dezbinați. 
Minciuna și manipulările, neconjugarea eforturilor oamenilor de bine, a elitelor sociale, ne compromit bucuria prăznuirii a o sută de ani de la Marea Unire de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918.

duminică, 16 aprilie 2017

Sărbători Fericite!


"Primăvara și frumusețea ei ne întâmpină cu vestea că Hristos a înviat, aducând bucurie tuturor celor ce-L iubesc. Să rămânem în iubirea lui Dumnezeu și să fim iubitori de Dumnezeu, iar în slăbiciunile noastre, Hristos Cel înviat să nu ne lipsească de iertarea, binecuvântarea și dragostea Sa.
Sfintele Sărbători de Paşti să vă aducă ani mulţi cu pace şi bucurie, sănătate şi mântuire. Vă dorim sărbători pline de lumină, întâmpinându-Vă cu îngerescul salut pascal:
Hristos a înviat!"

ieromonah Hrisostom Filipescu

Sărbători cu pace și iubire!


Lumina Învierii să vă binecuvânteze cu sănătate și fericire!
În fiecare anotimp al vieții, smerenia, bunătatea, ascultarea și curajul, virtuțile Domnului, să vă ajute să vă împliniți sufletește, spre a găsi calea spre Mântuire!


Învierea


de Mihai Eminescu


Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,
Al morţii rece spirit se strecură-n tăcere;
Un singur glas îngână cuvintele de miere,
Închise în tratajul străvechii evanghelii.

C-un muc în mâni moşneagul cu barbă ca zăpada,
Din cărţi cu file unse norodul îl învaţă,
Că moartea e în luptă cu vecinica viaţa,
Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-şi prada.

O muzica adâncă şi plină de blândeţe
Pătrunde tânguioasă puternicile bolţi:
"Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colţ,
Înveninând pre însuşi izvorul de vieţe,

Nimica înainte-ţi e omul ca un fulg,
Ş-acest nimic îţi cere o rază mângâioasă,
In pâlcuri sunătoare de plânsete duioase
A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg".

Apoi din nou tăcere, cutremur şi sfială
Şi negrul întuneric se sperie de şoapte...
Douasprezece pasuri răsună... miez de noapte...
Deodata-n negre ziduri lumina dă năvală.

Un clocot lung de glasuri vui de bucurie...
Colo-n altar se uita şi preoţi şi popor,
Cum din mormânt răsare Christos învingător,
Iar inimile toate s-unesc în armonie:

"Cântari si laude-năltăm
Noi, Tie unuia,
Primindu-l cu psalme şi ramuri,
Plecaţi-vă neamuri,
Cântând Aleluia!

Christos a înviat din morti,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte călcând-o,
Lunina ducând-o
Celor din morminte!"

Imn al Învierii


de Valeriu Gafencu

Vă cheamă Domnul slavei la lumină,
Vă cheamă mucenicii-n veşnicii,
Fortificaţi biserica creştina
Cu pietre vii zidite-n temelii.

Să crească-n inimile voastre
Un om născut din nou armonios,
Pe sufletele voastre să se-mplânte
Pecetea Domnului Iisus Hristos.

Un clopot tainic miezul nopţii bate
Si Iisus coboară pe pământ;
Din piepturile noastre-nsângerate
Răsună Imnul Învierii sfânt.

Veniţi creştini, luaţi lumină
Cu sufletul smerit, purificat;
Veniţi flămânzi, gustaţi din cină,
E nunta Fiului de Împarat.

Hristos a Înviat!


de Vasile Militaru

Hristos a Înviat! Ce vorbă Sfântă!
Îţi simţi de lacrimi calde ochii uzi
Şi-n suflet parcă serafimii-ţi cântă
De câte ori creştine o auzi.


Hristos a Înviat în firul ierbii,
A înviat Hristos în Adevăr;
În poieniţa-n care zburdă cerbii,
În florile de piersec şi de măr.

În stupii de albină fără greş,
În vântul care suflă mângâios
În ramura-nflorită de cireş
Dar vai, în suflet ţi-nviat Hristos?

Ai cântărit cu mintea ta creştine
Cât bine ai făcut sub cer umblând,
Te simţi măcar acum pornit spre bine
Măcar acum te simţi mai bun, mai blând?

