CREZUL MEU

"EXISTĂ UN LUCRU MAI RĂU DECÂT OAMENII RĂI !
ESTE IGNORANŢA OAMENILOR BUNI !"

CĂI CĂTRE LUMINĂ

BINE AŢI VENIT ÎN LUMEA MEA !
Fotografia mea
Sunt o fiinţă ce a trecut prin "furcile caudine" ale existenţei, care a pierdut uşor ...şi a câştigat greu lupta cu viaţa. Când am pierdut, am dobândit Credinţă, iar când am câştigat, m-am bucurat de Nădejde; ajungând, azi, să înţeleg de ce este atât de greu urcuşul spre Omul "încoronat" cu demnitate creştină.

miercuri, 31 decembrie 2014

luni, 29 decembrie 2014

An Nou Fericit!


Acum, în pragul noului an, e momentul să privim înainte, să sperăm că vom fi mai puternici și mai încrezători, că vom iubi mai mult și că vom ști să folosim lecțiile din acest an ca pe ceva ce ne poate ajuta să ne autodepășim.
Fie ca toate visele pe care le făuriți în această zi să se împlinescă și drumul străbatut pentru realizarea lor să vă aducă bucurie în inimi, iar în case fericire și belșug! Totodată, să nu va pierdeți iubirea, speranța și credința!
În final, vă mărturisesc dorințele mele pentru 2015: În afara faptului de a fi sănătos și de a avea inspirația de a alege binele, îmi doresc să fiu orb, surd şi mut la cuvintele linguşitoare ale oamenilor, la armele cu care ei atât de des mă rănesc sau se răzbună, la răutăţile îndreptate împotriva mea, dar să nu fiu niciodată orb la minunile pe care Domnul le-a făcut şi le face, să nu fiu niciodată surd la chemările Sale gingaşe, pline de blândeţe şi de milostivire, să nu fiu niciodată mut spre a-L lăuda mereu, spre a-I mulţumi şi spre a-I cere ajutor şi îndurare! 

Vă doresc, dragii mei, un an 2015 cu multe împliniri, dar mai ales cu multă sănătate și iubire! 
La Mulți Ani!



Cu prietenie,
Ionel Mesaroș

marți, 23 decembrie 2014

sâmbătă, 6 decembrie 2014

La Mulți Ani, de Sfântul Nicolae!



La mulți ani, tuturor celor care astăzi își sărbătoresc ziua onomastică! 

Vă doresc să aveți parte de multe momente fericite, alături de cei pe care-i iubiți!
Sper ca Moș Nicolae să fi fost generos anul acesta cu toată lumea și să fi adus pe lângă darurile minunate și un strop de speranță, de iubire, de generozitate și de credință!

