CREZUL MEU

"EXISTĂ UN LUCRU MAI RĂU DECÂT OAMENII RĂI !
ESTE IGNORANŢA OAMENILOR BUNI !"

CĂI CĂTRE LUMINĂ

BINE AŢI VENIT ÎN LUMEA MEA !
Fotografia mea
Sunt o fiinţă ce a trecut prin "furcile caudine" ale existenţei, care a pierdut uşor ...şi a câştigat greu lupta cu viaţa. Când am pierdut, am dobândit Credinţă, iar când am câştigat, m-am bucurat de Nădejde; ajungând, azi, să înţeleg de ce este atât de greu urcuşul spre Omul "încoronat" cu demnitate creştină.
Se afișează postările cu eticheta scrisoare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta scrisoare. Afișați toate postările

miercuri, 4 ianuarie 2017

O scrisoare pierdută



„Irina, Irina, Irinușca mea,
Stau în biroul meu din Kiseleff, pe fotoliul acela moale și adânc de piele care-ți place și ție, mă uit la copacii desfrunziți de iarnă și mă gândesc la tine și la noi, dar mai ales la România, țara asta care nu încetează să mă uimească, poporul ăsta ale cărui abisuri nu încetează să mă surprindă.
Trebuie să recunosc, Irinușca mea, că uneori mă întreb dacă nu cumva farsa asta a mea poate dura la nesfârșit. Prima dată când m-am gândit la ea, în 2005, când m-am înscris în PSD, mi-am zis că fără doar și poate nu are nici cea mai mică șansă de succes; la urma urmei, părea incredibil ca eu, care nu-s decât un simplu inginer și care m-aș fi mulțumit să fiu toată viața un mic intelectual de provincie, să pot face o farsă atât de amplă de zici că-i scoasă dintr-un film de David Fincher (The Game, cu Michael Douglas în rolul principal; dacă nu l-ai văzut, îl cumpăr pe DVD să ne uităm împreună la el în weekend).
După cum ți-am mai povestit – parcă chiar în seara în care ne-am întâlnit prima dată și în care m-am îndrăgostit pe veci de tine – ideea mi-a venit atunci, în 2005, când stăteam de vorbă cu niște prieteni. Vorbeam despre poporul român și despre lipsa lui de reacție la orice i s-ar întâmpla: vin turcii? Să vină! Vin fanarioții? Să vină! Vin nemții? Să vină! Vin rușii? Să vină! Vin comuniștii? Să vină! Vin capitaliștii? Să vină! Un popor care de veacuri se lasă condus de oricine are chef să-l conducă. Și atunci am zis, în glumă la vremea aia, „dacă-i pe așa, cum ar fi să instalăm în România cel mai idiot guvern pe care-l putem găsi, cel mai idiot guvern din lume”? Am râs cu toții, dar mie mi-a rămas ideea. Mi se părea o glumă strașnică, și doar știi cât îmi place să râd.
Și iată că astăzi am reușit, Irinușca mea. Am reușit să aduc la putere un guvern condus de un om fără însușiri (ar trebui să recitesc cartea lui Musil!), care în orice altă țară ar fi fost cu siguranță liftier sau portar. Un guvern compus din țațe, hoți, ticăloși, mincinoși, jigodii, fricoși și mitocani. Un guvern din care nici măcar un singur om nu are fie și cea mai mică competență în domeniul pe care îl va conduce. Ieri, la numirea lui Grindeanu, m-am gândit pentru câteva secunde să mă ridic și să zic „Stop! Până aici! E totul doar o glumă, o glumă pe care am dus-o prea departe!”. Dar recunosc, draga mea Irina, că orgoliul m-a făcut să tac. Pentru că cred că gluma poate merge și mai departe. Nu știu cât, nu știu până unde, dar simt că are încă putere, că e încă plină de viață. Ba chiar mă gândesc (of, uneori îmi este atât de rușine de lipsa de modestie care mă cuprinde din când în când!) dacă peste zeci sau sute de ani istoricii care vor studia aceste timpuri și aceste locuri nu vor spune, poate, că aceasta a fost cea mai reușită farsă făcută vreodată. Ei, om trăi și-om vedea!
Închei aici, Irina Irinușca mea dulce. Iartă-mă că în ultima vreme n-am avut destul timp pentru tine, dar îți promit că de săptămâna viitoare, când le voi da mână liberă să facă ce vor imbecililor pe care i-am pus la guvernare, o să petrecem mult mai multe ore laolaltă și vom râde împreună (mi-e atât de dor de chicotitul tău, scumpo!) de năzbâtiile pe care le vor face aceștia și de îngăduința cu care năzbâtiile respective vor fi acceptate de victimele lor!

