Calea spre sfinţenie

Sfinţenia este aura pe care liniştea o aşterne în jurul celor cu inima pură. Ea reprezintă adevărul prezenţei iubirii, desăvârşita bucurie oferită în orice împrejurare a vieţii,este,finalmente, împlinirea umanului.

Sfinţenia este obiectivul vieţii creştinului, susţine Papa Benedict al XVI-lea , recunoscând     că     în această   perspectivă     moartea   nu    mai    provoacă   teamă. Papa Benedict al XVI-lea l-a proclamat "preafericit" pe precedesorul său, Ioan Paul al II-lea. La ceremonia de beatificare din piaţa Sf. Petru participă peste un milion de credincioşi din lumea întreagă, potrivit datelor furnizate de Poliţia din Roma. În cadrul ceremoniei, a fost dezvelit un portret al lui Ioan Paul al II-lea şi pe masa altarului a fost adus un relicvar conţinând o fiolă cu sângele fostului papă, prelevat în ultimele clipe de viaţa.

Pentru a permite beatificarea, a fost nevoie de recunoaşterea unui miracol: acela în cazul unei călugăriţe franceze, Marie Simon-Pierre, care va fi prezentă la ceremonia de azi, vindecată de boala Parkinson de care a suferit şi fostul Suveran Pontif.
Pentru canonizare - recunoaşterea sfinţeniei - va fi necesară săvârşirea unui alt miracol. Mii de mărturii au sosit deja la Vatican din partea credincioşilor care susţin că au fost ajutaţi prin mijlocirea defunctului Suveran Pontif: 270 de mărturii de har şi de presupuse minuni au fost deja selectate pentru a fi cercetate. 

Papa Benedict al XVI-lea a salutat „forţa de gigant” a lui Ioan Paul al II-lea. „Ceea ce Papa abia ales a cerut tuturor, el a făcut-o primul: a deschis spre Hristos societatea, cultura, sistemele politice şi economice, inversând cu o forţă de gigant - forţă care îi venea de la Dumnezeu - o tendinţă care putea părea ireversibilă”, a spus actualul Suveran Pontif.
„Acest fiu exemplar al naţiunii poloneze i-a ajutat pe creştinii din întreaga lume să nu se teamă să se declare creştini, să aparţină Bisericii, să vorbească despre Evanghelie. Ne-a ajutat să nu ne temem de Adevăr”, a adăugat Benedict al XVI-lea. Măreția lui Ioan Paul al II-lea s-a format prin uriaşa sa credință trăită în rugăciune zilnică şi înfruntarea continuă a greutăților, a înaintării pe calea poruncilor Domnului şi a Evangheliei.

Papa Ioan Paul al II-lea a fost beatificat după numai 6 ani de la moartea sa.
Beatificarea nu îi conferă lui Ioan Paul al II-lea şi statul de sfânt. Pentru a fi declarat sfânt,este  necesară  recunoaşterea   unui  miracol  produs  după   beatificare , a  explicat cardinalul Jose Saraiva , fost  prefect  al  Congregaţiei  pentru  cauzele  sfinţilor  în   perioada  1998 - 2008 .

Adevărata, marea sfinţenie, de neînchipuit de grea este de a trăi într-o obşte şi a-ţi iubi aproapele ca pe tine însuţi; sau măcar  a te purta cu el ca şi cum l-ai iubi ca pe tine însuţi, ori mai mult ca pe tine însuţi.

Ăsta-i lucrul cel greu, cel sfînt, cel creştinesc, cel supraomenesc.

Forma cu totul superioară şi cutremurător de grea a sfinţeniei este ca, liber fiind, într-o obşte închisă trăind, să-ţi iubeşti aproapele nu mai puţin ca pe tine, aşa cum Hristos şi-a iubit apostolii (Ioan 13, 34).

Am convingerea ca nu peste multa vreme fostul Suveran Pontif,Ioan Paul al II-lea va dobândi statutul pe care-l merită,cel de sfânt!

RUGACIUNEA INIMII

"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai mila de mine, pacatosul."

Aceasta rugaciune, cunoscuta în Ortodoxie ca rugaciunea inimii sau rugaciunea lui Iisus este unul din cele mai importante mijloacele de a ne curati inimile si de a ne apropia de Dumnezeu. Ea cuprinde în sine o întreaga teologie si ne aseaza într-o relatie corecta cu Dumnezeu. Când spunem …

"Doamne…" înseamna ca-L recunoastem pe Isus Hristos ca Împarat al universului si Stapân al nostru.

"Iisuse… " înseamna ca recunoastem ca Dumnezeu Întrupat, ca Unul care a luat natura noastra omeneasca pentru a ne da o natura Dumnezeiasca.

"Hristoase…" înseamna ca-L recunoastem ca Mântuitor, ca Unsul, Mesia care a venit în lume ca sa ne scape din starea de pacat si dusmanie cu Dumnezeu.