duminică, 30 noiembrie 2014

George Pop de Băsești-emblemă a dragostei de neam

de Ionel Mesaroș
În fiecare an, ziua de 1 Decembrie, Ziua Națională a României, este  pentru mine un prilej de a evoca figura celui ce și-a făcut un crez din idealul de unitate națională: George Pop de Băsești, președintele Marii Adunări de la Alba-Iulia.
Badea Gheorghe, așa cum îl numeau consătenii mei pe acest ilustru înaintaș, emblemă  a localității în care am văzut lumina zilei, m-a cucerit prin felul în care a servit cauza românismului, slujindu-și, cu toată puterea, cum n-a făcut-o altul, țara și semenii săi, până la capătul vieții .
Într-o lume bântuită de forțele răului, în care modelele umane sunt pe cale de dispariție, voi încerca să aduc la lumină pagini din viața unui om ce și-a iubit familia, semenii și neamul, cum arareori ne este dat să întâlnim.
Încă din copilărie, de pe vremea când mă jucam de-a v-ați ascunselea prin curtea casei legendarului George Pop de Băsești, am fost atât de fascinat de viața acestuia, încât am hotărât să “șterg” praful de pe cronicile ce scoteau la vedere urmele lăsate de acesta pe pământ.  Am avut norocul să întâlnesc și oameni care l-au cunoscut personal pe ”patriarhul cauzei româneşti”, care îl păstrau viu în amintiri și după 60 de ani de la plecarea lui la ceruri.
Vii mi-au rămas acele clipe în minte! Când am descoperit un om ce nu are asemanare pământească, ce a lăsat urme adânci  în conștiița oamenilor care l-au cunoscut.1456886_476674985787140_1521723890_n
M-am simțit privilegiat să “răsar” pe pământ  într-un loc în care străbunul meu a scris istorie.
Umbra lui ”badea Gheorghe”, dulce nume în care există o notă de iubire și încredere cum n-a mai avut-o altul, m-a acoperit în vremurile tulburi cu învățăminte de lăsat moștenire, cu pilde despre o viață dedicată trupşi suflet  neamului românesc.
George Pop de Băsești, un om providențial ce și-a iubit Patria și Neamul, luptând împotriva celor ce s-au înfipt ca ploșnițele în sângele românesc, pentru ca dreptatea și adevărul să răsară ca soarele, a văzut lumina zilei pe 1 august 1835, în comuna Băsești, o localitate situată în partea de sud-vest a județului Maramureș, atestată în documente din 1391. El a fost descendentul unei familii nobiliare, posesoare a unei moșteniri de o sută de iugăre, fiu al lui Petre Pop de Băsești și al Susanei Pop de Turț.
Până în 1864  a fost elev la școla din  satul natal, după care a  urmat liceul din Baia Mare, iar din 1852  liceul cezaro – crăiesc din Oradea. La 26 iunie 1854, George Pop  trece cu succes bacalaureatul și intră ca student la Academia de Drept din Oradea. El alege știința dreptului convins că mișcarea națională a românilor are nevoie de specialiști în materie legislativă pentru a demasca legile antinaționale votate de Parlamenul de la Budapesta, însă  împrejurările timpului nu i-au permis să termine studiile fiind mobilizat în armata, în 1859.
Întors la vatră în 1860, George Pop va fi ales prim-pretor, apoi judecător la scaunul orfanal, după care  la cel comitatens, unde va activa mai mulți ani.
Încă din tinerețe, simțind că nu mai este de actualitate ca “la izvorul fermecat pot bea laolaltă și lupul și mielul ” s-a aruncat cu toata energia în lupta pentru cucerirea de drepturi politice și de afirmare a națiunii române.
În 1860, se căsătorește cu Maria Loșonți, descendentă din viță nobilă, o femeie fidelă, iubitoare, devotată căminului ei intim, ce ține cu toata inima la onoarea familiei. Dumnezeu i-a binecuvântat cu doi copii Maria-Carolina, moartă la un an, și Elena–Gheorghina(1860-1940), militantă culturală și feminista binecunoscută în epocă.
Învățăturile de bun-simț ale  părinților, de corectitudine, de dreptate și de judecată îl îmbogăți încă din copilarie pe George. De la ei învățase că nu are voie să părăsească cărările dreptății, bunătatea și adevarul. Sămânța credinței fusese așternută sub “brazda”minții tot de ei: cerându-i să se încreadă în Domnul și să-L recunoască în toate căile sale. Sfaturile lor sănătoase și chibzuința izvorâtă din acestea, l-au ferit de calea nelegiuirilor ,călăuzindu-i pașii pe calea înțelepciunii.
Începând cu 1866,  participa la diferite manifestări și acțiuni organizate de “ASTRA”-Asociațiune înființată pentru ridicarea conștiinței naționale, prin culturalizarea românilor, convins fiind că dezideratele naționale pot fi înfăptuite prin acțiunile de luminare ale poporului.    George Pop de Băsești a devenit unul din marii sprijinitori ai societăților culturale ale românilor din Transilvania, începând cu cele studentești “,Iulia”, “Junimea” şi terminând cu “reuniunile” femeilor de la Brașov și Sălaj, colaborând cu ziariști și oameni de cultură de la publicații de prestigiu cum ar fi:”Tribuna”,”Gazeta Transilvaniei” și ”Observatorul”.
În condițiile legii școlare din 1879, George Pop a  creat școli în limba română, demonstrând rolul decisiv al limbii naționale în supraviețuirea poporului român, subliniind preeminența factorului lingvistic în fața celui etnic, arătând că limba este un giuvaer mai prețios decât viața însăși.   În acea perioadă, românii din Transilvania se aflau într-o stare politică și socială dezastruoasă, mai ales dupa instaurarea dualismului austro-ungar politica Vienei imperiale, acest “putregai de pudră și parfum” a săvârșit a treia mare trădare a poporului român, după ce l-a trădat pe Horea, apoi pe Iancu…
1483750_476674939120478_1906154325_nAles deputat în Parlamentul maghiar, în 1872, desfășoară o luptă aprigă pentru dezrobirea națională timp de 9 ani, susținând cu mult patos setea de dreptate a românilor. Pe 9 august 1880 , George Pop a propus într-o conferinţă ţinută la Turda unirea tuturor românilor din Transilvania şi Ungaria într-un singur partid naţional. În urma acestei propuneri s-a convocat pe 17 octombrie 1880 o conferinţă alcătuită din 30 de fruntaşi români din Transilvania şi Ungaria, care au decis convocarea Conferinţei Naţionale de la Sibiu din anul 1881, care a decretat solidaritatea partidelor naţionale româneşti din Ungaria şi unirea acestora sub numele de Partidul Naţional Român din Transilvania şi Ungaria.
George Pop de Băsești a fost un nobil generos ,ctitor de cultură, sprijinitor al ţărănimii, al orfanilor și văduvelor, un luptător neobosit pentru emancipare națională a românilor. El se  contopea afectiv cu năzuințele consătenilor săi, susținând că țăranii sunt un puternic element  de consolidare a unui popor, încât Nicolae Iorga, oaspete al lui badea George, îl considera un “voievod de obști și oști tărănești”. Fiind un bun cunoscător al științei agricole, a împărtășit experiența în lucrarea “Economia cîmpului”. Mai-mult, în 1914, întemeiază prin testament “Fundația George Pop de Basești și fiica lui Elena”, care avea scopul de a înființa școli de agricultură pentru copiii de la sate, cei mai merituoși învățacei urmând să primească animale și unelte de muncă, iar dascălii lor susținere materială.
George Pop a crezut, asemenea prietenului Kogalniceanu, că “țăranii sunt însăși țara”. El a fost și  un slujitor al creștinismului. A  înălțat biserica din satul său și din localitatea Băița de sub Codru și și-a lăsat prin testament toata averea Preaveneratului Capitlu Mitropolitan Greco-catolic de la Alba Iulia și Făgăraș, cu sediul la Blaj.