Te pup cu drag!
Liviu

vineri, 1 iulie 2011

Osama bin Dogaru către tovarăşul Traian Băsescu




Tovarăşe Preşedinte,

Că aţi ajuns primar general şi de doua ori preşedinte fără să fi câătigat în fapt  alegerile,  nu ne deranjeaza. Oricum, politica este o curvă iar în România, în mod deosebit, una ordinarî! Sau ”javrî”! Chestie de gust sau de interpretare!  Ceea ce ne deranjează este ca, în 2004, v-ati prezentat drept ultimul comunist de omenie, noi fiind ”stupid people” care nu aveam de ales decât între dvs. şi comunistul Adrian Nastase, alunecat binişor spre dreapta, spre liberalismul sălbatic. Şi au fost destui proşti care au muscat momeala şi v-au votat, pentru ca astăzi să se întrebe unde este ”omenia” dvs.
Ca bun comunist, v-ati facut ”Gogoşica” nu secretar la Sibiu ci europarlamentar pe banii noştri, ca de voturi nu poate fi vorba. V-aţi  promovat toate curtezanele miniştri şi deputati, spre spolierea noastră continua. Aţi atras toţi escrocii şi hoţii celorlalte partide şi vi i-aţi făcut experti în ograda proprie. Acuzaţi în dreapta şi în stânga de kaghebism dar aţi făcut consilieri din toţi puii vechilor agenţi GRU şi NKVD. O tarla de socri să aibă subsemnatul, vă informez că Vass-ii, Tismanenii, Patapievicii, etc. sunt în curtea dvs nu a noastră. Aţi dat afară profesioniştii din servicii şi v-aţi înconjurat de delatori cretini,  cu imaginatie bolnavă,care nu ştiu nici măcar faptul că eram de 6 ani ofiţer când m-am însurat cu fata unui pensionar pe care nu-l mai baga nimeni în seamă. Nu ştiu sau nu vor să ştie că nu eu am dat foc portului Anvers, nu eu am distrus flota, SNCFR-ul, NAVROM-ul şi, mai nou, TAROM-ul. Toate astea le-aţi făcut dvs. cu ajutorul rubedeniilor, mergând de la fraţi la veri îndepărtaţi ai soţiei, şi cu ajutorul ”specialistelor” dvs fără calificare şi fără o zi de munca reala, dar cărora le-ţi văzut ”chiloţeii” la diferite vârste.
Aţi distrus tot ce mai era de distrus în ţara asta, ca să puteţi lichida liniştit ultimele active ale naţiunii. Ne-aţi îndatorat pentru 10 generaţii de acum înainte, aşa cum n-a îndrăznit nici un trădator să o facă. Înconjurat de hiene, adică de mâncători de stârvuri, aţi dat peste un milion de oameni afară din slujbe, iar celorlalţi le-aţi tăiat salariile nu cu 25% ci cu peste 49% , aducând forţa activă la limita subzistenţei sau obligând-o, la sfatul dvs, să-şi ia traista în băţ şi lumea în cap. I-ati lăsat pe copiii nostri fără nici o şansă. Pensionarilor le-aţi luat dreptul la proprietatea dobândita, la sănătate şi la viaţă, iar nouă, militarilor în rezervă şi în retragere, ne-aţi luat, în plus, dreptul la munca şi la onoare, răpindu-ne condiţia şi gradele, deşi numai prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, sub acuza de înaltă trădare sau genocid, ar fi fost posibil acest lucru.

