CREZUL MEU

"EXISTĂ UN LUCRU MAI RĂU DECÂT OAMENII RĂI !
ESTE IGNORANŢA OAMENILOR BUNI !"

CĂI CĂTRE LUMINĂ

BINE AŢI VENIT ÎN LUMEA MEA !
Fotografia mea
Sunt o fiinţă ce a trecut prin "furcile caudine" ale existenţei, care a pierdut uşor ...şi a câştigat greu lupta cu viaţa. Când am pierdut, am dobândit Credinţă, iar când am câştigat, m-am bucurat de Nădejde; ajungând, azi, să înţeleg de ce este atât de greu urcuşul spre Omul "încoronat" cu demnitate creştină.

duminică, 30 mai 2010

Bobul de tarana





de Ionel Mesaros

Albastrul cerului de mai
S-adaposti in ochi de zana,

Prinzand al vesniciei grai
De bobul tanar de tarana.

Vantul sufla a primavara,
Cu adieri de mandolina,
Jucand cositele balaie
Pe ritmuri vii,placute de inima.

Surasul cald de soare pogori,
Peste smaraldul ierbii matasoase,
Desi calcata,iarba multumi:
Cu roua dorului de casa.

Si mersul ei de caprioara
Atinse boabele de roua,
Sub mangaieri neincepute,

Intregul trup i se-nfioara.

La gandul ca nu-i singura sub cer,
Se aciua in iarba moale,
Privi in jur,apoi,s-abandona
In bratele tacerii goale.


Cerul ,din ochii ei albastri,
Imbratisa pamantul viu,
Si saruta ,cu ochi de astri,
Pana si umbra gandului pustiu!

Se inalta pe-a soarelui scarita,

Spre inaltimile celeste,
Si visul de a fi o clipa
Se preschimba intr-o poveste.

Si zana sta la rasarit,
Privind cu ochii de lumina,
Clipa de clipa,iscoditor,veghiind,
La bobul fraged de tarana.

vineri, 21 mai 2010

Umbra sperantei...



Uneori,viata bate filmul; iar nesimtirea invinge ,fara drept de apel,bunul-simt.
Care sunt autorii acestor confruntari?va veti intreba.
Adevarul si minciuna;adevarul si iluzia,v-as raspunde fara ezitare.Doua perechi cu acelasi partener(numitor) comun:Adevarul.
Ancorat in realitate,realizez ca lumea in care supravietuiesc este una parca nascuta dintr-un cosmar,un amestec hidos ce naste teama,frica pentru ziua de maine.In asemenea coordonate,lupta dintre bine si rau se soldeaza neconcludent.Totul este un amestec din care poate sa iasa invingatoare doar iluzia.
Suntem departe de starea de normalitate.In acest univers ,claritatea e o pasare rara,iar adevarul e doar tacere,e glasul straniu al resemnarii.
Candva,am ales gresit,acceptand in locul muncii de Sisif in a apara Adevarul sa ma bat cu morile de vant ale minciunii.Azi,vrand sa ma intalnesc cu visul de a fi om,intalnesc cosmarul de a parea o naluca.Dorind sa stapanesc bun -simtul,nesimtirea ma invinge,punandu-ma la stalpul infamiei pana voi gasi unde am gresit,sau poate chiar mai mult.Probabil,intr-un tarziu voi afla cine sunt:Umbra ,sau cel ce face umbra...Si totusi,sub faldul iluziei,ma simt implinit , un erou desavarsit intr-un film in care finalul este cruda realitate.Degeaba vreau sa evadez din aceasta "umbra" de viata,daca dincolo,ma asteapta cu bratele deschise gura hulpava a mortii sperantei.Trebuie sa gasesc calea spre Viata,ca sa nu mai spun calatoriei mele pe pamant supravietuire si mersului meu -tarare!Am nadejdea ca firul parelniciilor se va rupe,iar iluzia ce ma leaga de timp sa va destrama in traire,in viata!
E imposibil sa inving iluzia ca traiesc,daca in fond raman doar o umbra!
Cred ca e timpul sa ne invingem pe noi insine ,daca ne dorim ca urmasii nostri sa nu ramana vesnic in umbra adevarului,noi suntem obligati sa taiem copacul care tine umbra sperantei!

