Definiția mutațiilor

 

de Octavian Paler

Când lemnul învață să sufere

și să viseze ca oamenii,

se va numi de acum înainte vioară.

Când tăcerea ruginește oglinzile

și sticlește ca un ochi rece de lup,

se va numi de acum înainte singurătate.

Când vântului îi e dor

de pasărea pe care a învățat-o să zboare

și de vara din pâinea tăiată pe masă,

se va numi de acum înainte trecut.

Pilda zilei...

 O haită de lupi au atacat o stână și au prins câinele, pe care au vrut sa-l mănânce. Acesta i-a rugat să-l lase în viață, spunând că le va facilita prinderea oilor. Lupii au fost de acord. Timp de aproape un an, ajutați de câine, lupii au mâncat oile. După un timp, rămânând flămânzi, lupii l-au mâncat și pe câine.

La înmormântarea câinelui, lupii discutau ce epitaf să scrie pe piatra funerară și din partea cui să fie semnat. „Din partea prietenilor” ar fi fost exagerat, de vreme ce ei l-au mâncat. În același timp, „din partea dușmanilor” ar fi fost prea mult, pentru c-au colaborat aproape un an la prinderea oilor. Așa că au hotărât să scrie: „din partea colegilor.”

Sursa povestirii: „De prin lume adunate”