Credința în Cel de Sus i-a dat înțelepciune și putere patriarhului nației; Sub protecția Ei, se lăsase stăpânit de un vis: cel de a face dreptate. Visul său arzător a devenit mai întâi o cauză, apoi o mișcare  națională. Zi de zi își întărea credința, stârpind îndoiala ce încerca să-i împăienjenească, unori,  cugetul. El știa că educarea minții este esențială.Cunoștea că sufletul se lărgește prin rugăciune, iar mintea se subțiază prin învățătură, ajutându-l în pledoariile sale din Parlament, când acuza regimul opresiv: ”DACĂ E PĂCAT SĂ ATENTEZI LA VIAȚA UNUI OM, CU ATÂT MAI MARE PĂCAT E SĂ ATENTEZI-CA ÎN CAZUL DE FAȚĂ – LA VIAȚA UNUI NEAM, BA CHIAR A MAI MULTOR NEAMURI.” El era încredințat că “dreptul poate fi suprimat prin forță, niciodată nimicit.”
În 1887, are loc o Conferință Națională la Sibiu în legatură cu întocmirea unui “Memorand”, cu plângerile românilor împotriva situatiei lor grave din punct de vedere social și politic, care să fie prezentat împăratului la Viena.
George Pop de Băsești, condus de înflăcărare și principii, având o capacitate covârșitoare de înțelegere a realității, crezând în victoria dreptului asupra forței, își răscoli sufletul și-și stimula gândurile, având convingerea că întotdeauna conștiința dreptății îi întărește în putere și-I înalța în suflet. Idealul național așezat pe umanitarism, civilizație, libertate și independență îi clarifica obiectivele politice: lupta pentru recâștigarea autonomiei Transilvaniei, dreptul de a folosi limba română în administrație și justiție, revizuirea legii nationalităților și a legii electorale.
La 25-26 martie 1892, a fost definitivat  conținutul Memorandumului de la Viena, “MEMORANDUL ROMÂNILOR DIN TRANSILVANIA ȘI UNGARIA”, document istoric prin care Partidul Național Român protestează energic împotriva sistemului de guvernare impus de Budapesta, în care sunt consemnate toate silniciile și abuzurile la care erau supuși românii din Imperiul Austro – Ungar.
În 26 mai 1892, George Pop de Băsești face parte din delegaţia “celor 300″, iar în urma procesului intentat autorilor Memorandumului, tribunul de la Băsești va fi condamnat alături de alți conducători ai Partidului Național Român. El a urmat ”să-și ispășească păcatul dragostei de neam” în închisorile de la Seghedin și Vacz, locuri unde și-a întărit credința în idealul național:”Noi luptăm cu  arme legale pentru o cauză mare.”
În timpul detenției sale, lui George Pop  de Băseşti îi moare soția “de suparare”.
Deși avea 60 de ani la ieșirea din temniță, dispunea de resurse de energie și entuziasm.      1479810_476674912453814_1520660754_n
Dotat cu tact politic a contribuit la abolirea sciziunii și la refacerea Partidului Național Român, desființat în urma mișcării memorandiste. În 1902 este ales președinte al PNR, remarcându-se, în special, la 12 octombrie 1918 când a fost elaborată declarația de autodeterminare și despărțire a Transilvaniei de Ungaria, moment decisiv în pregătirea actului final al realizării statului național unitar român. Un moment impresionant prin amploarea și semnificația sa este actul de la 1 Decembrie 1918.
Printre cei 1228 delegați din toată țara a tinut să fie prezent și, bătrânul de vârsta patriarhală, George Pop de Băsești, care, deși bolnav, și-a purtat cu mândrie pe piept eșarfa tricoloră. Ajuns la Alba Iulia, pătruns de emoție, a zis: ”Am venit, chiar dacă această cale m-ar costa viața…”
La Alba Iulia, în istorica cetate a poporului român, la 1 Decembrie 1918, este ales în funcția de președinte al Marii Adunarii, subliniind în cuvântul de deschidere “realizarea marelui vis”. El a afirmat: ”Lanțurile acestei robii suntem chemați, fraților, să le zdrobim astăzi, în această mare adunare națională a tuturor românilor…Vrem să zdrobim lanțurile robiei noastre sufletești prin realizarea marelui vis al lui Mihai Viteazul: unirea tuturor celor de o limba și de o lege într-un singur și nedespărțit stat românesc”.
Pe 2 decembrie, în ședința ținută la Alba Iulia, a fost ales președinte al Marelui Sfat Național.  La sfârșitul ședinței, George Pop de Băsești aduce mulțumiri fierbinți marelui Dumnezeu, apoi încheie cu cuvintele Scripturii: ”Iar acum slobozește, Doamne, pe robul Tău în pace, că am văzut mântuirea neamului meu “, iar vocea bătrânului apostol, întretăiată tot mai mult de suspine, se stinse. Lacrimile-i curgeau din ochii lui înviorați de mărăția momentului și plângând el, plângeau cu toții. Erau lacrimile curate ce curgeau din ochii care au avut fericirea să vadă dezrobirea neamului.
Personalități de elită ale vieții politice și culturale, precum:  George Barițiu,   Valeriu Braniște,  Titu Maiorescu,  Mihail Kogălniceanu, Nicolae  Iorga,  Octavian Goga,I. C. Brătianu,  Iuliu Maniu, Vasile Lucaciu, Ion Rațiu, Vaida-Voievod, Vasile Godiș  l-au prețuit și i-au oferit iubirea lor prietenească și edificatoare. Adversarii politici, ca de exemplu,Tisza Kalman, primul–ministru al Ungariei, l-au respectat, gratulându-l: ”Strașnic om ești daco-roman fanatic! Între noi e depărtare ca între cer și pământ. Nu ne vom înțelege niciodată…Vino tu la noi și-ți garantez ca nu există demnitate în Ungaria pe care să n-o poți dobândi”. George Pop de Băsești a răspuns: ” De mi-ați da toată Ungaria și tot n-aș trăda cauza cea dreaptă a sărmanului meu popor, care afară de Dumnezeu, de tovarășii mei și de mine , n-are alți apărători  împotriva tendințelor voastre de cotropire.”
Conștient că și-a făcut datoria față de neam și mândru că a pecetluit un trecut de nădejdi și strădanii, părășeste cetatea Bălgradului, mulțumit, și se întoarce acasă. În drum spre satul său natal, răcind puternic, se îmbolnăvește, iar la 23 februarie 1919  viața i se stinge, moare de apoplexie.
La 26 februarie are loc slujba înmormântării. După primul dangăt al clopotului, hoardele lui Bela Kun trimit ploaie de gloanţe asupra casei eroului nostru. La îndemnul părintelui paroh, răposatul este dus la biserica satului, iar de acolo la cimitir, transportat pe un car țărănesc, împodobit cu cetini de brad și tras de șase boi, simbolizând simplitatea patriarhală și hărnicia neobosită a acestui mare gospodar.
El își doarme somnul de veci alături de țăranii în mijlocul cărora a trăit, rămânând astfel unit sufletește cu obștea românească din Băsești.
La 1 februarie 1976 a fost inaugurat Muzeul memorial “George Pop de Băsești”, în conacul ce a aparținut tribunului Unirii.
Pâna în 1940, casa a fost locuită de fiica sa Elena Pop Longin și sotul său, Francisc Hossu Longin. Naționalizată, în 1948, a servit ca sediu CAP și magazie de cereale.
Pe terenul donat de George Pop de Băseşti Bisericii Române Unite cu Roma a fost ridicată noua biserică greco-catolică din Băseşti, cu hramul “Sfântul Gheorghe”, sfinţită în anul 2005.
Închei această evocare despre patriarhul cauzei românești, George Pop de Băsești, folosind  cuvintele poetului pătimirii noastre, Octavian Goga: “Înfățișarea lui impunea un aspect de demnitate și curățenie morală, împrumutând frământărilor  dimprejur o haină de vetustitate severă, legându-ne de continuitatea aspirațiilor din vechime și dându-ne tuturor senzația binefăcătoare că lupta pe care o ducem e perfect legitimă și credințele noastre vin de demult, de foarte departe… E un capitol de istorie în cripta de la Băsești. Epigoni ai țării mele, duceți-vă la ea să învățați dragostea de neam!”
Sursă: http://www.popascultural.ro/pastila-zilei-duminica-george-pop-de-basesti-emblema-a-dragostei-de-neam-autor-ionel-mesaros/

