Țara lui Papură-Vodă

Cum poate fi numită altfel o țară în care „alba-neagra” e un sport național?

În ultimul timp, se practică „alba-neagra” în viața noastră, cu principiile de drept, cu salariile, cu pensiile, cu CAS-ul, cu Centenarul Unirii, cu pragul pentru abuz în serviciu, cu amnistia și grațierea, cu recuperarea prejudiciilor, cu desemnarea și revocarea, cu Fondul Suveran de Dezvoltare, cu acțiunile la purtător, chiar și cu cele sfinte, cu orice, iar acest mecanism nociv, cu concursul nostru, al oamenilor ce am putea schimba fața României, prin implicare, arătând că ne pasă de viitorul ei, nu doar de buzunarul propriu.

Din nefericire, vremurile pe care le trăim se află sub zodia egoismului și nepăsării. Mai mult, s-a ajuns atât de departe, încât a te bucura de necazul altuia a devenit o constantă a vieții cotidiene, fără să se gândească că roata vieții se învârte, iar după o perioadă în care lumea i-a stat la picioare, după un timp de mărire, când se credea un zeu, se poate ajunge la regres, la o decădere care să-l transforme într-un anonim sau chiar în “ nimeni în drum”.

Cei mai mulți dintre noi sunt atenți doar la ceea ce le aduce beneficii imediate, cu orice preț, și nu conștientizează câte deservicii fac, astfel, României de mâine.

Vă mărturisesc, cu mâna pe inimă, că de multe ori am greșit în această viață, cu vorba, cu gândul sau cu fapta, că nu nici eu nu am făcut tot ce puteam pentru a semnala derapajul de la normalitate a celor ce ne conduc destinele țării, chiar dacă, din când în când, am semnalat aspectele anormale generate de iresponsabilitatea clasei politice. La un moment dat, observând că nu am niciun viitor în această țară în care domnesc de multă vreme haosul, fărădelegile, anormalitatea și imoralitatea, m-a bătut gândul pribegiei, să părăsesc meleagurile românești, însă rădăcinile au fost mai puternice decât mine și, moralmente, m-au obligat să rămân aici. Chiar dacă, uneori, am sentimentul că mă lupt cu morile de vânt, am rămas aici pe baricade, căutând cu ardoare să trag semnale de alarmă pentru a îndrepta lucrurile pe o direcție firească. Totodată, fiind în perioada în care se aruncă cu vorbe de ocară asupra posesorilor de pensii speciale, ca și când ei sunt "părinții" acestora, nu clasa politică, țin să precizez că am părăsit sistemul militar din cauza anomaliilor constatate, a pervertirii normelor care m-au atras în cariera militară și a problemelor de sănătate. Beneficiez de o pensie militară anticipată, cu multe penalități generate vârstă, aspect normal, nu nesimțită, recalculată de 3 ori.

Nu știu cât timp cât timp va mai trece până când România se va trezi, neîmpăcată cu statutul de orfană, de țară a nimănui. Nu știu dacă voi avea privilegiul de a zări o schimbare în bine a țării mele, dacă Bunul Dumnezeu îmi va oferi darul de a mă bucura de chipul frumos al patriei mele redeșteptate. Sper să nu fiu nevoit să iau calea exilului, însă, cu siguranță, nu voi accepta la infinit să-mi duc viața într-un loc în care „alba-neagra”e sport național, mai celebru decât oina, unde respectul față de principii și lege este facultativ, unde bunul-simț se lasă terfelit, în țara unde nu se întâmplă nimic bun, pentru a păstra neîntinat statutul de Țară a lui Papură-Vodă!

P.S.

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1420458068075489&set=a.138992496222059.26531.100003339288507&type=3&theater

https://ro.sputnik.md/society/20170801/13844331/reactie-militari-juramant-militar.html

https://m.ro.sputnik.md/analytics/20170804/13900405/ofiter-lectie-presedinte-premier-pensii-militari.html?mobile_return=no

https://republica.ro/stimate-cetatean-al-romaniei-iata-cat-de-zspeciale-sunt-salariile-si-pensiile-noastre-ale-militarilor

https://www.predoiu.ro/lei-si-anaconde-chirurgi-si-macelari/

Ignorarea Centenarului şi a memoriei istorice a românilor

„Sus! Patria către maghiari strigat-a:

E timpul pentru luptă să fiţi gata!“ (Petöfi Sandor)

Pe 15 martie 1848, „tinerii unguri“ conduşi de Petöfi Sandor şi mobilizaţi de poeziile sale patriotice au ridicat mulţimile. La finalul zilei, programul în douăsprezece puncte, printre care şi unirea Ungariei cu Transilvania, a fost acceptat de către parlamentul de la Bratislava şi Curtea de la Viena.

