COMOARA DIN VÂLCEAUA LUPILOR

luni, 13 februarie 2012

După 19 ani...

Au trecut 19 ani de când vorbesc despre mama mea numai din amintiri.Mi-e dor de ea!

În tot ce este mai frumos în existenţa aceasta o regăsesc pe maicuţa mea .Era o fiintă simpla ,cu frică de Dumnezeu,cu dragoste pentru oameni, o icoană de bunătate şi blândeţe.

Pe 13 februarie 1993,la 22.30,măicuţa mea a părăsit această lume ,cu ochii înlăcrimaţi,după o viaţă de adevărată luptă,crescând singură 3 copii după ce tatăl meu ,la numai 37 de ani ,plecase la Ceruri.

Timpul a trecut ,însă nu mi-a putut îngropa în uitare amintirile.

Şi azi,după atâţia ani,mă simt ocrotit de ea.Ori de cate ori am de luat o decizie hotărâtoare,în noaptea ce precede acel moment vital,sunt "sfătuit"de forţe necunoscute.Îmi place să cred că sfetnicul bun al nopţii este mama mea.Gândul călăuzitor, venit de undeva din tenebrele timpului,dintr-o lume necunoscută ,mă îmbie să aleg calea cea dreaptă.

Atâtea zile câte voi avea, îmi va rămâne vie în minte amintirea ei.Măicuţa mea a fost ,este şi va fi soarele copilăriei mele! Deşi e dincolo de timp,ea va rămâne pururea îngerul meu păzitor!

duminică, 29 ianuarie 2012

Testamentul unui român

Câţi dintre noi mai au lacrimi în ochi când vorbesc de România ,de români?!Parcă ne e ruşine să ne arătăm făţiş sentimentul de ataşament la românism.Fugim să nu fim văzuţi cu strălucirea ochilor ,încălziţi de flacăra dragostei de ţară sau ne retragem în indiferenţă ca şi când iubirea de ţară ar fi o ruşine.

Aflaţi mai multe »