Simţi tu topită-n suflet vechea ură?
Mai vrei pieirea celui plin de Har?
Ţi-ai pus zăvor pe bârfitoarea-ţi gură?
Iubirea pentru semeni o simţi jar?

O, dacă-aceste legi de-a pururi Sfinte
În aur măcar azi te-au îmbrăcat
Cu serafimii-n suflet imn fierbinte
Ai drept să cânţi: Hristos a Înviat!

Hristos a Înviat!

Aceasta e noaptea şi ziua Învierii Domnului – ziua veşnică pe care a făcut-o Domnul ca să ne bucurăm şi să ne veselim în ea. Să transformăm timpul care ne-a mai rămas într-o nouă şansă de a-L găsi pe Dumnezeu şi de a ne regăsi pe noi înşine, în Biserica lui Hristos Cel Înviat, Domnul Vieţii.
Lumina Învierii să ne încălzească sufletul, să ne lumineze cugetul și să ne deschidă inima spre iubire, credință și iertare!
Fie ca Mântuitorul Hristos, Cel ce a înviat din morţi, să tămăduiască sufletele şi trupurile noastre de toate rănile şi să ne îndrepte paşii duhovniceşti spre tot lucrul bun aducător de mântuire.

Vă doresc sărbători pline de lumină, întâmpinându-Vă cu îngerescul salut pascal: Hristos a Înviat!

Hristos a Înviat!



Slăvitul Praznic al Creştinătăţii, Învierea Domnului, copleşeşte inimile noastre cu Lumina răsărită din Mormântul Mântuitorului Hristos.

Cu nemărginita bucurie prilejuită de aceste înălţătoare clipe, în comuniune cu Hristos cel înviat, vă dorim multă sănătate, bucurii duhovniceşti, lumină în suflet şi multe împliniri pe calea mântuirii!

Sărbători Pascale Binecuvântate cu Pace, Credință și Lumină!


Spiritul sfânt al celei mai mari sărbători a creștinătății, Învierea Domnului, să vă lumineze sufletele și casele! Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă ocrotească! Lumina Învierii să vă aducă bucurie, iubire și o minune care să vă schimbe viața în cel mai frumos mod posibil!

vineri, 14 aprilie 2017

Răstignirea lui Iisus...


de  Vasile Neagu-Scânteianu
Ei Te-au lovit cu vorbe de ocară,
Te-au schingiuit şi Te-au bătut în cuie,
Că aduceai în inimi primăvară-
Şi-n suflet Scara Vieţii la Ceruri să ne suie!
Te-au Răstignit pe Cruce ca pe-un om,
Nu ca să mântui,ci să-ţi renegi credinţa,
Să fii un anonim,un ins de prin popor-
Ca să-şi atragă ei,prin Tine,biruinţa!
Ei toate, Ţi le-au răstălmăcit pe dos,
Şi Faptele şi Pildele-nţelepte,
Ca hula să ţi-o dea omul de jos-
Ce n-are minte, şi nici nu urcă-n trepte!
Au socotit sofistic fariseii,
Cu vorbe mieroase,de năpârci,
Că nu eşti Dumnezeu,ci Fiul Geii-
Şi-n faţa suferinţei secretul Ţi-l divulgi!
La fel leviţii,Te-au socotit bicisnic,
C-o să dărâmi tot templul ce Moses l-a clădit,
Că Te-arătai lui Solomon potrivnic-
Şi Rege, ca şi el, te-ai socotit!
Acestea toate sunau a vrăjmăşie,
A stricător de lege şi de rituri,
Că nu le ofereai vreo chezăşie-
Ci doar ,,poveşti''sub forma unor mituri!
În contra Ta,grăbitu-s-au să strige:,,Sacrilegiu!''
Şi farisei şi preoţi şi gloata fără minte,
Că ţi-ai făcut Apostoli,să aibă privilegiul-
Să ierte de păcate şi morţii din morminte!
Ai semănat în oameni credinţa în Ne-moarte,
Când ei o semănau în Ne-fiinţă,
Şi Cerul l-ai deschis la suflete curate-
Nu la stăpâni cu danii şi putinţă!
Ai hărăzit Iubirii înaltul rang de Lege,
La care să se-nchine şi sfânt şi păcătos,
Ca sufletul,prin lacrimi,să-şi căştige-
Să afle taine ascunse ...ce nu au înţeles!
Pentru acestea toate,Te-au răstignit pe Cruce,
Dar răstignit-au Omul,şi nu pe Dumnezeu,
Să vadă de Calvarul, Tu singur îţi poţi duce-
Să facă de ocară în veci:Numele Tău!
Dar Tu şi Dumnezeu şi Duhul sunteţi Unul,
Şi Maica-Ţi,Preacurata,a spus-o tuturor:
,,Tu eşti Izbăvitorul şi robul şi stăpânul-
Căci eşti chiar Invierea... şi Cerului eşti Sol!