miercuri, 26 noiembrie 2014

sâmbătă, 22 noiembrie 2014

"Cad și mă ridic"



Felicitări, prietenului meu, Marcel Gug, liderul și solistul vocal al trupei "GORUN", pentru noua piesă, "Cad și mă ridic"!

luni, 17 noiembrie 2014

Scrisoare deschisă către români


Dragi români, binele a învins, victoria lui Klaus Iohannis este biruința românilor ce și-au dorit o Românie normală, însă aceasta nu este completă fără sancționarea drastică a celor ce au lezat imaginea țării noastre, prin împiedicarea în diasporă a exercitării unui drept constituțional, dreptul la vot.
Din respect pentru România, cu scuze publice pentru toți cei umiliți la cozi și tratați  cu gaze lacrimogene, cer demisia celor vinovați, în frunte cu premierul Victor Viorel Ponta!
 E timpul, dragi români, să ștergem această pată de rușine de pe obrazul Romaniei! Acest lucru se poate. E posibilă revenirea la o Românie a respectului, doar prin demisia guvernului  și dizolvarea Parlamentului. Se impun aceste două măsuri radicale, singurele care nu ar însemna doar o simplă cosmetizare a imaginii noastre în lume. Numai așa sunt posibile:
-reformarea clasei politice;
-introducerea votului electronic;
-respingerea  proiectului de lege  al grațierii;
-anularea legii traseismului politic;
-redimensionarea Parlamentului, la nivelul stabilit prin consultarea românilor, prin referendum;
-redarea demnității instituției Avocatul Poporului;
-stabilirea incompatibilității între funcția de premier și cea de candidat la președenție;
-interzicerea prin lege  a implicării Bisericii în viața politică;
-limitarea prin lege a adoptării ordonanțelor de urgență, pentru ca Parlamentul să nu mai fie o anexă a Guvernului;
-renunțarea la imunitatea parlamentară.
Dragi romăni, fără aceste schimbări esențiale, România lucrului bine făcut rămâne doar o  simplă lozincă! Chiar dacă aceste măsuri sunt radicale, trebuie să rămânem uniți, călăuziți doar de ceea ce este bun viitorul țării! Haideți să nu cedăm acum! A trecut campania electorală. E momentul faptelor!


vineri, 14 noiembrie 2014

Puterea votului


E ultima zi de campanie electorală, o campanie mizeră, ce ne-a dezbinat. Fiind un om ce detestă minciuna, gălăgia, populismul, ipocrizia și apreciază lucrul bine-făcut, rămân la convingerea că alegerea mea este firească. Indiferent cine va ajunge președinte, îmi doresc fie în slujba țării! 
Nu uitați!
VOTUL este PUTEREA noastră!
EXERCITAȚI-VĂ acest drept constituțional! ALEGEȚI SĂ VOTAȚI!
VIITORUL nostru depinde și de VOTUL TĂU. 
Invită-ți apropiații SĂ IASĂ LA VOT! 
Dacă ești în străinătate, sună-i pe cei de acasă și INVITĂ-I SĂ VOTEZE! Dacă ne-am fi manifestat corect puterea noastră, prin vot, cu responsabilitate, mulți dintre semenii noștri nu ar fi fost obligați să ia calea străinătății!
VOTUL TĂU CONTEAZĂ! ÎN VOTUL TĂU, STĂ VIITORUL NOSTRU!

duminică, 19 octombrie 2014

Huey Lewis- Do You Believe In Love

Gândul zilei


"Nu-mi ajung zilele să-I mulţumesc lui Dumnezeu. Nu-I mai cer nimic, doar mă minunez şi Îi mulţumesc din toată inima pentru toate! Îţi mulţumesc Doamne pentru apă, pentru pâine, pentru aer, pentru căldură, pentru viaţă, pentru sănătate, pentru că m-ai trezit dimineaţă, pentru că m-ai adormit aseară, pentru cele arătate şi pentru cele nearătate, pentru că ne dai vreme de pocăinţă, pentru oamenii pe care ni-i scoţi pe Cale, pentru toate pe care le ştim şi pe care nu le ştim!
Nu avem nevoie de anumite zile ca să fie sărbătoare, că să fim mai buni, mai frumoşi, mai calzi, mai iertători, mai iubitori, mai… Toate zilele noastre pot deveni o sărbătoare nesfârşită. Conştiinţa curată e cea mai bună sărbătoare. Unde este iubire, acolo este Dumnezeu."