15 martie înseamnă ziua în care „Parlamentul Ungariei a votat unirea cu Ardealul”. Această zi ar urma să devină, în preajma a 100 de ani de la Marea Unire a tuturor Românilor, Ziua maghiarilor din România!

Un moment de cumpănă

Dragi români,

Trăim vremuri tulburi, în care străbunii noștri, cei ce au luptat o viață pentru afirmarea națiunii române, au somnul de veci tulburat, simțind cum crezul lor e călcat azi în picioare de o gloată de neromâni, de indivizi ce folosesc slogane prin care afirmă mândria națională și prețuirea pentru valorile românești, dar, de fapt, de dragul interesului propriu, sunt capabili să ne vândă, tulburând liniștea pământului meu scump, Ardealul, locul în care românii și maghiarii de rând suntem ca frații.

Încotro, România?

Din nefericire, astăzi, României îi lipsește un mare proiect național, un ideal mobilizator, clasa politică postdecembristă, incompetentă, lacomă și arogantă, fiind preocupată în primul rând de obținerea de privilegii și ghidată de interese meschine prin care să se îmbogățească și să-și salveze pielea.

În ultimii 27 de ani, în țară domnește hoția, stagnarea economică si deziluzia, politica murdară și manipularea televizată. 

Fără o hartă a viitorului, fără un proiect măreț pentru care să militeze, România își frânge aripile, nefiind departe de buza prăpastiei, de momentul ce va periclita iremediabil viitorul țării. 

Nu doar hulpava clasă politică e vinovată de situația actuală, ci și societatea românească. Faptul că prevalează lipsa atitudinii civice, că reacționează doar când cuțitul ajunge la os, oferă spoliatorilor țării oportunități prin care setea de înavuțire să se accentueze. 

Lipsa de spirit civic și resemnarea s-au înrădăcinat în fibra societății noastre, binele obștesc a fost înlocuit cu interesul personal, iar dezbinarea și discriminările au devenit politici statale. 

 Mai e puțin și vom celebra centenarul Marii Uniri, iar noi, românii, suntem tot mai dezbinați. 

Minciuna și manipulările, neconjugarea eforturilor oamenilor de bine, a elitelor sociale, ne compromit bucuria prăznuirii a o sută de ani de la Marea Unire de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918.

Joc murdar

Ordonanța 13, deși abrogată de Guvern și aprobată prin lege de Parlament, are toate șansele să fie reactivată, prin anularea în instanță a Ordonanței 14, iar ultima operă a celui supranumit “altă întrebare” să-și facă pe deplin efectul, trăgând o țeapă uriașă protestatarilor ce au uimit o lume întreagă. Dacă acest scenariu de coșmar se va concretiza, lipsa de încredere în autorii acestei fărădelegi se va accentua.

Nu s-ar fi ajuns la această situație, dacă factorii de decizie erau responsabili. Dacă Ordonanța 14 nu ar fi conținut articole neconstituționale, introduse cu vicleșug, taman pentru a putea fi atacată și declarată neconstituțională sau anulată; dacă înainte de aprobarea prin lege a OUG 14, ar fi fost respinsă prin lege Ordonanța 13.

În ultimile trei săptămâni, manipulările și jocurile mizere au atins cote paroxistice. Au fost întocmite dosare penale, inclusiv celui ce a permis difuzarea unor spoturi luminoase din locuința proprie, în Piața Victoriei, au fost date amenzi nefirești, chiar și celor ce au popularizat și susținut protestele pe facebook, s-a cerut anchetarea părinților ce au fost la proteste împreună cu copiii, s-a luat în calcul sancționarea posturilor ce au susținut protestele, culminând cu luarea în discuție a suspendării emisiei Realității TV. Toate aceste măsuri, fără precedent, murdare, arată că în România se instaurează, cu siguranță, dictatura fărădelegii, tirania celor lipsiți de bun-simț, punând temelie unui viitor sumbru pentru țară.