luni, 17 mai 2010

Dirigintele




Intr-o clasa numita Romania,in 2010,elevii stau in banci,asteptand cu lehamite ora de dirigentie.
Dirigintele,poreclit si Zeus,cu privirea-i prietenoasa ,indulcita de nenumarate sprituri,incat propriii ochi ,parca vor sa-si dea intalnire pe chipul lui hidos,cu accente mongoloide,se aseza la catedra si,cu un teatralism bine-exersat in ultimii 20 de ani,prefacandu-se mereu ca este aproape de sufletul elevilor sai,isi aranja ochelarii pentru a putea citi din agenda in care isi notase cateceva despre fiecare elev al sau.
Dupa ce-i incuraja pe copii,spunandu-le ca aceasta clasa nu este in pragul desfiintarii,cum este clasa elena,cu toate ca,pe surse,se afirma raspicat ca nu este nici departe de acest dezastru,dirigintele il lua in colimator ,cu zambetul pe buze,pe elevul sau cel mai zelos,un copil ochelarist,bondoc,cam tocilar la materiile pe care Zeus i le preda, elevul Bocaneala,care ,desi ,eminent,la purtare fata de diriginte, gresise foarte mult in relatiile cu ceilalti,incat merita exmatricularea .Insa,pe acesta ,il trata cordial,ca pe un prieten de pahar,cu un spirit ludic,oferindu-i mereu sansa reabilitarii,recompensandu-l ,in ciuda parerilor celorlalti,cu note mari la obiectul de reformare a statului,unde chiar domnia sa ii este profesor.
Pentru a preveni dezastrul,trecu la mijloace de persuasiune pentru a-i lamuri pe copii de ce fiecare dintre ei ,bogat sau sarac,trebuie sa-si aduca de acasa banii pentru rechizite,pentru ca orele sa decurga in mod normal,sa nu se intample vreo nenorocire ca in clasa elena.
Primul vizat fu elevul Popescu.
_Taica-tau,lucreaza tot la Stat?
_Da,raspunse elevul ,mandru ca tatal lui este bugetar.
_Bine,atunci tu trebuie sa aduci 25% din leafa tatalui!
Copilul schimba fete,crucindu-se,apoi se aseza.
Dirigintele il lua in ocular,cu o privire dispretuitoare,pe un elev care cam repetase clasa.
_Ba,taica-tau,mai lucreaza?
_Nu,este pensionar.
_Sa-i transmiti ca-l inteleg foarte bine,fapt pentru care,din solidaritate,sa-ti dea sa aduci la scoala numai 15% din pensia lui!
Copilul ramase ca la dentist.
Dirigintele il dezmetici cu o intrebare:
_Cata pensie are?
_350 de lei.
_Bine,zise compatimitor profesorul.Atunci tu sa aduci numai 15 % din pensia lui,ca de era pensionar de lux trebuia sa plateasca si o taxa de solidaritate de 90%!
Copilul ramase fara replica,parca neintelegandu-l pe diriginte.
Dirigintele puse apoi ochii pe un elev care avea hainele cam roase de atata purtat.
_Ma,tu de ce nu-ti iei alte haine?!Umbli ca un cersetor,ca un gauzar refuzat,ca o tiganca imputita.
_Fiindca nu avem bani.Tata e somer,iar mama tocmai a iesit din somerie.
_Bine,ma !Vorbesc io cu croitorul Bercea Mapamond sa-ti faca haine "fara numar" sa fii si tu mai acatarii,insa pana atunci,tu sa aduci numai 15% din ajutorul de somaj al tatalui!
Timpul zbura.Era aproape de pauza.Dirigintele se uita la ceas,apoi hotari sa nu-l intrebe nimic pe Ionut Proprietatea,oricum el n-are lei(numai Euro) si nici bani de dat(numai de luat).
Inainte de a se ridica de la catedra ,le ceru elevilor sa fie cuminti,sa nu uite ce le-a spus,apoi ii scruta pe fiecare in parte cu privirea-i dominatoare,pentru ca in final ,arborand un zambet plin de subintelesuri,sa o soarba din ochi,cu o uitatura libidinoasa,pe eleva lui preferata.
Limbajul sau non-verbal,il sprijini,finalmente ,cu o avertizare:
Sa nu iesiti cumva din vorba mea! Ca e de rau! adauga pe un ton zeflemitor.
Unul dintre elevi,ceva mai curajos,Papagalul,fiul unui lider de sindicat,interveni cu aplomb:
_Nu e corect,domnule diriginte, sa aducem bani de acasa!
_Bine ,Bogdane,tu ada-i de pe strada!adauga hahaind dirigintele.
_Nu ! rabufni elevul.
_Unde te crezi ,ma jigodie?...Spune-i lu' tata-tau sa treaca pe la scoala sa-i dau si lui o lectie de dirigentie!
Copilul vru sa riposteze,dar colegul lui de banca,fiul unui patron,il trase de maneca si-i zise ,soptind:
_Fii atent!Dirigu' e "pericoloso sporgersi"!Pe tata l-a "aranjat" anu' trecut cu "forfetaru".
Copilul liderului de sindicat,tacu o clipa,apoi isi drese glasul,pregatit sa replice:
_Ce se intampla cu cei care nu castiga nimic?
_Vor da 15% din alocatie si 15 % din Nimicul parintilor!adauga cu o malitiozitate evidenta,in timp ce-i mangaie ,,pofticios,cositele blonde ale elevei sale preferate.
Asa , cu un amestec de veselie si disperare ,se incheie ora de dirigentie.Erau inca multe de spus,insa timpul curge,sinuos,ca o mangaiere pentru elevi ca Bocaneala si Ionut Proprietatea ,in timp ce pentru altii ,cei mai multi,timpul se scurge asemenea "raului" printr-un "ciur" inca neciuruit!