Hrisostom Filipescu

Whenever You Come Around - Vince Gil

vineri, 17 octombrie 2014

Oscar Benton - Bensonhurst Blues

Pasiunea



"Pasiunea este energia pe care iubirea o creează fără alt scop, decat ea . Energia născută din iubire este creativă – ea înnoieşte tot ceea ce atinge. Pentru a vedea cât de pasionat eşti, priveşte în jurul tău la ceea ce ai creat. Sursa pasiunii se află înăuntrul tău. Când pasiunea începe să se stingă, trebuie hrănita din nou de la sursă."

Deepak Chopra

Maxima zilei...

“Inima este glastra închisă, glastra sfântă; cupă pe care Dumnezeu poate s-o deschidă şi în care răstoarnă misterios stările de extaz, beatitudine, clipele de tandreţe, amintirile fermecătoare, speranţele infinite. Îţi aminteşti ce ţi-am spus: inimile nu au niciodată riduri. Să începem al 50-lea an sfânt de iubire cu aceste cuvinte divine: Te iubesc…"

Victor Hugo

I Believe In Love-Oscar Benton

miercuri, 25 iunie 2014

Zborul timpului...



Fiind o fire romantică, un rac pur-sânge, cu bune şi rele, mă simt copleşit de melancolie în toate momentele cruciale ale vieţii. 
Zborul timpului mă vindecă de iluzii în momentele aniversare...
În urmă cu 45 de ani, pe 26 iunie 1969, am văzut lumina zilei în comuna Băseşti, judeţul Maramureş, un meleag sfânt pentru mine, un adevărat cuib al copilăriei din care m-am zburătăcit în anii '80, dar de care sunt atât de legat sufleteşte încât, datorită iubirii pentru acest loc binecuvântat, l-am rebotezat Inimioara.
Oriunde aş fi, port sălaşul naşterii mele cu mine ca pe un talisman, ca pe o comoară inestimabilă, în suflet şi în amintiri.
Dorul, ca o pasăre călătoare, zboară ca vântul spre petecul de cer unde am admirat primul răsărit de soare ori de câte ori gândul mi se refugiază în citadela amintirilor din copilărie.
Trecerea timpului, chiar dacă şi-a lăsat amprenta asupra chipului meu, nu a izbutit să-şi pună pecetea şi pe felul meu de a fi, întărind ideea că tinereţea e o stare de spirit de care se poate bucura oricine, indiferent de numărul anilor pe care-i are în spate.
Deşi viaţa e o luptă, o confruntare din care nu am ieşit mereu biruitor, cred că, totuşi, am fost un răsfăţat al sorţii, iar azi, la ceas aniversar, în mijlocul celor dragi , mă simt ca în sânul lui Avraam, fericit că mi-am găsit un sens al existenţei şi mulţumit că am trecut cu bine peste mulţimea încercărilor vieţii !

Timpul...


A mai zburat un an din vremea ce mi-a fost dată. Sunt mai bogat în amintiri…
Deși timpul și-a pus amprenta mai pregnant pe chipul meu, nu a izbutit să lase urmele schimbării și pe spiritul meu. Rămân cel de ieri, un om simplu, care se bucură zilnic de darul primit, de fiecare răsărit de soare.
Mă declar îndrăgostit de viață, chiar dacă, uneori, am parte de reversul fericirii, conștient fiind de faptul că tot ce mi se întâmplă are un scop precis, un rol bine definit,  chiar determinant în împlinirea  menirii mele pe acest pământ.

Mulțumesc lui Dumnezeu pentru darul primit! Le sunt profund recunoscător părinților mei și ,în primul rând, mamei mele, născută în aceeași zi cu mine, plecată la Ceruri în urmă cu 21 de ani, familiei mele, soției și fiului  meu Alex, fraților mei, Mitică și Vasile,  rudeniilor mele, prietenilor mei de pretutindeni, pentru tot ce au făcut pentru mine, dar și vouă, dragi prieteni virtuali, în primul rând, celor de pe paginile mele (Arca Romanticilor, Alianța pentru Demnitate Națională, ROMÂNIA BUNULUI  SIMȚ, pagina oficială Ionel Mesaroș), pentru simțămintele voastre, pentru modul în care tratați prietenia!

Curcubeul vieții

PASTILA ZILEI. Curcubeul vieții. autor Ionel Mesaroș



10445978_587541778033793_7268664395003665865_n

Vise parfumate coboară din înălțimile celeste, pe aripa unui gând, și ne învăluie în cântec și lumină, în speranțe ce se înrădăcinează în lutul pe care olarul din noi, sufletul, îl modelează zi de zi, oferind vieții crâmpeie dintr-un zbor spre curcubeul ce vestește trecerea clipelor spre nemărginirea tăcerii, în universul umbrelor, în păienjenișul în care vremelnicia se topește în hăul  eternității.
Cu inima încălzită de soarele speranței, cu ochii larg deschiși spre o lume necunoscută, viețuim în leagănul copilăriei, apoi ne zburătăcim, animați de vise, fără să conștientizăm  că, prin  naștere, prindem rădăcini, iar orice înstrăinare de locul unde am zărit cei dintâi zori ai zilei înseamnă rătăcire, o îmbolnăvire a sufletului, dacă nu luăm cu noi, în gând și-n suflet, lumea în care am răsărit.
Reîntorcându-ne, cu pașii străvezii ai gândului, în matca viselor ce ne-au parfumat pruncia, redescoperim curcubeul vieții, cântecul vântului și mângâierea luminii, nădejdea că nu am părăsit nicicând sălașul nașterii, cuibul copilăriei, dacă l-am păstrat în inimă ca pe o sacră comoară.
Să ne bucurăm de darul vieții, de zilele ce ne-au fost date, și să nu uităm niciodată de petecul de cer sub care ne-am adăpostit prima oară!
Va veni o zi când  ne vom lua adio  de la curcubeul vieții, când ne vom întoarce  Acasă, în lumea drepților, într-un spațiu al nemărginirii, când  zborul de odinioară, viața noastră pământească,  se va metamorfoza într-o  firavă floare de-nu-mă-uita, într-o vie amintire  a celor ce ne-au iubit.
Fiți îndrăgostiți de viață, trăiți-o în fiecare zi, bucurați-vă de darul pe care l-ați primit și mulțumiți pentru el, prin  săvârșirea faptelor bune! Numai așa fericirea poate fi deplină!

