CREZUL MEU

"EXISTĂ UN LUCRU MAI RĂU DECÂT OAMENII RĂI !
ESTE IGNORANŢA OAMENILOR BUNI !"

CĂI CĂTRE LUMINĂ

BINE AŢI VENIT ÎN LUMEA MEA !
Fotografia mea
Sunt o fiinţă ce a trecut prin "furcile caudine" ale existenţei, care a pierdut uşor ...şi a câştigat greu lupta cu viaţa. Când am pierdut, am dobândit Credinţă, iar când am câştigat, m-am bucurat de Nădejde; ajungând, azi, să înţeleg de ce este atât de greu urcuşul spre Omul "încoronat" cu demnitate creştină.

marți, 24 mai 2016

LA MULŢI ANI, PNL!

     
     Partidul Naţional Liberal s-a înfiinţat  la 24 mai 1875.

joi, 19 mai 2016

Cugetarea zilei



"Nu te aştepta ca oamenii să-ţi spună adevărul deoarece ei se mint pe ei înşişi. Trebuie să ai încredere în tine şi să alegi în ceea ce să crezi sau să nu crezi, când ţi se spun diferite lucruri. Când îi vezi pe ceilalţi oameni aşa cum sunt, fără a o considera aceasta ca fiind un afront personal, nu poţi niciodată să fii rănit de ceea ce ei spun sau fac. Chiar dacă ceilalţi te mint este în regulă. Ei te mint deoarece le este frică. Le este frică că tu vei descoperi că nu sunt perfecţi. Este dureros să-ţi scoţi această mască socială. Dacă ceilalţi spun ceva, dar fac altceva, te minţi pe tine însuţi dacă nu asculţi acţiunile lor. Dar dacă eşti sincer cu tine însuţi, te vei salva de multe dureri emoţionale. Trebuie să-ţi spui adevărul despre ceea ce ar putea să doară, dar să nu fii ataşat de durere. Vindecarea se va produce şi este doar o problemă de timp până când lucrurile se vor îndrepta şi pentru tine......
Când îţi stabileşti ca obicei să nu iei lucrurile ca pe un afront personal, vei evita multe supărări în viaţa ta. Supărarea, gelozia şi invidia vor dispare, şi chiar tristeţea ta pur şi simplu va dispărea dacă nu vei lua lucrurile ca pe un afront personal. Întreaga lume poate să bârfească despre tine, dar dacă tu nu vei lua nimic ca pe un afront personal, vei fi imun la aceasta. Cineva îţi poate trimite otravă emoţională în mod intenţionat, dar dacă nu consideri aceasta ca fiind un afront, atunci aceasta nu te va afecta. Când nu accepţi otrava emoţională, aceasta devine şi mai rea pentru cel care a trimis-o, iar pentru tine fără efect."

~Don Miguel Ruiz~

miercuri, 18 mai 2016

Fericirea care vine din interior



"Singurătatea este o stare de spirit negativă. Solitudinea e pozitivă, în ciuda a ceea ce spune dicționarul. În dicționar, singurătatea și solitudinea sunt sinonime – în viață nu sunt. 
Singurătatea e o stare de spirit în care îți lipsește constant celălalt. Solitudinea e starea de spirit când ești constant încântat de tine. Singurătatea înseamnă nefericire. Solitudinea înseamnă fericire. Singurătatea este veșnic îngrijorată, îi lipsește ceva, tânjește după ceva, dorește ceva. 
Solitudinea este o împlinire profundă, o mulțumire extraordinară, fericire, sărbătoare. 
Singurătatea te descentrează. Solitudinea te centrează, te fixează. Solitudinea este frumoasă. E înconjurată de eleganță, de grație, de un climat de mulțumire fantastică. 
Singurătatea e cerșetoare; totul la ea e cerșeală și nimic altceva. Nu are grație; de fapt, e urâtă. 
Singurătatea înseamnă dependență, solitudinea înseamnă independență absolută. Te simți ca și cum toată lumea ar fi a ta, întreaga existență ar fi a ta.

PRO SCHIMBARE

           

      Astăzi,  după două săptămâni  de campanie electorală atipică, am decis  să scriu câteva rânduri despre spectacolul gratuit, frumos sau grotesc, de care au parte românii o dată la patru  sau cinci ani.
           Deşi partidele se află  în plină bătălie pentru voturile din 5 iunie,  se pare că nu se pot adapta noilor norme  impuse de modificările  la legea electorală. Pentru unele formaţiuni politice e dificil să realizeze o campanie de bun-simţ,  fără să fie înzestrate cu arsenalul  mizer cu care ne-au obişnuit.
           Remarc, din fericire,  lipsa circului, a zarvei cu care eram obişnuiţi odinioară.
          Istoria electorală are continuitate doar la capitolul promisiuni electorale.  Mulţi dintre aleşii locali, unşi cu toate alifiile,   consideră electoratul amnezic, altminteri, nu se explică de ce apelează la promisiunile din campania anterioară.
         Aici, în Satu Mare,  construirea unui pod peste Someş a fost subiect de campanie în ultimile două decenii, însă nu s-a realizat nici azi.
           Nu cred că neparticiparea la vot este o soluţie potrivită.  Dacă am fost  dezamăgiţi de actuala administraţie,  trebuie să ne exercităm dreptul la vot, alegând schimbarea.
          Cred cu tărie că puterea noastră stă în vot. O dată la patru sau cinci ani, avem posibilitatea  să arătăm că ne pasă de viitorul nostru.
         Omul potrivit, la locul potrivit, pentru Primăria Satu Mare, l-am identificat în urmă cu două luni. E un om tânăr, extrem de activ, dornic să se pună în slujba comunităţii.
          Zi de zi, acest candidat dovedeşte că nu mi-a înşelat aşteptările. Proiectele sale pentru Satu Mare au devenit şi ale mele.
      Mi-am dorit să stau departe de viaţa politică, să nu fac parte din niciun partid, dar asta nu exclude să nu ofer sprijinul meu unui om în care cred.