joi, 13 aprilie 2017

Nu-i singur Iuda vinovat


de Costache Ioanid 

Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă, prin păcat!
Şi eu, şi tu…

Trădarea



"De la Adam și Eva, continuând cu mișelia lui Iuda Iscarioteanul, până în zilele noastre, trădarea, adânc inscripționată în ADN-ul uman, e rezultatul unor alegeri nefericite, prin care, în ultimă instanță, omul se autopedepsește, trădând Neamul, țara, prietenii, familia și pe sine însuși.
Fiind o za de plumb în lanțul păcatului ancestral, greutatea trădării strivește sufletul și-l răstignește pe crucea pieirii."

Comoara din Vâlceaua Lupilor

Iertarea


"Iertarea duşmanilor este o faptă frumoasă; dar o faptă şi mai frumoasă, mai omenească, este înţelegerea duşmanilor, pentru că înţelegerea este şi iertare, şi justificare, şi reconciliere!"
Aleksandr Ivanovici Herzen

Jertfa


„Dacă ar fi fost în lume numai un singur păcătos, Iisus ar fi adus cu drag pentru el singur aceeaşi Jertfă, ca pentru o lume întreagă.”
Fericitul Augustin

marți, 11 aprilie 2017

Calea spre Lumină


Vremurile, cu lumini și umbre, cu bucurii și necazuri, ne îmbie să reflectăm mai mult la noi înșine și să căutăm făgașul spre Mântuire.

Suntem în Săptămâna Mare, numită și Săptămâna Patimilor, perioadă în care rememorăm ultimile zile de pe pământ ale Mântuitorului, Iisus Christos.
Din dragoste pentru Om, Iisus a ales calea jertfei, un exemplu pilduitor pentru noi, învâțându-ne, astfel, că făptuind Binele, înfrumusețăm lumea în care trăim și ne împodobim caracterul cu nestemate.
Faptul că uităm de cele sfinte, urând în loc să iubim, arată că evoluția noastră este în impas. Goana după arginți și foamea după cele lumești, mă îndreptățesc să cred că nu vom putea ieși, cu ușurință, din universul suferinței spre Lumină.
Astăzi, deși am multe "cruci" de dus, aleg resemnarea, o patimă ce mă despovărează de platoșa mândriei, și care mă eliberează din mrejele părelniciilor, oferindu-mi bucuria de a mă regăsi, zărind calea spre Lumină, numai învingându-mă pe mine însumi!

sâmbătă, 8 aprilie 2017

Bună seara, dragi prieteni!




Omule, nu gândi că Dumnezeu este undeva departe de tine şi e greu să-L simți! Încearcă să faci tot posibilul să îl găseşti pe Dumnezeu în inima ta prin iubirea şi dragostea ce I-o porți, să Îl simțim în mintea noastră prin rugăciune şi curăție! Să-L descoperim pe Dumnezeu în noi! Vă îmbrățişez cu drag şi pe cei bucuroşi dar mai ales pe cei cu lacrimi pe obraz!
Seară plină de lumină şi dragoste divină!