Tovaraşe Preşedinte,
Ne-aţi umilit, ne-aţi insultat, ne-aţi făcut doi ani de zile ”nesimţiţii” cu pensii ”nesimţite de douazeci de milioane” pentru a-i asmuţi pe acefalii naţiunii împotriva noastră şi a ne împiedica să ne facem datoria, conform Art. 118 din Constituţia României, adică să apărăm statul şi democraţia constituţională.
Democraţia constituţionala este o glumă în România, de vreme ce Executivul a calcat în picioare Puterea Judecatorească şi manipulează Legislativul! Iar Executivul, prin retardaţii  care-l compun, este preşul dvs.!
În ceea ce priveşte statul, apreciem că acesta nu mai există de facto şi ca vă străduiţi să nu mai existe nici de jure. De aici nebunia cu reforma administrativă, pe care nu o cere nimeni şi care este necesară doar ca premisă a federalizării ăi dezagregării României. În schimb, aţi pornit o adevărată ofensivă împotriva naţiunii. Dupa dispariţia industriei, a proprietăţii asupra terenurilor arabile, a băncilor, după distrugerea transporturilor, aţi finalizat distrugerea ţnvătământului, sănătăţii şi, prin jegurile dvs. media, distrugerea conştiinţei naţionale. Prin ameninţare, şantaj, corupţie, aţi anihilat aproape total şi opozitia şi sindicatele. Cu exceptia SCMD care încă rezistă poliţiei dvs politice şi celorlalte instituţii de tip stalinist.
Aţi distrus sistemul national de apărare, făcând praf corpul activ al Armatei, Internele si Serviciile. V-aţi alăturat, prin mijloacele specifice, alienaţii sau gunoaiele rezerviştilor şi cadrelor în retragere, dar vă izbiţi în continuare de SCMD, ale cărui huiduieli v-au iritat la Iaşi, la Focşani sau la Constanţa.

Tovarăşe Preşedinte,
Vă raportăm că SCMD acţionează cu profesionalism, dar numai legal (indiferent ce imbecilităţi vă raportează birourile speciale create de dvs. pentru contracararea noastră), fiind singura structură organizatorică ce a câştigat peste 1000 de procese împotriva slugilor dvs. la tribunalele din ţară, la curţile de apel şi la ICCJ. Motiv pentru care vă pregătiţi să comiteţi cea mai mare nebunie, prin promovarea asa zisului recurs în favoarea legii sau interzicerea prin Constituţie a abordării de către justiţie exact a problematicii pentru care există.
Noi am demonstrat ca încălcaţi nu numai Constituţia şi legislaţia europeană şi planetară, dar şi toate principiile de drept, începand cu principiul neretroactivităţii legii şi principiul speranţei legitime! Totul subsumat nebuniei exprimate de dvs. ca ”statul n-are nici o obligaţie faţă de cetăţeni”.
De ce urâti naţiunea româna tovarăşe preşedinte? De ce ne îndemnati să ne luăm lumea în cap sau să ”părăsim pe cale naturală sistemul”?
Mai nou, ca o culme a disperării în care vă aflaţi, după ce ne-aţi batjocorit arătând că nu ştim unde este trăgaciul armei şi unde este sediul NATO, ne faceţi marii manipulatori ai evenimentelor din ultimii 20 de ani. Dacă acceptaţi, în sfârşit, că suntem profesionişti, vă  rugăm sş  luaţi în calcul următoarele:
·        Gunoaiele apatride care se erijează în ”crema“ acestei naţii, şi care v-au suflat în pupa în ultimul deceniu, vă părăsesc. Au ajuns ”să ia atitudine”, semn ca bărcuţa dvs., despre care v-au minţit că este crucişător, începe să ia apă;
·        Consilierii dvs. kominternisti au început să vă sfătuiască la fel de bine ca şi înaintaşii lor pe executatul Ceauşescu, alt ”geniu al Carpaţilor” ca şi dvs. Dacă până acum diversiunile dvs. ţineau de la 6 luni la un an, acum ne serviţi ziua şi diversiunea. Una mai dementă decât alta, denotând deruta, lipsa de sprijin real, trădarea, care plutesc  în jurul dvs. ca semn al finalului.

