Scrisoare către România Mea

​

„Dragă Românie, 

La vremea de pripas spiritual prin care trecem își scriu să îți spun... La Multicentenar! Te-am uitat ades, țară dragă, ca om și ca popor, căci am învățat, sub presiunea ideologiilor în care ne-am petrecut viețile- și tu și noi- că ne ierți și când uităm de Tine. Ești acolo, în toate ale noastre, dar nu mereu te slujim cu adevărat. Vei afla acum, când împlinești 100 de ani din eternitate, că nu prea mai semănăm cu cei care au fost gata să moară pentru Tine atunci, pe când te reconfigurai în hotarele după care te-am numit România Mare. Nouă ne e greu și să trăim normal, dar și mai greu să luptăm pentru tine. Ne e greu să facem pace între noi, dar să facem război pentru tine ne va fi imposibil. Ne-am activat urile într-atât încât batjocorim orice, fără nici o jenă, fără nici o roșire de obraz. Dacă mai avem vreunul...Protejăm monumentele celor care te-au înjosit și-i plătim bine pe căpcăunii ce ne-au trimis la moarte concetățenii, ascundem memorialele de la Pitești ori Jilava- acolo unde ți-au rănit libertatea comuniștii- dar ovaționăm fiecare scuipat ce ți-e aruncat pe față. Ni-s mai dragi ciolanele comuniștilor decât moaștele sfinților. Un lucru a rămas la fel. Parte din popor e gata să moară pentru frumusețea și dragul de tine. Altă parte își umplu buzunarele din jertfelnicia lor. Nu reușim să-ți împlinim visul de a ne cuprinde pe toți, mai ales acum când mare parte, aproape cea mai bună parte dintre noi, s-au răzvrătit și s-au hotărât să te poarte cu ei departe, în alte țări și peste alte mări. Te-am purtat în zeghe, Românie, pe dinaintea liniilor comuniste pe care acum, zănateci, le deplângem prin fapte. Ne-am eliberat de comunism spunând că pe tine te-am eliberat. În fond te-am rearestat, într-un ghettou de frică și mediocritate, aruncând la gunoi toată morala care te-a Înviat în pragul de lumină al Nașterii Mântuitorului. 

Nu știu ce să-ți spun să te fac să ne mai ții în hotarele Tale. Poate să-ți reamintesc de copiii noștri, ori de bătrânii ironizați pe nedrept ori răniți de neatențiile noastre sistemice. Pentru ei, rămâi cu noi. Știu că e greu să înțelegi un neam în care Catedralele sunt înjurate iar cimitirele morale sunt socotite temple ale rațiunii și corectitudinii. Ne vei ierta și de data aceasta cum ne-ai iertat de 365 de ori în fiecare din cei 100 de ani ce-i prăznuiești. Deși știm că ești cu mult, mult mai bătrână și că fiecare generație ce ți se adaugă te întinerește. Unii spun că dintâi ai fost România când vodă Mihai intra în Alba Iulia. Și cred. Ne vei spune tu, la Judecata Finală, tot ce n-am înțeles din duruta ta istorie, Românie. Ajută-ne să te recăpătăm ca Țară dincolo de partidele politice ori ura de-acum, dincolo de incredibilele noastre frustrări personale pe care le transferăm, cum altfel, asupra ta. În trecătorile ce-ți leagă pământurile sunt puși la odihnă atleții tăi, cei care-au luptat pentru viața ta, plătind cu viața lor. Articulațiile aceste, umplute cu trupuri de flăcăi și bărbați truditori de pământ, țin trupul tău să nu se răzlețească. Ei sunt mai vii decât noi, pentru că te-au socotit mireasa lor și știm acum că asta i-a făcut veșnici. Noi nu te mai vedem ca pe o mireasă și asta ne strică bucuria. 

Știu că mulți îți trimit scrisori zilele acestea. Devenim grafomani cu prilejul Zilei Tale. Eu socotesc ziua ta fiecare zi. Fiecare Liturghie te poartă în ea, așa cum îl poartă pe Hristos, Singurul aliat care nu te-a trădat niciodată. Și te pomenesc cu fiecare nume ce-l pomenesc. Acolo, pe Discul cu miride aurii, din pâinea ta, suntem toți. Buni și răi, atenți și neatenți, hoți și sfinți. Vii și morți. Toți. Candidații la Înviere din circumscripția România. Te iubim, dar nu știm să o arătăm. Suntem fie liberali, fie excesivi în sentimentul național. Suntem bolnavi încă de libertate. De libertatea noastră. Căci libertatea ta e câștigată de cei dinaintea noastră, rănile de lumină ale Istoriei noastre. Ale Istoriei Tale. Iartă-ne că nu te mai vedem în toată frumusețea ta. Ajută-ne să te iubim. 

Cu respect, Constantin Necula, prin voia lui Dumnezeu, preot Lui și cetățean al Tău, Românie”

Ignorarea Centenarului şi a memoriei istorice a românilor

„Sus! Patria către maghiari strigat-a:

E timpul pentru luptă să fiţi gata!“ (Petöfi Sandor)

Pe 15 martie 1848, „tinerii unguri“ conduşi de Petöfi Sandor şi mobilizaţi de poeziile sale patriotice au ridicat mulţimile. La finalul zilei, programul în douăsprezece puncte, printre care şi unirea Ungariei cu Transilvania, a fost acceptat de către parlamentul de la Bratislava şi Curtea de la Viena.

15 martie înseamnă ziua în care „Parlamentul Ungariei a votat unirea cu Ardealul”. Această zi ar urma să devină, în preajma a 100 de ani de la Marea Unire a tuturor Românilor, Ziua maghiarilor din România!