Interviu cu Prof. Dumitru Constantin Dulcan

I. „Ştiinţa m-a dus la Dumnezeu!”
-Domnule profesor, cum aţi ajuns Dumneavoastră, un om de ştiinţă, să-L cunoaşteţi pe Dumnezeu? 
– În primul rând am fost crescut de o mama religioasă care m-a dus la biserică de mic. Mi-aduc aminte, din clipa în care am putut să merg, mă ducea la biserică şi-mi dădea “Paşti mari”, cum se spunea, şi eu eram foarte încântat fiindcă în zona în care m-am născut toată lumea se pregătea intens pentru cea mai mare sărbătoare: nu era lucru în casă care să nu fie scos pentru a fi spălat, casa era văruită şi întotdeauna mama ne făcea haine noi pentru a ne duce la biserică. Deci din acest punct de vedere, am venit în contact cu divinitatea din clipa în care am deschis ochii. Mai târziu, spre onoarea învăţătorilor mei din clasele elementare, niciunul n-a îndrăznit să ne facă politică atee, să ne spună de pildă că nu există Dumnezeu, ba chiar în unele clase erau preoţi; mi-aduc bine aminte că începeam cu slujbă, terminam cu slujbă la care, copii fiind, participam cu destul de multă bucurie. Mai târziu, prin clasa a cincea, a şasea, chiar am fost în corul bisericii ţi ştiu şi acum multe cântece bisericeşti care m-au atras dintotdeauna. Poate atunci am simţit plăcerea ritualului ortodox. Mi-au plăcut enorm de mult şi sunt şi acum cântece care se cântă în strană Duminica şi care-mi plac, iar uneori, când sunt singur, le intonez. Apoi am plecat din sat şi am venit la oraş, unde am făcut şcoală cu caracter ateu. Liceul şi facultatea aveau un caracter rigid, strict ştiinţific şi se evitau termenii religiei; era dominantă ideologia comunistă, nici nu se punea problema altfel. Atunci a început deruta.

Floriile sau despre gingășia Domnului


De oriunde aș pleca gândul despre Duminica Praznicului acestuia, ajung la aceeași concluzie. Iisus Hristos este Om frumos și Dumnezeu frumos. Din satul Betania, unde scoate în lumina vieții pe prietenul său Lazăr, Mântuitorul urcă la Ierusalim. E dimineață și răcoarea încă apără de toropeală și nebunia căldurii cetatea lui David. În coastă rămâne Muntele Măslinilor. Dinainte casele albite de soare și construcțiile abia terminate ale lui Irod, casa cea nouă a lui Ponțiu Pilat. Când intră în Ierusalim Hristos pare că nu le vede. El vede copiii. Puștii Ierusalimului auzit-au de cu seara că Domnul Iisus a făcut minunea învierii unui prieten. Și ei se vor prieteni cu Hristos. Și ei se vor înviați. Înarmați cu cele mai la îndemână săbii, lungile frunze de finic, îmbrăcați cu cea mai strălucitoare armură – strălucirea ochilor lor bucuroși de așa un Oaspete – copiii devin cavalerii din trupa Împăratului Iisus Hristos. Gălăgia lor zglobie umple Ierusalimul de mirare și pe Domnul de bucurie. Cei mari, intrați parcă în jocul copiilor, cel mai adevărat episod de bucurie descris în Evanghelii, pun pe cale, în praful albit de forța necruțătoare a soarelui, hainele lor, veșmintele lor firave dar curate. Această fragilitate atinge inima Mântuitorului. Osanalele copiilor sunt curate, limpezi, adevărate. În cele ale adulților deja aude „Răstignește-L, Răstignește-L”. Copiilor le va fi dat să fi visat toată noaptea cum au luptat ei alături de acest Împărat al lui Israel care, călare pe mânzul asinei- în jocul lor strașnic bidiviu de foc- le-a umplut de bucurie ziua. Hristos știe să facă bucurii, luminează copilării și iubirea copiilor îi este preț neprețuit până azi, de ce va fi fost altfel atunci? Putem intui ochii dilatați de orgoliu sângeros ai vânzătorilor și vânătorilor de sfinți ce aghesmuiau Templul cu lacrima falsă a unei pocăințe ritualice. Hristos nu intră în Ierusalim doar să împlinească un ritual ci și pentru ca să mai încerce o dată să miște inima celor ce le vestește. Doar copiii, ei, sunt gingașii Apostoli ai Domnului.

La Mulți Ani, de Florii!


Cu ocazia sfintei sărbători a Floriilor, zi în care prăznuim intrarea triumfătoare a Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim, vă urez tuturor celor care purtați nume de floare “La Mulți Ani” și o viață binecuvântată!