Ionel Mesaroșionel mesaros

vineri, 9 mai 2014

9 Mai – Ziua Independenţei României



În ultimii ani, mai ales de când am fost aruncaţi în aşa-zisa familie europeană, în fiecare an pe 9 mai, majoritatea celor pe care-i întreb dacă ştiu ce serbează în această zi, îmi zic că serbează ziua Europei… şi atât! 
Fraţi români şi fraţi creştini, 9 mai este Ziua Independenţei României. 
PE 9 MAI 1877, Parlamentul ţării proclamă „Independenţa absolută a României”, prim-ministrul Mihail Kogălniceanu declarând oficial că suntem „în stare de rezbel…, dezlegaţi de legăturile noastre cu Înalta Poartă şi prin urmare ce suntem? Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”. Astfel, Camera Deputaților și Senatul votează moțiunea prin care se lua la cunoștință că „rezbelul între România și Turcia, ca ruperea legăturilor noastre cu Poarta și independența absolută a României, au primit consacrarea lor oficială”, adică s-a votat moțiunea de proclamare a independenței României. În aceași zi, după amiaza, s-a strâns în jurul clădirii Adunării, un mare număr de bucureșteni, care au primit cu entuziasm vestea proclamării independenței, manifestând până târziu. Acestei mulțimi i s-a alăturat și „vreo mie de studenți”, după aprecierea lui Nicolae Iorga, având drapele și torțe aprinse, cântând „Deșteaptă-te române!”. Tot în aceași seară, de 9 mai 1877, au avut loc manifestații de bucurie și la Craiova și Iași.
A doua zi, după ce principele Carol I a semnat actul de independență, guvernul român a încetat plata tributului de 914.000 lei către Poarta Otomană, suma fiind direcționată în bugetul ministerului apărării. Aceasta este o mică parte din jertfa materială și de sânge a înaintașilor noștri, astfel că pentru echiparea și întreținerea armatei române s-au adunat din donațiile poporului suma de 1.639.798 lei, din care cu 1.212.661 lei s-au plătit armele achiziționate. De asemenea poporul a oferit pentru nevoile armatei române: 91.436 pâini; 32.363 obiecte de îmbrăcăminte și încălţăminte; 10.967 feșe; 6.724 vite, oi cai; 93.789 kilograme de alimente; 8.649 hectolitri de cereale și fasole și multe altele. Întreaga valoare a donațiilor primite de autoritățile române însumează suma de 9.247.000 lei. Pe lângă toate acestea poporul român a prestat 1.045.747 de zile de muncă pentru transporturi și 53.676 zile lucrătoare în construcții.
Poporul român a participat în bătăliile războiului de Independență (1877 – 1878), purtate pentru neatârnarea țării cu peste 58.000 de oameni pe fronturi, din care mai mulți de jumătate au fost omorâți sau răniți. Și toate acestea pentru ca urmașii lor să trăiască într-o țară liberă, nesupusă niciunei puteri străine. Iar noi, cei de astăzi, obedienți puterilor apusene, îi uităm, ca să plăcem celor care ne asupresc! Halal neam românesc!
În ultimii ani sărbătorim cu fast ziua de 9 mai ca „Ziua Europei”, facem tot felul de proiecte și concursuri școlare, în acest sens; însă pentru 9 mai „Ziua Independenței Naționale” abia schițăm două-trei cuvinte, așa în treacăt…, șoapte în vânt!
Marele defect al acestui popor este acela că-i place a se linguși pe lângă puternicii zilei, spre uitarea înaintașilor și spre amuțirea urmașilor, fără a lua la cunoștință faptul că facem exact cum se dorește: dintr-un popor cu rădăcini adânci înfipte în aceste locuri și-o istorie tumultoasă cu voievozi și domnitori neîmpăcați cu jugurile străine ce ne-au asuprit, și încă mai doresc s-o facă, devenim o populație, riscând a ne pierde identitatea națională și cea de credință! Am ajuns să ne dăm țara străinilor, bucată cu bucată, de bună voie! De tristă amintire fiind tratatul dintre România și Ucraina din 2 iunie 1997, prin care am renunțat de bună voie la „drepturile românești asupra nordului Bucovinei, nordului și sudului Basarabiei, ținutului Herței, insulelor de pe brațul Chilia și Insulei Șerpilor”sub pretextul unui „sacrificiu istoric”! Acum care este pretextul prin care lăsăm urmașilor noștri Pusta Bărăganului, Cheliile Munților Noștri și burta goală a Pământului Strămoșesc? Unde este Grânarul Europei, dar pădurile noastre în care țări le-am dus…, aurul, argintul…, cui le vom mai da? Sufletul și credința noastră străbună Ortodoxă cui le vom vinde? Urmașilor noștri ce le vom lăsa…, sau… cui îi vom lăsa?
„O viață avem români… și-o cinste! Deșteptați-vă că am dormit destul!” (Mihai Viteazul)
Fie ca Bunul Dumnezeu şi Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa Elena, pe care-i serbăm tot în această lună, să ne deschidă ochii minţii şi ai trupului pentru a cunoaşte Adevărul şi-a împlini Dreptatea şi-a da cinstirea cuvenită eroilor acestui neam şi aşa oropsit de soartă!
Închei tot cu cuvintele Marelui Voievod Mihai Viteazul: „Europa? Unde era Europa când am avut nevoie?”.
Cu Dumnezeu înainte!