Un scenariu de coșmar pentru România

PSD nu se împacă cu ideea să renunțe la OUG-13, care-i scapă de dosare.

Planul ar fi următorul: 

Curtea Constituțională a refuzat astăzi să se pronunțe dacă OUG 13 este constituțională sau nu, pe motiv că a fost abrogată. Dacă OUG 14 va fi respinsă în Parlament, OUG 13 intră în vigoare, bucurându-se de prezumția de constituționalitate. OUG13 nu mai poate fi atacată la CCR.

OUG 14 va fi respinsă de Parlament, deoarece conține deja un articol declarat neconstituțional de CCR, introdus în cunoștință de cauză. Apoi vor intra pe rol parlamentarii puterii, pentru a susține că instituție serioasă nu poate adopta ceva declarat deja neconstituțional.

Legea de respingere a OUG 14 va merge la Președintele Klaus Iohannis, care va avea 20 de zile la dispoziție să semneze decretul, ce va fi publicat în Monitorul Oficial. În secunda în care se publică în Monitorul Oficial legea de respingere, OUG 13 intră în vigoare.

Contestarea la Curtea Constituțională a legii care respinge OUG14 nu are niciun efect: Dacă legea de respingere a OUG14 este declarată neconstituțională, atunci intră în vigoare OUG13. Nu există motive să contești la CCR.

Președintele, dacă refuză să semneze decretul de adoptare a legii care respinge OUG14, în termen de 20 de zile, încalcă pe față Constituția, este un abuz și un motiv perfect pentru suspendare. Astfel, Tăriceanu devine președinte, promulgă legea, și toți penalii scapă de dosare.

Suntem, acasă, două Românii? Nu, suntem una, cu aceleași dureri

Nu cred că suntem două Românii. Mai e una peste Prut, dar eu citesc că ar fi două Românii la București și la Cluj Napoca și la Timișoara și la…Așa să fie?

E o Românie, a cincea parte din populație, care a votat PSD. Cu îndreptățirea ei. A fost o perfectă campanie electorală în care Dragnea, mai ales el, a promis marea cu sarea. Cei care au votat, au tras nădejde că o vor duce mai bine, că sărăcia va pleca, măcar partial, și din casa lor.

O altă România (dar nu cred că e alta, ci tot aceasta) e în stradă, azi. Domnul Grindeanu spune că e mai mică. Așa e. În stradă ies 250 000 de oameni, conform presei străine. Ies în marile orașe din țară și ies și români din capitalele lumii. Revolta lor e uriașă. Dar sunt mai puțini, spune cu un rânjet pe care nu i-l înțeleg, premierul, de la care așteptam altceva – înțelepciune și calm, nu un rictus care pare disprețuitor. 250 000 de oameni sunt mai puțini decât cei 3 milioane care au votat PSD. Dar și cei 3 milioane de cetățeni sunt mai puțini decât cei 18 milioane, câți – circulă vorba, fiindcă statisticile sunt cu totul aberante – am mai fi. E cazul ca, făcând scăderi și adunări, să considerăm că suntem mai multe Românii?

Suntem o singură Românie, cu oameni care simt și gândesc într-un fel, cu alții care simt și gândesc în totală opoziție la primii. Sunt și unii care nu gândesc deloc. Nu pentru că ar fi proști, ci pentru că nu-i interesează. Sau poate că există, ca peste tot în lume, și proști calificați. Nu din vina lor, ci a soartei care i-a fericit astfel, fiindcă prostia e un imens dar care scutește individul de orice frământare a minții și orice junghi sufletesc.

Au dreptate cei care spun că PSD a câștigat alegerile? Au. Au dreptate cei care, ieșind în stradă, semnalează că, în campanie, prioritatea priorităților n-a fost albirea unor dosare, într-o țară cu mulți, foarte mulți hoți aciuați în politică, în conflict cu legea și bunul simț? Au.

Este momentul acum, când lumea se clatină din țâțâni, când, cu chiu cu vai, am intrat în clubul select al UE și am ieșit, după o jumătate de veac, de sub cizma sovietică, făcând parte din NATO, să răsturnăm tot? Să vărsăm ciubărul cu lapte care nici măcar nu e plin?