           Adrian Cozma e candidatul pe care-l susţin!

luni, 2 mai 2016

In memoriam Ștefan Roatiș


In memoriam prietenului meu, Ștefan Roatiș, cel care azi se întoarce în lutul din care a fost zămislit.
Mai tare ca moartea…
Viața e o boală mortală, cea mai cumplită maladie, dacă nu o trăiești, mulțumindu-te doar cu dimensiunea senzorială.
Cei care, la un moment dat, s-au situat la limita dintre viața biologică și cea spirituală, fiind la porțile morții, au observat că dincolo de timp e anotimpul veșniciei, lumea materială fiind numai o pregătire pentru clipa renașterii, supoziție care câștigă tot mai mult teren în ultima vreme.
Mitul celebrei păsări Phonix, a renașterii din propria cenușă, reprezintă pentru cei reîntorși din moarte clinică povestea lor de viață, o dovadă vie că există un antidot, la îndemâna fiecăruia, pentru moarte, Iubirea.
Mai tare ca moartea e viață celui ce s-a reînnăscut, redescoperindu-se, aflând că trăind cu adevărat, dăruind iubire, câștigă, de fapt, nu doar respectul semenilor, ci și o viață nouă, o existență vie, nealterată de storurile umbrelor, a grijilor de zi cu zi, o lumină ce arată calea cea dreaptă, făgașul spre desăvârșire, ajutându-l să se emancipeze, să înțeleagă că fiecare moment al vieții are o semnificație aparte. Separând grâul de neghină, alegem, de fapt, calea neprihănită a vieții.
De sub tutela timpului, omul iese doar când trece pragul veșniciei. De sub vremi, poate ieși numai când e pregătit să cucerească “piscuri” la care nici nu cutezase să viseze, învățând să trăiască. Uneori, preparativele se fac independent de voința noastră, un eveniment ce a creat o emoție profundă ne poate schimba viața. Până și un simplu gând, susținut de flacăra emoției, poate să poarte în sine germenele schimbării.
Societatea, prin tabieturile instituite, ne ține sub vremi. Ieșirea de sub vremi e rezultatul voinței, susținute de fapte și vegheată de conștiință.
Credința, născută din ambrozia iubirii, dublată de fapte, este cea care garantează cea mai frumoasă izbândă, cea a dobândirii demnității umane și a celei creștine, oferind posterității coroana unor amintiri de neuitat, învingând, astfel, timpul.
Numai credința ne poate scoate la liman, ca să ne putem bucura de soarele dreptății și de lumina adevărului. Numai ea ne poate scoate din rătăcire, arătându-ne calea de urmat. Din păcate, vremurile tulburi pe care le-am trăit ne-a împuținat-o. Unii s-au lepădat de ea, alții au redescoperit-o, într-o clipă de magică iluminare, când nutreau cu toată puterea sufletească să devină un alt om.
Dorința de schimbare radicală ne eliberează. Curajul de a vrea altceva, luminați de torța iubirii, ne plasează pe un culoar favorabil, loc de unde putem observa lumea cu alți ochi.
De sub tutela timpului, omul iese doar când trece pragul veșniciei. De sub vremi, poate ieși numai când e pregătit să cucerească “piscuri” la care nici nu cutezase să viseze, învățând să trăiască. Uneori, preparativele se fac independent de voința noastră, un eveniment ce a creat o emoție profundă ne poate schimba viața. Până și un simplu gând, susținut de flacăra emoției, poate să poarte în sine germenele schimbării.
Societatea, prin tabieturile instituite, ne ține sub vremi. Ieșirea de sub vremi e rezultatul voinței, susținute de fapte și vegheată de conștiință.
Momentele de cumpănă ale vieții sunt niște jaloane, repere pe care dacă le înțelegem, eliberați de orice patimă, și le urmăm sensul, ne deschid calea spre împlinire, invitându-ne, pentru început, să urcăm treptele ce duc spre desăvârșire umană.
Un necaz nu vine niciodată singur. Această vorbă din popor are în accepțiunea generală o conotație pesimistă, în ton cu vremurile pe care le trăim, refuzând acceptarea ideii că necazul este, de fapt, o conștientizare a situației de îndepărtare de la firesc, o lumină lăuntrică ce descoperă asperitățile sufletești, invitându-ne să înlăturăm umbrele din gând și din inimă, iubind, cu toată ființa, viață adevărată, cea care nu poate fi învinsă de nimeni, nici chiar de vrăjmașul ei de temut, moartea.
Prin amintiri, învingem timpul, trecând din prezent în lumea de “ieri”. Prin vis, prin premoniții, ne racordăm viitorului. Prin cei dragi, care au plecat din lumea cu dor în cea fără de dor, îngerii noștri păzitori, primim nu doar semne călăuzitoare, ci și nădejdea că viața nu e o boală invincibilă, că harul divin, Iubirea, trece dincolo de granițele morții, luminând ungherele vieții, arătând că salvarea se află în mâna noastră, în noi înșine. Trăind, ne renaștem! Iubind, dobândind înțelepciune, legând, cu gândul limpezit în cleștarul iubirii, cerul de pământ şi dezleagând binele de rău, oferind vieţii soarele ce poate lumina fără-ncetare pe oricine, îndreptățindu-ne să credem că Iubirea e mai tare ca moartea!

Ionel Mesaroș- "Mai tare ca moartea..."(Popasuri Culturale Românești)