Rugă pentru noi

de Gabriel – Karol Iakab

Eroilor ce aţi căzut sub plumbii otomani,
Urmaşii voştri v-au uitat pentru un pumn de bani;
Iar astăzi, ei, pe 9 Mai, serbează-nflăcăraţi
O zi, din care, ca popor, noi fost-am înfieraţi!
Independenţa României vor mulţi ca s-o uităm,
Să nu mai fim români creştini şi-aici să nu mai stăm!
La cât suntem de păcătoşi, cu viciul în sânge,
Doar Tu, Doamne, Vei putea ca lanţu’ a ni-l frânge!
Eroilor ce v-aţi jertfit pentru această ţară
Rugaţi-vă să fim din nou ce-am fost odinioară.
Să fim din nou acel neam bun, Creştin şi Ortodox,
Iubind Dreptatea şi-Adevărul… ce mulţi nu recunosc!
Cu umilinţă, Scump Părinte, eu te-aş ruga ceva:
Ca-n orice vreme şi-orice-am face, Te rog, nu ne uita!

vineri, 2 mai 2014

Sâmbra Oilor


În Țara Oașului, pe măgura Hutei-Certeze, va avea loc duminică, 4 mai 2014, cea mai mare sărbătoare câmpenească din judeţul Satu Mare, Sâmbra Oilor. 
Termenul "sâmbră" semnifică o înţelegere, o reglementare gospodărească, un protocol asupra treburilor majore ale oieritului.
Încă de la Sfântul Gheorghe şi până la sărbătoarea Sfântului Constantin şi Elena, crescătorii de oi din toate cele 23 de sate oşeneşti se adună în fiecare localitate pentru a stabili împreună unde vor face stânile în acel an, cine le va fi baci şi pe cine vor angaja să le păzească pe timpul păşunatului. Tot acum se calculează recolta de lapte care va fi distribuită echitabil pe toată durata stânii, proporţional cu "cantitatea şi calitatea" ovinelor aduse de fiecare sâmbraș.
Activitatea propriu-zisă va începe în preziua sâmbrei cu mulsul „pa ştimb": fiecare oier va mulge oile altuia, în aşa fel încât să nu rămână strop de lapte în "pulpa" niciunei "mulgări". Întrucât a doua zi acestea trebuie să-şi dovedească înzestrarea, în funcţie de care se stabileşte apoi dreptul individual la produsele stânii, mulsul „pa ştimb" din ajun trebuie să fie o elocventă probă de corectitudine. 

Sâmbra Oilor se va încheia cu un spectacol în aer liber, susținut de solişti cunoscuţi de muzică populară şi de diferite ansambluri folclorice.

sâmbătă, 19 aprilie 2014

Risipitorul de iluzii

PASTILA ZILEI. Risipitorul de iluzii, autor Ionel Mesaroș


AViața, cu ale sale lumini și umbre, ne învață lecții de neuitat, prin care ne pregătește pentru vremurile în care timpul se va dizolva  în oceanul veșniciei.
Dincolo de întrebări, uneori, găsim  răspunsuri așezate în creuzetul tăcerii, reacții prin care ne cultivăm răbdarea și renașterea speranței.
Debarasându-ne de fantasme, viața, dascălul suprem,  ne arată calea perpetuării învierii sufletești. Între lumina ce anunță mijirea zorilor și amurg, ne așază în banca învățăceilor, oferindu-ne oportunități prin care alegerile  noastre să fie în consonanță  cu scopul existenței, mântuirea.
Iubind, vedem dincolo de aparențe, deschidem porți noi cunoașterii lăuntrice. Așa, descoperim frumuseți de neimaginat și aflăm calea prin care visele înălțătoare dobândesc aripi, topind iluziile ce încețoșează cugetul, permițând, prin trăire, să găsim calea spre noi înșine, barca salvării din naufragiul existențial, calea spre împlinirea umană.
Risipind umbrele grijilor, norii, ce ne înnegurează cerul vieții, se împrăștie, mânați de o mână nevăzută, și dispar, lăsând sufletului libertatea de a culege binele și frumosul, toate binecuvântările, risipind iluzii și clădind nădejdi.
Timpul  ne pedepseşte sau ne vindecă, în ritmul debarasării de iluzii. Sunt clipe hotărâtoare în viaţă când o decizie înţeleaptă ne luminează întreaga existenţă, ca şi când doar acele clipe ar fi coloanele pe care  se sprijină tot edificiul vieţii.B
De obicei, slăbiciunile ne împiedică să trecem dincolo de aparenţe şi să  întâlnim Calea, Adevărul şi Viaţa şi, astfel,  ne lăsăm pradă virusului ce face ca viaţa să fie mereu o boală mortală.
Fără să credem că dincolo de noi există urmele veşniciei, murim, clipă de clipă, iar amintirile despre noi sunt îngropate, rând pe rând ,  în negura uitării.
Viața este un dar inestimabil, oferit de Creator, împachetat în ani, în zile, de care ne bucurăm numai în măsura în care ne-am înțeles menirea , scopul pentru care suntem aici, pe pământ. Ea este o luptă cu întunericul necunoașterii, o neîntreruptă bătălie cu noi înșine, o perpetuă căutare a sensului  existenței, pentru a găsi făgașul spre desăvârșirea umană. Animată de vise, viața dobândește sens.
A trăi înseamnă înainte de toate a ne bucura de darul primit de la Dumnezeu, a mulțumi  pentru toate clipele ce ne-au fost date, a fructifica  posibilitățile de împlinire, a găsi  fericirea în toate mărunțișurile vieții, în bucuria de a dărui, a lăsa urme pe pâmânt și o lumină împrumutată din cer, creionându-ne, astfel,  destinul visat.
Atinsă de lumini și umbre, viața devine un mozaic de bucurii și tristeți, o școală în care învățăm sau nu, pe propria piele, să devenim oameni, să  zărim în iubire pacea împăcării omului cu Dumnezeu, pentru a trece cu bine peste toate încercările vieții pământești.
CPrimăvara, anotimpul  renașterii, să ne aducă linişte, bucurie şi sănătate, iar   Sfintele Sărbători de Paşte să le întâmpinăm  cu  gânduri senine şi fericirea de a-i avea pe cei apropiaţi lângă noi, Lumina Învierii Domnului  revărsând în inimi Speranță, Încredere și Bunătate!
Sărbători Fericite!