E vinovat poporul votant? Niciodată. E vinovat poporul care demonstrează? Niciodată. Și atunci cine-i vinovat? Vinovate sunt niște rânjete politice. Vinovați sunt niște hoți care au jefuit țara și, așa cum se vede, par să reușească s-o fure în continuare. Ce mai e de furat la noi? Mereu mai e ceva de dus acasă, în casele din ce în ce mai mari și mai aurite ale politicienilor care au devenit milionari și miliardari din salariul lor bugetar amărât.

Există o soluție? Există mai multe. Dacă am avea mari barbați de stat și mari patrioți în politică, ele ar fi depistate. Românii, chiar dacă unii au mers la vot și alții merg în stradă, sunt aceiași oameni, cu durerile lor, cu speranțele lor, cu necazurile lor care nu se mai termină.

Fiți patrioți și înțelepți, domnilor politicieni.Și nu mai rânjiți, fiindcă toți ați căpătat un rânjet care începe să devină sardonic.

Sursa: http://ampress.ro/suntem-acasa-doua-romanii-nu-suntem-una-cu-aceleasi-dureri/

Criticilor mei

Stimaţi prieteni,

E o zi mohorâtă, iar gândurile ce mă năpădesc par acoperite de umbre şi ceaţă.

Recunosc, stimaţi prieteni, fac parte din "prostime", din categoria celor fără principii, fără educaţie, fără bun-simţ, din gloata de golani ce se revoltă, aşa cum foarte bine, direct sau voalat, aţi precizat mulţi dintre dumneavoastră în cursul ultimilor zile. Mai mult, sunt bogat. Nici nu s-ar putea să fiu altfel, fiind plătit de Soros, mituit de Iohannis, din banii lui de chirie din nenumăratele sale case, ori din vânzarea de copii. Cu alte cuvinte, sunt un profitor, un nimeni, un ins total lipsit de caracter! Cum cine se aseamănă s-adună, probabil, la fel sunt şi ceilalţi ce formează Vocea Străzii.

Pe cei care ne-aţi etichetat că suntem manipulaţi, vânduţi, rog pe Bunul Dumnezeu să aibă grijă de dumneavoastră pe cât de curate gânduri aveţi! Vă înţeleg, vă iubiţi ţara, vă iubiţi conducătorul suprem, pe integrul şi venerabilul, Liviu Dragnea, fapt pe care eu îl respect. Nu pun nicăieri ghilimele, deoarece habar nu am cum se folosesc şi la ce ajută. Sunt un Neica Nimeni, ce fluieră a pagubă, într-o Românie sufocată de gloata câinilor ce umblă hai-hui dinspre Teleorman, cu covrigi în coadă.

Astăzi, m-am convins că pentru mine lumea virtuală e un loc din care uşor trebuie să dispar, pentru a face un bine acestei ţări, vouă, celor care pe bună dreptate, după crezul vostru, m-aţi catalogat ca fiind un om fără creier. Nu sunt deloc supărat pe cei care m-aţi caracterizat aşa, fiindcă aveţi dreptate, substanţa mea cenuşie este pe zi ce trece tot mai puţină, un argument în plus ce susţine incapacitatea mea de a fi nemanipulabil şi fiinţă onorabilă.

În final, stimaţi prieteni, vă doresc tot binele din lume, iar ţării mele viaţă lungă şi prosperă!

Încotro, România?

Dragi prieteni, după cum probabil ştiţi sunt un apărător al valorilor naţionale, un om ce-şi iubeşte Neamul, un individ ce pledează sub diverse forme pentru adevăr, bun-simţ, pentru frumos şi înţelepciune, fapt pentru care şi aici, în lumea virtuală, zi de zi, în funcţie de timp, încerc să aduc argumente credinţei mele în aceste valori.
Ceea ce se întâmplă în ultima vreme în ţara noastră îmi lasă un gust amar. Sper să am tăria de a mai crede în România!
Ordonanțele criminale adoptate aseară şi publicate, hoţeşte, în Monitorul Oficial, azi noapte, după ora unu, legitimează pe bună dreptate HOŢIA. Cred că este prima dată când afirm aici, cu subiect şi predicat, că mi-e rușine de oamenii printre care trăiesc!
Dacă ne-am iubi ţara cu adevărat, am pune mai presus de noi interesul României şi am respecta meritocraţia, am avea atititudine civică ori de câte ori ar fi derapaje de la normalitate.
Se pare că ne-am pierdut demnitatea, că ne batem joc de străbunii noştri, de cei care s-au jertfit pentru binele ţării şi ce este foarte grav că oferim un viitor sumbru copiilor noştri.
Ignoranţa, minciuna, prostia şi hoţia, distrug România,stimaţi prieteni!
Dă, Doamne, mintea românului cea de pe urmă!