"Fiul lui Dumnezeu…" înseamna ca recunoastem Dumnezeirea Lui si relatia Lui cu Dumnezeu Tatal.

"ai mila de mine…" înseamna ca ne apropiem de El cu umilinta, apelând nu la drepturile noastre ci la îndurarea lui. Ne apropiem de El cu teama, dar si cu speranta, pentru ca El este un Dumnezeu îndurator si iubitor de oameni.

"pacatosul…" este recunoastere starii noastre de pacat, este atitudinea de pocainta si umilinta, recunoasterea ca nu ne apropiem de El prin meritele noastre, ci ca avem disperata nevoie de ajutor.

Sfintii ne recomanda sa avem întotdeauna aceasta rugaciune în strafundul inimii noastre, si sa o aducem adesea la suprafata prin rostirea ei cât mai frecventa. Dar în acelasi timp, cuvintele ei nu trebuie rostite în mod mecanic, ci cu o participare a întregii noastre fiinte. Astfel rugaciunea nu mai este "o activitate" exterioara, ci noi însine devenim rugaciune. Sf. Teofan Zavorâtul ne spune ca în adevarata rugaciune mintea se coboara în inima, în loc sa hoinareasca aiurea.

Pentru a ne feri de greseala de a crede ca aceasta rugaciune ar fi o formula magica, sfintii ne învata ca putem folosi diferite variante ale acestei rugaciuni, cât si alte rugaciuni asemanatoare care ne ajuta sa ne curatim si sa ne apropiem de Dumnezeu. Putem spune "Doamne Iisuse ai mila de mine", sau "Ai mila de mine, pacatosul." Puterea nu este în cuvintele noastre ci în Numele Lui. Concentrarea nu trebuie sa fie la corectitudinea cuvintelor, ci la starea inimii noastre înaintea Lui. Daca inima nu participa, actul fizic al rugaciunii este cu totul inutil.

Sf. Ignatiu din Antiohia

Când l-au luat ca sa fie sfâsiat de fiare salbatice si el avea neîncetat pe buze numele lui Iisus, pagânii l-au întrebat de ce rosteste într-una acest nume. Sfântul a raspuns ca are numele lui Iisus Hristos scris în inima si ca marturiseste cu gura ceea ce este întotdeauna în inima lui.

Sf. Grigore Sinaitul

Darul pe care l-am primit de la Iisus Hristos în sfântul botez nu este nimicit, ci doar ascuns ca o comoara în pamânt. Bunul simt si recunostinta ne cer sa dezgropam cu grija aceasta comoara si sa o aducem la lumina. Aceasta se poate face în doua feluri. Darul botezului este mai întâi aratat prin împlinirea întocmai a poruncilor; cu cât le urmam mai mult, cu atât darul straluceste peste noi cu mai multa splendoare. În al doilea rând, vine la lumina si este aratat prin neîntrerupta invocare a lui Iisus Hristos, sau prin continua aducere aminte a lui Dumnezeu, ceea ce este acelasi lucru. Prima metoda este puternica, dar a doua si mai mult, pâna acolo încât chiar împlinirea poruncilor este întarita prin rugaciune.

Sf. Teofan Zavorâtul

Fa-ti obiceiul de a rosti aceste cuvinte având mintea în inima, "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai mila de mine." Si aceasta rugaciune, dupa ce ai învatat sa o folosesti cum trebuie, sau mai bine zis când se întipareste în inima ta, te va duce la scopul pe care-l doresti: Îti va uni mintea cu inima, îti va linisti framântarea gândurilor si îti va da puterea de a stapâni miscarile sufletului tau.

RUGACIUNE

Tatal Harului-Tatal Nostru al dacilor

Tatal Nostru , Tu Care Ai Locul Tau In Lumina ,
Sfant Esti Tu Si Numele Tau …
In Cer Si Pe Pamant , Astept Darul Inaltarii Tale In Mine .
Sfanta E Vointa Numelui Tau In Mine - In Cer Si Pe Pamant .

Primesc Darul Harului Tau In Fiecare Zi .
Da-Ne Darul Luminii Tale Si Azi - El e Painea Noastra In Fiecare Zi .
Harul Tau Sa Ne Dea Puterea Sfinteniei Sufletului ,
Da-Ne Noua Puterea Luminii Numelui Tau .
Tata Sfant , Prin Puterea Harului Numelui Tau ,
Sufletul Nostru Cere Sa Primeasca Binecuvantarea Luminii Tale ,
In Inima Intunecata Si In Inima Care Intuneca .

Tata Sfant , Aducem Multumire Focului Inimii Tale ,
Care Ne Duce Binecuvantati In Cerul , In Puterea Si In Sfintenia Ta .
Amin

NOTA: Rugaciunea “Tatal Nostru” al dacilor era si este spusa de Fiii Soarelui , in tacere (in inima) sau cu voce , atunci cand fac “Salutul Soarelui” , cu fata spre Soare , sau oricand doresc sa intre – sa stea in inima lor …