Ionel Mesaroșionel mesaros

Hristos a Înviat!




Aceasta e noaptea şi ziua Învierii Domnului – ziua veşnică pe care a făcut-o Domnul ca să ne bucurăm şi să ne veselim în ea. Să transformăm timpul care ne-a mai rămas într-o nouă şansă de a-L găsi pe Dumnezeu şi de a ne regăsi pe noi înşine, în Biserica lui Hristos Cel Înviat, Domnul Vieţii.

Lumina Învierii să ne încălzească sufletul, să ne lumineze cugetul și să ne deschidă inima spre iubire, credință și iertare!
Fie ca Mântuitorul Hristos, Cel ce a înviat din morţi, să tămăduiască sufletele şi trupurile noastre de toate rănile şi să ne îndrepte paşii duhovniceşti spre tot lucrul bun aducător de mântuire.
Vă doresc sărbători pline de lumină, întâmpinându-Vă cu îngerescul salut pascal: Hristos a Înviat!

Paula Seling - La umbra crucii Tale

Sărbători Fericite!



Lumina Învierii să ne încălzească sufletul, să ne lumineze cugetul și să ne deschidă inima spre iubire, credință și iertare!

Paște Fericit!




Sfintele sărbători pascale să vă aducă lumină în suflete, speranţe spre un viitor mai bun, linişte, pace, binecuvântare şi să vă ocrotească de relele lumeşti! Lumina Sfântă pe care o veţi primi în această noapte să vă lumineze calea vieţii şi să vă deschidă orizonturi spre lucruri frumoase! Dumnezeu să vă ocrotească de rele, să vă dea putere să treceţi prin viaţă şi sănătate să le puteţi face pe toate!

duminică, 13 aprilie 2014

Viaţa într-un paradis modern. Satul care a cucerit Europa


Viaţa într-un paradis modern. Satul care a cucerit Europa
La o oră şi jumătate de mers cu trenul de Copenhaga se află unul dintre cele mai vechi sate ecologice din Danemarca. Dyssekilde este compus din 74 de case şi blocuri construite în stil ecologic.
Şapte turbine eoliene alimentează satul cu energie electrică, iar aşezarea beneficiază şi de un sistem-model de reciclare a deşeurilor. Potrivit treehugger.com, în Dyssekilde trăiesc 118 oameni, dintre care 60 sunt copii.
Bazele satului au fost puse la începutul anilor ’90, când câţiva pionieri s-au decis să creeze un sat “spiritual şi uman”. Pionierii au cerut mai multor municipalităţi să le ofere un spaţiu pentru acest proiect, iar cei din Hundested le-au oferit şase spaţii care ar putea găzdui satul.
Cei care doresc să viziteze satul o pot face doar în lunile de vară, în fiecare sâmbătă
Au ales în cele din urmă spaţiul ocupat de o fermă de cartofi şi, încet-încet, a început construcţia de case ecologice. Patru dintre casele din oraş au fost construite din baloţi de paie. Aceste case rezistă şi acum, fără probleme. Alte locuinţe au fost construite din bârne de lemn, cărămizi refolosite sau piatră.
Interesant este că în Dyssekilde nu poţi cumpăra şi teren, ci doar locuinţe. Spaţiile verzi din jurul locuinţelor sunt întreţinute de 6 aşa-numite grupuri de grădinărit. În Dyssekilde poate locui oricine, prin cumpărarea unei proprietăţi sau închirierea ei. Însă, pentru cei care vor să îşi ridice o casă aici, a mai rămas un singur lot dedicat construcţiilor. Atunci când cineva se alătură comunităţii, el plăteşte o taxă unică, care îi este returnată atunci când se decide să plece. Locuitorii satului mai plătesc şi o taxă anuală, bani folosiţi pentru a plăti taxe către statul danez şi pentru întreţinerea locurilor de joacă pentru copii.
Okosamfundet Dyssekilde 20140208_032
Cei mai mulţi dintre copii sunt născuţi acasă, nu la spital. Grădiniţa din sat este finanţată de guvernul danez.
În Dyssekilde, un localnic foloseşte cu circa 40% mai puţină apă decât un danez de rând. Şi asta pentru că, pentru toaletă, maşinile de spălat şi irigarea grădinilor este folosită, în mare parte, doar apă de ploaie. Dacă tot a venit vorba de spălatul hainelor, trebuie menţionat că locuitorii nu au maşini de spălat în locuinţe. Există, în sat, o mică spălătorie, împărţită de localnici.
După ce rezervoarele pentru păstrarea apei de ploaie s-au umplut, apa în surplus este condusă spre un mic iaz din mijlocul oraşului, “unde aduce bucurie broaştelor şi copiilor”, după cum se arată pe siteul comunităţii.
Okosamfundet Dyssekilde 20140208_009
În 2007, satul a trecut la încălzirea geotermală, majoritatea locuinţelor folosind acum acest sistem.
Hrana pentru locuitori este asigurată, în mare parte, de o fermă de legume întinsă pe un hectar şi o fermă de păsări.
Cele şapte turbine eoliene produc mai multă electricitate decât necesarul satului, aşa că restul “producţiei” este vândută, banii fiind investiţi în dezvoltarea comunităţii. Când au pus bazele comunităţii, pionierii au convenit că, indiferent ce s-ar întâmpla, jumătate din suprafaţa satului va rămâne neconstruită.