O nouă zi neagră pentru România...

După o campanie concertată împotriva SRI şi DNA, în special, din partea unor indivizi cu dosare penale, se pare că astăzi guvernul îi va recompensa pe aceştia cu dezincriminarea unor fapte, aducând modificări substanţiale codului penal, promovând o lege a graţierii, un act normativ prin care li se va oferi libertate unor indivizi certaţi cu legea şi linişte celor care sunt în curs de cercetare, iar celor ce apără Justiţia o nouă zi neagră.

Indiferenţa noastră, a majorităţii românilor, faţă de aceste excese, va naşte un monstru ce va prăpădi speranţele celor ce vor să trăiască în ţară.

Sunt mâhnit de felul în care reacţionăm la asemenea derapaje! Nu e normal să nu avem atitudine în asemenea situaţii ce îşi vor pune serios amprenta asupra viitorului României!

Astăzi,în opinia mea, Guvernul îşi arată adevăratul chip, grațiind, fără o dezbatere publică, pe furiş, o serie de pedepse, iar legislația în ceea ce privește abuzul în serviciu, conflictul de interese și instituția denunțătorului ar putea fi modificate. De asemenea, ar fi în plan și dezincriminarea unor fapte prevăzute de legea penală, ceea ce ar fi, de fapt, o amnistie mascată, deoarece măsura oprește numeroase anchete și procese în curs având ca obiect faptele dezincriminate.

Detest această manieră de acţiune a guvernului, care se dovedeşte a fi în slujba penalilor, nu în cea a României! Sunt revoltat împotriva celor ce iniţiază legi cu dedicaţie, prin care slăbesc statul român!

Boala „a fi mereu nemulţumit”...

"Există o categorie de oameni permanent nemulţumiţi – de ce întreprind ei, de ce primesc de la alţii, de statutul lor, de viaţa lor socială, personală, profesională. Practic, orice se întâmplă cu viaţa lor devine la un moment dat o nemulţumire, o cauză a nefericirii.

O scrisoare pierdută

„Irina, Irina, Irinușca mea,

Stau în biroul meu din Kiseleff, pe fotoliul acela moale și adânc de piele care-ți place și ție, mă uit la copacii desfrunziți de iarnă și mă gândesc la tine și la noi, dar mai ales la România, țara asta care nu încetează să mă uimească, poporul ăsta ale cărui abisuri nu încetează să mă surprindă.

Trebuie să recunosc, Irinușca mea, că uneori mă întreb dacă nu cumva farsa asta a mea poate dura la nesfârșit. Prima dată când m-am gândit la ea, în 2005, când m-am înscris în PSD, mi-am zis că fără doar și poate nu are nici cea mai mică șansă de succes; la urma urmei, părea incredibil ca eu, care nu-s decât un simplu inginer și care m-aș fi mulțumit să fiu toată viața un mic intelectual de provincie, să pot face o farsă atât de amplă de zici că-i scoasă dintr-un film de David Fincher (The Game, cu Michael Douglas în rolul principal; dacă nu l-ai văzut, îl cumpăr pe DVD să ne uităm împreună la el în weekend).

După cum ți-am mai povestit – parcă chiar în seara în care ne-am întâlnit prima dată și în care m-am îndrăgostit pe veci de tine – ideea mi-a venit atunci, în 2005, când stăteam de vorbă cu niște prieteni. Vorbeam despre poporul român și despre lipsa lui de reacție la orice i s-ar întâmpla: vin turcii? Să vină! Vin fanarioții? Să vină! Vin nemții? Să vină! Vin rușii? Să vină! Vin comuniștii? Să vină! Vin capitaliștii? Să vină! Un popor care de veacuri se lasă condus de oricine are chef să-l conducă. Și atunci am zis, în glumă la vremea aia, „dacă-i pe așa, cum ar fi să instalăm în România cel mai idiot guvern pe care-l putem găsi, cel mai idiot guvern din lume”? Am râs cu toții, dar mie mi-a rămas ideea. Mi se părea o glumă strașnică, și doar știi cât îmi place să râd.