Tovarăşe Preşedinte,
Duceţi spre dezastrul final o tară  în care muncitorii se aruncă de la balconul Parlamentului, acuzând dictatura şi strigând ”Libertate!”, în care poliţiştii, dupa ce au avut curajul să vă spună ”Javră ordinara”, au ajuns să se sinucidă, întrucât i-aţi adus la limita subzistenţei, iar ofiţerii ăn rezervă sa-şi dea foc în fata palatului dvs., acuzând dictatura.
Nu vă comparţi cu Ceauşescu. Acela, în comparaţie cu dvs, a fost un real patriot şi un real democrat. Manipulaţi, l-am asasinat sub falsa acuză de genocid şi subminare a economiei naţionale, lucruri de care vă faceţi vinovat dvs.
În disperare, pentru a preîntâmpina scandalul mediatic provocat de autogafe-ul unui ofiter, care v-ar fi atras protestele unei Europe deja ostila dvs, aţi recurs la diversiunea cu reîmpărţirea României în 8 megajudeţe. V-aţi atras tunetele aliatului dvs tradiţional şi antinaţional şi, în disperare de cauza aţi recurs la diversiunea cu al 9-lea judet – Harghita /Covasna. A urmat, pe fondul celui de-al doilea furt incalificabil din Camera Deputatilor, acuza SCMD din ziua de 23 iunie a.c., de ”înaltă trădare”. Din nou, disperat, aţi recurs la diversiunea cu numitul Mihai, dar, din pacate pentru dvs. numai noi v-am înteles mesajul: ”Nu eu sunt trădător ci Mihai pentru că a părăsit cârma prin abdicare. Indiferent ce faceţi, eu nu voi abdica niciodata”. Adică ne-aţi aruncat vorbele Lapuşneanului : ”Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau!”. Aveţi grijă să nu-i împărtăşiti soarta, tovarăşe preşedinte, pentru că disperat fiind, mergeţi din gafă în gafî!
De gafa cu Mihai au profitat toţi sfertodocţii şi toţi preţioşii care până acum v-au pupat papucul şi acum au găsit pretextul să vă tradeze. Opriţi-vă până nu e prea târziu, pentru ca, în mod sinucigaş, aţi coborât şi mai jos!
Aţi acuzat liderii militarilor în rezervă şi în retragere de terorism, de manipulare etc. Un milion de euro de căciulă să ne faceţi pensiile şi de iertat n-avem cum să vă iertam! Ne-au murit prea mulţi camarazi în ultimii doi ani, de când vă bateţi sistematic joc de noi.
Un singur lucru aţi câştigat, tovarăşe preşedinte – MILA NOASTRĂ.  Este sub demnitatea noastră de militari să lovim un individ cazut chiar dacă în disperarea sa continuă să împroaşte cu venin în toate părţile. Deci, fiţi liniştit, noi vă  ignorăm! Dar, din păcate pentru dvs. vremurile nu vă vor ignora şi nici naţiunea româna nu vă va ierta! Pentru ca nu există categorie socio-profesională sau de vârstă de care să nu vă fi bătut joc, aducând-o la disperare.
În concluzie, cu toata mila de care suntem capabili, dar şi cu întreaga sila faţă de ceea ce sunteţi şi reprezentaţi, vă spunem anticipat:

Adio, tovarăşe Băsescu! Zilele dvs. politice au fost şi ”recalculate” şi ”revizuite”! Urmează ”regularizarea”!

Honor et Patria! Vae victis!