Duminica Floriilor

Duminica Floriilor este ziua în care prăznuim Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, ca împărat biruitor, dar cu înfăţişare smerită, venind călare pe mânzul asinei, împlinire a unei profeţii făcute cu 400 de ani înainte de venirea lui Mesia. Cântările acestei perioade ne îndeamnă nu doar la luptă duhovnicească, ci şi la biruinţă şi bucurie: 'De vreme ce ai legat iadul şi moartea ai omorât şi lumea ai înviat-o, pentru aceasta cu stâlpări Te-au lăudat pruncii, Hristoase, ca pe un biruitor strigându-Ţi astăzi: Osana, Fiul lui David. Pentru aceasta bucurându-ne zicem: Binecuvântat este cel ce vii să chemi pe Adam'.
După Sfântul Gherman I al Constantinopolului şi Nicolae Cabasila, drumul Mântuitorului spre Ierusalim şi spre Pătimirile Sale este comemorat la fiecare Liturghie prin Vohodul sau Ieşirea Mare. Preotul iese din altar pe uşa dinspre miazănoapte cu darurile pregătite la proscomidiar, în timp ce strana cântă 'Ca pe împăratul tuturor să-L primim...', traversează naosul, pentru a intra înapoi prin uşile împărăteşti. El poartă sfântul potir şi sfântul disc, pe care sunt aşezate miride (pentru îngeri, sfinţi şi credincioşii vii şi adormiţi), semnificând universul întreg adunat în jurul Domnului Iisus Hristos, reprezentat prin Agneţ. Aşa cum interpreta ieromonahul Makarios Simonopetritul în 'Triodul explicat': 'Întreg cosmosul, pâinea, vinul, spaţiul şi timpul, şi întreaga lume sensibilă (...) intră în sanctuar pentru a fi aduse jertfă, pentru a fi asumate de Logosul divin, pentru a fi îndumnezeite şi transfigurate'.

Veta Biriș - Duminica, la Florii

Săptămâna Patimilor



Deși înfrânți de istorie, învinși de destin și puși la zid de propriile păcate, totuși, oamenii s-au bucurat de o salvare miraculoasă prin lecția de împăcare, de milostivire și iertare a lui Iisus Hristos, care, prin Iubire,"Cu moartea pre moarte călcând", a răscumpărat, prin Jertfa de pe Golgota,"frumusețea cea dintâi" spre Mântuirea neamului omenesc.

Creștinii vor intra luni, 10 aprilie 2017, în Săptămâna Patimilor, perioadă ce se mai numește și Săptămâna Mare și este cea mai importanta perioadă de dinaintea praznicului luminat al Învierii Domnului Iisus Hristos. Anul bisericesc sau liturgic, cu rânduielile sale bine stabilite, cu sărbătorile, posturile, pomenirile morților și alte momente importante din cursul său, urmărește să mențină trăirea credincioșilor, în amintirea vieții Mântuitorului Hristos.
De luni, încep deniile, slujbele divine deosebite ce se săvârșesc în acest interval de timp și care îi dau caracterul de unicitate. Este vorba, în primul rând, de minunatele slujbe ale deniilor, adică acele servicii divine cu caracter de priveghere, care se săvârșesc seara și care, de fapt, sunt utrenii de a doua zi. Ele ne duc cu gândul la primele veacuri creștine, când cultul divin se înfăptuia seara, spre ziua următoare, creând acea atmosferă de comuniune cu Dumnezeu și de meditare la viața de apoi. În prima zi, luni, se face pomenire despre Iosif, cel prea frumos, pierdut de frații săi, ca prototip al lui Iisus Hristos, vândut și răstignit de conaționalii săi, dar și de smochinul neroditor, ca simbol al sinagogii, care nu a adus rodul mântuirii pe care l-a odrăslit din plin Biserica creștina. În cea de-a doua zi, se face pomenirea celor zece fecioare, pilda care ține în conștiința creștinilor datoria vegherii necontenite pentru a întâmpina pe Mielul Hristos prin fapte bune. Miercurea este dedicată amintirii femeii celei păcătoase, care a spălat cu lacrimi și a uns cu mir picioarele Mântuitorului, înainte de Patima Sa, ca simbol al pocăinței și îndreptării omului păcătos. Ultimele zile dinaintea Învierii sunt și cele mai importante. Joia Patimilor este închinată amintirii a patru evenimente deosebite din viața Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă de smerenie, sau Cina cea de Taina, la care Mântuitorul a instituit Taina Tainelor. Totodata, în Vinerea Mare, zi în care se face pomenirea de sfintele si mântuitoarele Patimi ale lui Iisus Hristos, se ține post negru, nu se consuma nici un fel de mâncare și nu se bea apa. Este o zi de profundă tristețe, întrucât este ziua răstignirii Mântuitorului, a morții și a îngropării Lui.