Și iată că astăzi am reușit, Irinușca mea. Am reușit să aduc la putere un guvern condus de un om fără însușiri (ar trebui să recitesc cartea lui Musil!), care în orice altă țară ar fi fost cu siguranță liftier sau portar. Un guvern compus din țațe, hoți, ticăloși, mincinoși, jigodii, fricoși și mitocani. Un guvern din care nici măcar un singur om nu are fie și cea mai mică competență în domeniul pe care îl va conduce. Ieri, la numirea lui Grindeanu, m-am gândit pentru câteva secunde să mă ridic și să zic „Stop! Până aici! E totul doar o glumă, o glumă pe care am dus-o prea departe!”. Dar recunosc, draga mea Irina, că orgoliul m-a făcut să tac. Pentru că cred că gluma poate merge și mai departe. Nu știu cât, nu știu până unde, dar simt că are încă putere, că e încă plină de viață. Ba chiar mă gândesc (of, uneori îmi este atât de rușine de lipsa de modestie care mă cuprinde din când în când!) dacă peste zeci sau sute de ani istoricii care vor studia aceste timpuri și aceste locuri nu vor spune, poate, că aceasta a fost cea mai reușită farsă făcută vreodată. Ei, om trăi și-om vedea!

Închei aici, Irina Irinușca mea dulce. Iartă-mă că în ultima vreme n-am avut destul timp pentru tine, dar îți promit că de săptămâna viitoare, când le voi da mână liberă să facă ce vor imbecililor pe care i-am pus la guvernare, o să petrecem mult mai multe ore laolaltă și vom râde împreună (mi-e atât de dor de chicotitul tău, scumpo!) de năzbâtiile pe care le vor face aceștia și de îngăduința cu care năzbâtiile respective vor fi acceptate de victimele lor!

Te pup cu drag!

Liviu

Guvernul marionetă

Sunt uluit de maniera în care au fost propuşi cei care vor face parte din noul Executiv, pe baza unui criteriu ce nu are de a face cu meritocraţia, slugărnicia faţă de preşedintele PSD, Liviu Dragnea.

E foarte limpede că premierul desemnat şi cei din Guvern vor fi nişte marionete a lui Dragnea.

Nu cred că un asemnea cabinet, telecomandat de Dragnea, cu indivizi nepregătiţi pentru o asemenea funcţie, cu cel puţin un semi-analfabet, şi câteva persoane certate cu legea, are şansa de a fi credibil.

Am convingerea că acest guvern va fi înlocuit imediat ce legea amnistierii faptelor de corupţie va trece de Parlament, iar Dragnea va putea să fie, fără încălcarea legii, noul premier.

Indiferent dacă ne place sau nu ceea ce pregăteşte Dragnea românilor, noul guvern are legitimitatea votului din 11 decembrie.

Cutia Pandorei

Trăim într-o ţară în care discriminările, deşi interzise de Constituţie, sunt promovate de o clasă politică iresponsabilă.

E timpul ca poporul să fie consultat prin referendum dacă îşi doreşte un sistem de pensii speciale sau unul singur, normal, pe baza contributivităţii!

Regele IO și Lumea

Undeva, sub soare, se afla o împărăție bogată, veche de când lumea, care, deși era furată mereu, tot se mai găsea ceva de șutit.

De mai puțin de un an, la cârma regatului se afla IO, un rege atipic, nu prea vorbăreț, ce vroia să schimbe Lumea.

Deși porni cu șansa a doua la preluarea regatului, Lumea, sătulă de gargaragii, a ales să fie  cârmuită de un rege al lucrului bine-făcut. Se spera că se va înconjura de sfătuitori buni, care să-l ajute să schimbe Lumea, însă, după câteva luni de zile, unul dintre ei și-a arătat forța, reușind să adoarmă în plină întâlnire cu un omolog de-al său.

Timpul trecea, iar Lumea părea să fie răbdătoare, până ce o molimă se abătu asupra regatului. Atunci se trezi și hotări să-i schimbe pe cei vinovați de extinderea molimei. Mânați de puteri nevăzute, împinși de răni sufletești sângerânde,  Lumea reuși să scape de câțiva dintre vinovați.