În nume personal,

Col. (r) dr. Mircea DOGARU
PRESEDINTELE SCMD
Preluare :http://sindicatulcmd.blogspot.com/

luni, 4 octombrie 2010

Ultima scrisoare






..Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cârpă şi mi-ar dărui o bucaţică de viaţă, probabil că n-aş spune tot ceea ce gândesc, însă în mod categoric aş gândi tot ceea ce zic.

Aş da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică.

Aş dormi mai puţin, dar aş visa mai mult, înţelegând că, pentru fiecare minut în care inchidem ochii, pierdem şaizeci de secunde de lumină. Aş continua să merg când ceilalţi se opresc, m-aş trezi când ceilalţi dorm. Aş asculta când ceilalţi vorbesc şi aş şti să savurez o îngheţată cu ciocolată!

Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucăţică de viaţă, m-aş îmbrăca foarte modest şi m-aş întinde la soare, lăsându-mi la vedere nu numai corpul, ci şi sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu, dacă aş avea inimă, aş grava ura mea peste ghiaţă şi aş aştepta până soarele răsare. Aş picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, şi un cântec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-aş oferi-o lunii. Aş uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simţi durerea spinilor şi sărutul incarnat al petalelor...

Doamne, Dumnezeule, daca aş avea o bucăţică de viaţă...

N-aş lăsa să treacă nicio zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. Aş convinge pe fiecare femeie sau bărbat, spunându-le că ei sunt prietenii mei preferaţi şi aş trăi îndrăgostit de dragoste.

Oamenilor le-aş demonstra cât se înşală crezând că nu se mai îndrăgostesc când îmbătrânesc, neştiind că îmbătrânesc când nu se mai îndrăgostesc!

Unui copil i-aş da aripi, dar l-aş lăsa să înveţe să zboare singur. Pe bătrâni i-aş învăţa că moartea nu vine cu bătrâneţea, ci cu uitarea.

Atâtea lucruri am învăţat de la voi, oamenii... Am învăţat că toată lumea vrea să traiască pe vârful muntelui, însă fără să bage de seamă că adevărata fericire rezidă în felul de a-l escalada. Am învăţat că atunci când un nou-născut strânge cu pumnul lui micuţ, pentru prima oară, degetul părintelui, l-a acaparat pentru totdeauna.

Am învăţat că un om are dreptul să se uite în jos la altul doar atunci când ar trebui să-l ajute să se ridice.

Sunt atâtea lucruri pe care aş putea să le învăţ de la voi, dar nu cred că mi-ar mai servi, deoarece atunci când o să fiu băgat în interiorul acelei cutii, înseamnă că, din nefericire, voi fi murit.

Spune intotdeauna ce simţi şi fă ceea ce gândeşti. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strâns şi l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Daca aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta odată şi încă odată, până la infinit. Dacă aş şti că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune "te iubesc" şi nu aş presupune, în mod stupid, că tu deja ştii.

Întotdeauna există ziua de mâine şi viaţa ne dă de fiecare dată o nouă şansă pentru a face lucrurile mai bine, dar dacă cumva greşesc, şi ziua de azi este tot ce ne rămâne, mi-ar face placere să-ţi spun cât te iubesc şi că niciodată nu te voi uita.

Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubeşti. De aceea nu mai aştepta, fă-o azi, întrucât dacă ziua de mâine nu va mai fi niciodată, in mod sigur vei regreta ziua când nu ţi-ai facut timp pentru un surâs, o îmbrăţişare, un sărut şi când ai fost prea ocupat ca să le îndeplineşti o dorinţă. Să-i păstrezi pe cei pe care-i iubeşti aproape de tine; spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubeşte-i şi poartă-te frumos cu ei, fă-ţi timp să le spui "îmi pare rău", "iartă-mă", "te rog", şi toate cuvintele de dragoste pe care le ştii.

Nimeni nu-şi va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-i Domnului tăria şi înţelepciunea necesare pentru a le exprima. Demonstrează-le prietenilor tăi cât de importanţi sunt pentru tine."

