Floriile

 

„Floriile înseamnă cernere. Azi se cerne viziunea ta despre Dumnezeu.

Ce fel de Dumnezeu aștepți să intre azi în Ierusalimul sufletului tău?

Aștepți un Dumnezeu care să te ajute să te războiești cu lumea?

Aștepți un Dumnezeu care să-ți facă dreptate pământească?

Aștepți un Dumnezeu care să-i pedepsească, să-i bată pe ceilalți în numele tău, ca să-ți împlinească ție voia?

Icoana Sărbătorii Floriilor ni-L arată pe Iisus pe asin, cu capul plecat, îngândurat, trist. Nu-L bucură deloc primirea pe care i-au făcut-o ierusalimitenii.

El știe că acești oameni care Îl ridică în slăvi, care-i aduc osanale, care strigă la El cu atâta bucurie, vor fi aceeași oameni care, peste câteva zile, Îl vor pălmui, Îl vor scuipa, Îl vor batjocori, Îl vor înjunghia și Îl vor ucide.

Iisus vede, în inimile ierusalimitenilor, inima schimbătoare a omului care o dată te laudă și te prețuiește, iar apoi te scuipă, te judecă și te bârfește.

Momentul Floriilor are în el ceva minunat, miraculos. Regele Universului, Mesia, Eliberatorul ni se arată în toată măreția și splendoarea Lui.

Iubirea lui Dumnezeu se vede aici în cea mai pură și smerită formă a sa. Azi, de Florii, Iisus este dispus să renunțe la toată puterea Lui, la toată Slava Lui, la toată recunoașterea Lui universală, ca să urce pe cruce din drag, din iubire pentru noi.

Sărbătoarea Floriilor are în ea bucurie, pentru că vom fi și noi alături de ierusalimitenii care strigau: “Osana Celui ce vine întru numele Domnului!” Iisus a venit la noi, a coborât pe pământ pentru fiecare dintre noi.

Totodată însă, e vai și amar pentru că, în această Sărbătoare, este și trădarea noastră, ca oameni, față de Dumnezeu...

Sau aștepți un Dumnezeu care să te elibereze de păcatele tale, de durerea și de suferința ta sufletească?

Aici este marea noastră încercare de Florii. Într-un fel, este o corecție a lentilelor prin care noi Îl privim pe Domnul.

Cum îl primești pe Hristos? Ca pe cel care îți aduce bogăția, ca pe cel care îți aduce o mașină nouă, o casă, vacanțe, un job, ca pe cel care te însoară/mărită, ca pe cel care îți împlinește, precum duhul din lampa lui Aladdin, toate dorințele?

Sau Îl aștepți, Îl primești pe Iisus Hristos, Împăratul Lumii, ca pe Dumnezeul tuturor, ce ne va purta în Veșnicia Lui fericită, și care nu-i din lumea aceasta...?”-Pr. Visarion Alexa

RostuI lecturii (parabolă)

 

Am citit o grămadă de cărți, însă pe majoritatea le-am uitat. Atunci, care e rostul cititului? Iată întrebarea pe care un elev i-o adresă Maestrului său. Acesta nu-i oferi niciun răspuns.

După câteva zile, în timp ce se aflau în apropierea unui râu, Maestrul îi spuse tânărului învățăcel că îi e sete. Apoi îi arătă o strecuratoare veche și murdară, ce odihnea pe pământ și îi ceru să îi aducă puțină apă să bea.

— Maestre, ce îmi cereți e lipsit de logică, protestă tânărul.

Maestrul însă nu-i oferi nicio explicație, văzându-și netulburat de meditația lui.

Înțelegând că nu avea sens să-și contrazică Învățătorul, tânărul ucenic luă strecurătoarea și începu să execute absurda operațiune.

Și așa, tot scufunda strecuratoarea în apă și tot o umplea și de fiecare dată apa se scurgea prin orificiile strecurătorii. Zeci de ori, sute de ori, a tot încercat, dar n-a fost chip ca apa să rămână în strecurătoare.

Într-un târziu, epuizat, se așeză lângă Maestru:

— Mi-e peste putință să car apă cu strecurătoarea. Iartă-mă, Maestre, mi-e imposibil; nu am reușit să trec această probă, am ratat, îmi pare rău!

— Nu, răspunse zâmbind Maestrul, nu ai ratat. Privește strecurătoarea: acum strălucește, zici că e nouă. Apa care s-a scurs prin orificii a curățat-o.

„Vezi tu?” continuă Maestrul, „înainte de a citi o carte ești precum era strecurătoarea la început, iar cartea, precum apa din râu. Nu are atât de mare importanță dacă nu poți păstra totul în memoria ta; importantă este apa pe care cărțile o lasă să curgă în tine; pentru că, fara urmă de îndoială, cărțile, cu ideile lor, cu emoțiile lor, cu sentimentele lor, cu cunoașterea lor, cu adevărul pe care îl găsești în paginile lor curăță mintea ta și spiritul tău și te fac să devii alt om: unul mai bun, renovat.”