 În această situație, când Lumea fierbea de nemulțumire,  regele IO găsi de cuviință să iasă din  bârlogul proaspăt renovat și să-și arată simpatia pentru Lume. Prin aceasta, își dorea să pună osul la schimbarea treburilor prin regat, dar cineva sau ceva îl oprea să o facă cu toată inima. Totuși, cu chin cu vai, se deplasă în Lume pentru a afla sursa răului. După ce se consultase cu o parte de Lume, aleasă pe sprânceană, ieși în Lume, să-i arate Ei că-i pasă. Pas cu pas, intrând în mijlocul Lumii, auzi  vocea ei și simți că i se înmoaie picioarele și glasul. Era conștient că Lumea îi simțise slăbiciunea, iar demersul lui era doar praf în ochii lumii.

Ajungând la Palat, regele  IO înțelesese că  Lumea  poate fi schimbată de el,  numai dacă se schimbă, să fie asemenea Lumii!

Doamne, te rog Doamne, dă-i regelui  IO  înțelepciunea Lumii, pentru a salva regatul!

Ionel Mesaroș

Arta de a trăi

"Gândurile de astăzi m-au purtat la ceea ce facem ca să avem ceea ce ne dorim, la ceea ce lăsăm în urmă, la ceea ce renunțăm sau la ceea ce irosim în dorința nebună de a avea cât mai mult.

M-am gândit la toate cele pe care le avem, dar pe care nu le prețuim. La toate cele care sunt în viața noastră, la toate cele care fac parte din noi, la toate cele care ne-au transformat în cei care suntem astăzi.

M-am gândit serios la tot ce am agonisit în viața asta, la tot ce poartă numele nostru, la tot ce am cumpărat din banii noștri, la tot ce avem, dar ni se pare insuficient.

Și ca o paralelă la ceea ce dăm altora din ceea ce avem noi. Cât de mult am dăruit? Ce am dăruit? Când a fost ultima oară când am dăruit ceva?

Cum stăm la capitolul daruri? Am făcut pe cineva fericit astăzi? Am reușit să facem pe cineva să zâmbească astăzi?

Atunci când dăruim, o facem din ceea ce avem. Din ceea ce am strâns de-a lungul vieții. Bani. Produse. Alimente. Daruri care nu ajută decât pe moment. Daruri care nu țin de cald, care poate țin de foame,daruri care împacă conștiințe, însă nu și suflete.

De aceea, atunci când dăruim ceva cuiva trebuie să o facem din ceea ce suntem. Să dăruim zâmbete. Speranță. Grijă. Iubire. Empatie.

Darurile cele mai prețioase sunt cele care nu au preț. Cele care nu se numără, nu echivalează cu un serviciu, nu se transformă în datorii.

Cel mai prețios dar pe care-l putem face celor dragi și nu numai este timpul. Timp în care stai și-i asculți. Timp în care-i sfătuiești și le arăți că-ți pasă. Timp în care îi învălui în dragoste și preocupare. Timp în care le inoculezi speranță și credință. Timp pentru ei, timp pentru tine și timp pentru suflet.

Să dai întotdeauna din ceea ce ești. Ca om. Ca prieten. Ca suflet trecut prin viață.Tu știi care sunt nevoile celor din jur. Tu știi care sunt lipsurile. Tu știi care le sunt așteptările. Tu știi ceea ce așteaptă de la tine.

Nu mâna este cea care stă întinsă ca să primească ceva, ci sufletul este cel care stă și tânjește după un dar special.

Să dai orice, oricât,dar nu oricum. Să dăruiești fără să aștepți nimic în schimb. ce sentiment prețios, dar atât de rar întâlnit, din păcate."

Îndemn

Pentru o Românie curată!

RESPECT pentru cei ce militează pentru o Românie curată!

Ziua de ieri a fost o dovadă vie că românii au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva sistemului, arătând că le pasă de viitorul țării.

În opinia mea, este important ca aceste manifestări să continue, dar într-o formă care să aibă ca rezultat principii sănătoase și petiții cu revendicări, care pot să schimbe fața României. Pentru a-și atinge acest deziderat este necesară o minimă organizare.