Un moment de cumpănă

Dragi români,

Trăim vremuri tulburi, în care străbunii noștri, cei ce au luptat o viață pentru afirmarea națiunii române, au somnul de veci tulburat, simțind cum crezul lor e călcat azi în picioare de o gloată de neromâni, de indivizi ce folosesc slogane prin care afirmă mândria națională și prețuirea pentru valorile românești, dar, de fapt, de dragul interesului propriu, sunt capabili să ne vândă, tulburând liniștea pământului meu scump, Ardealul, locul în care românii și maghiarii de rând suntem ca frații.

Criticilor mei

Stimaţi prieteni,

E o zi mohorâtă, iar gândurile ce mă năpădesc par acoperite de umbre şi ceaţă.

Recunosc, stimaţi prieteni, fac parte din "prostime", din categoria celor fără principii, fără educaţie, fără bun-simţ, din gloata de golani ce se revoltă, aşa cum foarte bine, direct sau voalat, aţi precizat mulţi dintre dumneavoastră în cursul ultimilor zile. Mai mult, sunt bogat. Nici nu s-ar putea să fiu altfel, fiind plătit de Soros, mituit de Iohannis, din banii lui de chirie din nenumăratele sale case, ori din vânzarea de copii. Cu alte cuvinte, sunt un profitor, un nimeni, un ins total lipsit de caracter! Cum cine se aseamănă s-adună, probabil, la fel sunt şi ceilalţi ce formează Vocea Străzii.

Pe cei care ne-aţi etichetat că suntem manipulaţi, vânduţi, rog pe Bunul Dumnezeu să aibă grijă de dumneavoastră pe cât de curate gânduri aveţi! Vă înţeleg, vă iubiţi ţara, vă iubiţi conducătorul suprem, pe integrul şi venerabilul, Liviu Dragnea, fapt pe care eu îl respect. Nu pun nicăieri ghilimele, deoarece habar nu am cum se folosesc şi la ce ajută. Sunt un Neica Nimeni, ce fluieră a pagubă, într-o Românie sufocată de gloata câinilor ce umblă hai-hui dinspre Teleorman, cu covrigi în coadă.

Astăzi, m-am convins că pentru mine lumea virtuală e un loc din care uşor trebuie să dispar, pentru a face un bine acestei ţări, vouă, celor care pe bună dreptate, după crezul vostru, m-aţi catalogat ca fiind un om fără creier. Nu sunt deloc supărat pe cei care m-aţi caracterizat aşa, fiindcă aveţi dreptate, substanţa mea cenuşie este pe zi ce trece tot mai puţină, un argument în plus ce susţine incapacitatea mea de a fi nemanipulabil şi fiinţă onorabilă.

În final, stimaţi prieteni, vă doresc tot binele din lume, iar ţării mele viaţă lungă şi prosperă!

Scrisoarea adresată ÎNAINTE DE MOARTE poporului român de ARHIMANDRITUL IUSTIN PÂRVU

Popor român !

– Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum, să îţi aminteşti cine ai fost, cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi!

Scrisoare deschisă către români

Dragi români, binele a învins, victoria lui Klaus Iohannis este biruința românilor ce și-au dorit o Românie normală, însă aceasta nu este completă fără sancționarea drastică a celor ce au lezat imaginea țării noastre, prin împiedicarea în diasporă a exercitării unui drept constituțional, dreptul la vot.

Din respect pentru România, cu scuze publice pentru toți cei umiliți la cozi și tratați  cu gaze lacrimogene, cer demisia celor vinovați, în frunte cu premierul Victor Viorel Ponta!

 E timpul, dragi români, să ștergem această pată de rușine de pe obrazul Romaniei! Acest lucru se poate. E posibilă revenirea la o Românie a respectului, doar prin demisia guvernului  și dizolvarea Parlamentului. Se impun aceste două măsuri radicale, singurele care nu ar însemna doar o simplă cosmetizare a imaginii noastre în lume. Numai așa sunt posibile:

-reformarea clasei politice;

-introducerea votului electronic;

-respingerea  proiectului de lege  al grațierii;

-anularea legii traseismului politic;

-redimensionarea Parlamentului, la nivelul stabilit prin consultarea românilor, prin referendum;

-redarea demnității instituției Avocatul Poporului;

-stabilirea incompatibilității între funcția de premier și cea de candidat la președenție;

-interzicerea prin lege  a implicării Bisericii în viața politică;

-limitarea prin lege a adoptării ordonanțelor de urgență, pentru ca Parlamentul să nu mai fie o anexă a Guvernului;

-renunțarea la imunitatea parlamentară.

Dragi romăni, fără aceste schimbări esențiale, România lucrului bine făcut rămâne doar o  simplă lozincă! Chiar dacă aceste măsuri sunt radicale, trebuie să rămânem uniți, călăuziți doar de ceea ce este bun viitorul țării! Haideți să nu cedăm acum! A trecut campania electorală. E momentul faptelor!

Scrisoare deschisă

                                                                         

    Stimaţi  guvernanţi,

    O nedreptate nu se corectează cu o altă nedreptate!

    După ce ani de zile pensionarii  militari au fost umiliţi, fiind taxaţi fie că sunt asistaţi sociali, fie că au pensii nesimţite, cu toate că majoritatea lor le aveau în cuantum de la 1000 -2000 lei, se pare că a sosit momentul  să redeschideţi  Cutia Pandorei  pentru noi, luând în calcul supraimpozitarea pensiilor militare.