vineri, 7 aprilie 2017

Gândul serii


„Prezentul tace sau vorbeşte; numai trecutul cântă. De aici farmecul amintirii.” - Lucian Blaga

Eşti o minune


"Aminteşte-ţi că eşti o minune, că meriţi tot ce este mai bun şi mai frumos şi că ai o mare datorie faţă de tine: să fii fericit!"-Irina Binder

Perfecţiunea



"Perfecţiunea nu se află niciodată în obiect. Ea se găseşte în atitudinea celui care priveşte.Când lentilele prin care priveşti sunt curate, toate obiectele privite prin acele lentile sunt frumoase."

Paul Ferrini

Gândurile


"Zgomotul interior sunt gândurile. Citește! Roagă-te! Contemplă o icoană! Privește natura! Spală mintea și învață de la natură ce înseamnă liniștea. În acea baladă dulce va vorbi Dumnezeu și mie, și ție."-Hrisostom Filipescu

Trecutul


"Trecutul nu are cum să te mai rănească. El este doar în mintea ta."-Robert Tew

O oază de liniște



"O oază de liniște este, cred, cea mai înțeleaptă dorința a omului pentru viața lui. Cât de important este să trăiești măcar în casa ta într-o armonie sufletească!" -Ileana Vulpescu

Timpul


"Timpul petrecut cu plăcere nu e niciodată pierdut."-Martie Troly-Curtin

Constatare


"Toți anii sunt banali. Abia după ce trec devin interesanți."-Cesare Pavese

Sufletul


"Sufletul este poarta de intrare către paradisul dinlăuntrul tău."-Choa Kok Sui

Oamenii frumoși


”Oamenii frumoși nu apar așa, pur și simplu, ci devin frumoși pentru că permit vieții să-i șlefuiască astfel încât să poată răspândi peste tot iubire, bunătate și lumină."

Natura


"Natura nu a trădat niciodată inima care a iubit-o."-William Wordsworth

Neștiința...



"Nu am ştiut unde să caut lumina care să mă călăuzească, până când viaţa însăşi m-a învăţat că nu o pot căuta şi nu o pot găsi decât în mine însumi.

Nu am ştiut pe cine să întreb şi la ce uşă să bat, până când viaţa însăşi m-a învăţat să bat doar la uşa sinelui meu, pentru a nu mai fi dezamăgit iarăşi şi iarăşi la nesfârşit.
Nu am ştiut de unde să încep şi ce drum să aleg, până când viaţa însăşi m-a învăţat că ori de unde aş începe şi pe ce drum aş porni, tot e mai bine decât să nu încep nimic.
Nu am ştiut pe umărul cui să plâng pentru a nu-mi irosi lacrimile în zadar, până când viaţa însăşi m-a învăţat să mă întorc mereu la mine însumi ca la un vechi prieten.
Nu am ştiut cum să dau un sfat cuiva fără ca să-l rănesc, până când viaţa însăşi m-a învăţat că dincolo de orice vorbe mai bine aş lăsa capul unui suflet ostenit să se odihnească pe umărul meu.
Nu am ştiut cum e să fii "tu însuţi" de frică să nu supăr pe cineva, până când viaţa însăşi m-a învăţat că decât să port o mască în zeci de mii de vieţi,mai bine să fiu eu însumi într-o singură viaţă.
Nu am ştiut cum e să fii pe câmpul de luptă de frică să nu fiu învins, până când viaţa însăşi m-a învăţat că mai bine e să fi învins decăt să nu lupţi şi mai bine e să te ridici iarăşi de oriunde ai cădea.
Nu am ştiut cum să trec nenumăratele obstacole ce-mi apăreau în faţă, până când viaţa însăşi m-a învăţat că după orice iarnă vine şi primăvara, iar după orice lacrimă apare iarăşi zâmbetul pe chip.
Nu am ştiut că viaţa nu înseamnă suferinţă, până când viaţa însăşi m-a învăţat că suntem cu toţii chemaţi la bucurie, la creaţie, la desăvârşire.
Nu am ştiut unde să-l caut pe Dumnezeu, până când viaţa însăşi m-a învăţat că Dumnezeu nu e dincolo sau dincoace, nu are formă sau chip, nu caută la faţa omului şi nici nu caută să-l prindă în vreo cursă.
Nu am ştiut cine sunt eu şi ce se află în mine însumi, până când am lăsat ca viaţa însăşi să mă înveţe cum să ajung la poarta fiinţei mele, acolo unde am bătut, mi s-a deschis şi am intrat, acolo mi s-a şters orice rană, orice neputinţă, orice întristare şi orice suspin."