Vocea străzii trebuie să fie auzită și ascultată! Țara are nevoie de o schimbare radicală, iar acest lucru se poate realiza prin schimbarea atitudinii noastre, neacceptând să fim conduși de indivizi fără coloană vertebrală! 

Pentru o Românie curată este nevoie de noi toți, de cei care ne dorim un viitor frumos pentru copiii noștri!

De sub tutela timpului, omul iese doar când trece pragul veșniciei. De sub vremi, omul poate ieși doar depășindu-și condiția de simplu actor pe scena vieții.

Societatea românească se află la răscruce. Molima corupției pare de nestăvilit. România, Grădina Maicii Domnului, și-a pierdut "grădinarul".

Țarina noastră e năpădită de "buruieni" ce ne sufocă viitorul. Noi, cei care ne ducem veacul în această parte a lumii, creștinați de Sfântul Andrei, pe lângă credința în Dumnezeu, avem șansa salvării doar "prin noi înșine". Curajul de a ne dori un viitor pentru urmașii noștri trebuie să ne trezească la realitate! Nu putem accepta la infinit să fim simpli pioni pe tabla de șah a României. Până când vom tolera să fim batjocoriți în propria țară?!

În ultimii ani, s-a instalat confortabil pe plaiurile mioritice o ciumă care ucide deopotrivă oameni și vise: Nepăsarea! Având o putere mefistofelică nemărginită, a atentat, dincolo de orice închipuire, la "sufletul" Neamului. Evenimentul tragic de la Colectiv a trezit România.

Corupția se intensifică zi de zi. Sunt tot mai puțini cei neatinși de flagelul ei. Generațiile de sacrificiu se succed în mod natural, dovedind că obișnuința de a fi mereu strâmtorat de neajunsuri materiale și pesimist a devenit o a doua natură. 

Nu este corect să închidem ochii la greșelile clasei politice, cea vinovată de imagine României de azi.

După ce și-au împărțit ciolanul puterii, mi-am închipuit că aleșii neamului se vor gândi, în sfârșit, și la popor. Aflați în spatele votului popular, aleșii neamului și-au permis să uite de popor, scopul lor principal fiind obținerea de privilegii.

Din păcate, iresponsabilitatea factorilor politici, atentează la însăși demnitatea umană, iar din cauza amplorii flagelului corupției România își are viitorul amanetat.

Pasivitatea și resemnarea românilor, au permis clasei politice să-și bată joc de țară. S-a ajuns atât de departe încât patriotismul e privit ca o boală rușinioasă, iar principiul meritocrației călcat în picioare!

Știu că ieșirea de sub vremi e rezultatul unui vis susținut de fapte și vegheat de conștiința. Aceasta izbânda poate fi obținută numai când legile firii nu sunt alterate de viziuni bolnăvicioase.

După cum am afirmat și cu diverse ocazii, ne lipsește o viziune, un proiect național de salvare și , implicit, o hartă a viitorului.

Dacă ne dorim un viitor pentru copiii noștri, trebuie să identificăm un ideal măreț pentru care să ne mobilizăm, un sens care să ne unească pentru binele României. Lupta împotriva sărăciei și corupției ar trebui să fie numitorul nostru comun, liantul care să ne unească, idealul pentru care să luptăm!

Credința, dublată de fapte, este cea care garantează această victorie. Lupta cu vremurile nu e facilă, mai ales ca principalul tău dușman sunt propriile noastre limite ce ne țin în chingile neputinței. Numai Ea ne poate scoate la liman, ca sa ne putem bucura de Soarele Dreptății și de Lumina Adevarului. Numai Ea ne poate scoate din rătăcire, arătându-ne Calea de urmat.

Sunt puțini cei care ies de sub vremi, însă cei care reușesc să-și împlinească acest vis sunt în slujba semenilor lor, iar această izbândă este în folosul lor și al umanității.

Nu poți ieși de sub vremi, cu vise de doi bani. Nu poți spera să schimbi lumea, până nu te schimbi pe tine însuți.

Luptați să ieșiți de sub vremi! Chiar dacă nu veți câștiga acest razboi, sunt convins că veți câștiga lupta cu voi înșivă! 

Vă mulțumesc tuturor celor ce militați pentru o Românie curată!

Împreună, putem schimba România!

Cu considerație, 

Ionel Mesaroș