( Ultima scrisoare -Gabriel Garcia Marquez)

sâmbătă, 6 februarie 2010

Ultima scrisoare





..Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cârpă şi mi-ar dărui o bucaţică de viaţă, probabil că n-aş spune tot ceea ce gândesc, însă în mod categoric aş gândi tot ceea ce zic.

Aş da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică.

Aş dormi mai puţin, dar aş visa mai mult, înţelegând că, pentru fiecare minut în care inchidem ochii, pierdem şaizeci de secunde de lumină. Aş continua să merg când ceilalţi se opresc, m-aş trezi când ceilalţi dorm. Aş asculta când ceilalţi vorbesc şi aş şti să savurez o îngheţată cu ciocolată!

Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucăţică de viaţă, m-aş îmbrăca foarte modest şi m-aş întinde la soare, lăsându-mi la vedere nu numai corpul, ci şi sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu, dacă aş avea inimă, aş grava ura mea peste ghiaţă şi aş aştepta până soarele răsare. Aş picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, şi un cântec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-aş oferi-o lunii. Aş uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simţi durerea spinilor şi sărutul incarnat al petalelor...

Doamne, Dumnezeule, daca aş avea o bucăţică de viaţă...

N-aş lăsa să treacă nicio zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. Aş convinge pe fiecare femeie sau bărbat, spunându-le că ei sunt prietenii mei preferaţi şi aş trăi îndrăgostit de dragoste.

Oamenilor le-aş demonstra cât se înşală crezând că nu se mai îndrăgostesc când îmbătrânesc, neştiind că îmbătrânesc când nu se mai îndrăgostesc!

Unui copil i-aş da aripi, dar l-aş lăsa să înveţe să zboare singur. Pe bătrâni i-aş învăţa că moartea nu vine cu bătrâneţea, ci cu uitarea.

Atâtea lucruri am învăţat de la voi, oamenii... Am învăţat că toată lumea vrea să traiască pe vârful muntelui, însă fără să bage de seamă că adevărata fericire rezidă în felul de a-l escalada. Am învăţat că atunci când un nou-născut strânge cu pumnul lui micuţ, pentru prima oară, degetul părintelui, l-a acaparat pentru totdeauna.

Am învăţat că un om are dreptul să se uite în jos la altul doar atunci când ar trebui să-l ajute să se ridice.

Sunt atâtea lucruri pe care aş putea să le învăţ de la voi, dar nu cred că mi-ar mai servi, deoarece atunci când o să fiu băgat în interiorul acelei cutii, înseamnă că, din nefericire, voi fi murit.

Spune intotdeauna ce simţi şi fă ceea ce gândeşti. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strâns şi l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Daca aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta odată şi încă odată, până la infinit. Dacă aş şti că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune "te iubesc" şi nu aş presupune, în mod stupid, că tu deja ştii.

Întotdeauna există ziua de mâine şi viaţa ne dă de fiecare dată o nouă şansă pentru a face lucrurile mai bine, dar dacă cumva greşesc, şi ziua de azi este tot ce ne rămâne, mi-ar face placere să-ţi spun cât te iubesc şi că niciodată nu te voi uita.

Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubeşti. De aceea nu mai aştepta, fă-o azi, întrucât dacă ziua de mâine nu va mai fi niciodată, in mod sigur vei regreta ziua când nu ţi-ai facut timp pentru un surâs, o îmbrăţişare, un sărut şi când ai fost prea ocupat ca să le îndeplineşti o dorinţă. Să-i păstrezi pe cei pe care-i iubeşti aproape de tine; spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubeşte-i şi poartă-te frumos cu ei, fă-ţi timp să le spui "îmi pare rău", "iartă-mă", "te rog", şi toate cuvintele de dragoste pe care le ştii.

Nimeni nu-şi va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-i Domnului tăria şi înţelepciunea necesare pentru a le exprima. Demonstrează-le prietenilor tăi cât de importanţi sunt pentru tine."

( Ultima scrisoare -Gabriel Garcia Marquez)