Gândul zilei

"Niciun bărbat nu trebuie să fie atât de sărac încât să nu-și permită… maniere

Și nici o femeie atât de lipsită de posibilități încât să nu-și permită să aibă stil. Nu lucruri la modă. Stil. 
E mai multă eleganță în cuvintele grele pe care alegi să nu le spui atunci când ești jignită, decât într-o rochie care țipă. 
Oare cât e de greu să înțelegem că atunci când îi răspundem cuiva “cu aceeași monedă”, nu mai este între noi și acea persoană nicio diferență de valoare?
Nu știu multe lucruri despre modă, dar știu că bunul simț nu se demodează.
Nu știu multe lucruri despre colecțiile noi de principii, dar cred că și în iarna asta se poartă bărbații care știu să se poarte.
Și chiar nu știu când au devenit manierele și politețea sinonime cu slăbiciunea, când îți trebuie mult mai multă forță să îți păstrezi demnitatea în momente când animalul din tine vrea răzbunare. 
Mama avea o vorbă: Cutare “s-a dezbrăcat de caracter”. Însemna că a lăsat totul și s-a mahalagit ca lumea. Dar mai însemna ceva: caracterul ăsta era ca o haină, ca o mască. Nu era “pe bune”.
Pentru mine politețea e mai puțin un mod în care îi respecți pe alții și mai mult unul în care te respecți pe tine. Iar manierele nu înseamnă că pot să calc pe cadavre atâta vreme cât nu-mi țin coatele pe masă când mănânc.
Îmi plac oamenii care nu se ceartă la televizor și oamenii care nu se uită la televizor când se spală rufe în direct. Dacă ne uităm pe audiențe deducem că sunt mai mulți cei care nu îmi plac :))
Îmi plac bărbații politicoși, deși orice femeie e mai greu de păstrat în preajma lor.
Și îmi plac foarte mult femeile care, deși vorbesc mult, nu spun niciodată ce nu trebuie. E o diferență între a vorbi mult și a vorbi în plus.
Cred într-un tip de cavaler modern și în prințesa lui urbană. Care joacă în viața asta după reguli nu pentru că așa li s-a spus, ci pentru că așa au ales!
Gentleman-ul nu este un neadaptat. Un paraplegic emoțional. 
Nu.
Nu e ca în bancul cu bărbatul care e nevoit să oprească în mijlocul pustietății la casa unei femei de 35 de ani care trăia singură și a asigurat-o că poate să-i dea drumul în casă că e “un gentleman”.
Femeia l-a omenit, i-a dat și vin, apoi omul s-a culcat.
Dimineața a ieșit în curte și a băgat de seamă că erau vreo 10 cocoși la 6 găini. 
-Da nu sunt prea mulți cocoși pentru atâtea găini? A întrebat el…
-Numai ăla de pe poartă e cocoș, i-a răspuns ea, restul sunt niște gentlemani."

Radu F. Constantinescu

Cerul

"Cerul i-a dăruit omului, spre a-i recompensa toate greutățile, trei lucruri: speranța, visul și zâmbetul."
Immanuel Kant

Iubirea


"Iubirea este singurul lucru care activează inteligența și creativitatea, care ne purifică și ne eliberează."


Paulo Coehlo

Despre suflet


"Sufletul tău - acel loc liniştit din interior - îţi stă la dispoziţie pentru a-i cere sfatul. Întotdeauna te va îndruma în direcţia bună."-Wayne Dyer