O lacrima de cer



de Ionel Mesaros

O lacrima de cer
Se oglindi pe pamant
Intr-un bob de roua.
Iarba perlata

Zambi soarelui
Cu straluciri diamantine.
Dincolo de surasul ei,
E plansul clipei,
Prinsa in hora trecerii.

Zborul dorului,
Mangaiat doar de aripile vantului,
Se frange de piscul visului ratacit

In ceata gandurilor,
Picurand in strafundurile tacerii,

Peste fata pamantului,
Cristale de roua,
Oceane de vise
Pline ochi
Cu "O lacrima de cer".

16 mai 2010

joi, 13 mai 2010

Lupi in blana de oaie



Acad. Florin Constantiniu - "Clasa politica postdecembrista
este cea mai incompetenta, cea mai lacoma si cea mai
aroganta din istoria Romaniei"

20 de ani de la Revolutia romana

La 20 de ani de la marea varsare de sange din decembrie 1989, Romania arata ca un animal bolnav si haituit.
Ne uitam in urma si nu ne vine sa credem ca au trecut doua decenii de sperante zadarnice.
Nimic din ce-am visat nu s-a implinit. In jurul nostru domnesc stagnarea si deziluzia, inceputurile neterminate, politica murdara, cu degetul pe tragaci, manipularea televizata. Lipseste o viziune, un proiect national de salvare.
Lipseste harta viitorului. Trista priveliste n-a cazut din cer. Au creat-o politicienii si romanii insisi.
Cum a fost turcul, asa a fost si pistolul. Nu mai putem sa ne ascundem dupa deget.
Ca o confirmare, academicianul Florin Constantiniu, istoric de prestigiu european, ne pune in fata o oglinda necrutatoare in care, daca avem curajul sa privim, ne vom afla poate izbavirea.

"Din nefericire, sansele imense care se ofereau tarii noastre in decembrie 1989 au fost ratate"

- Cum evaluati, fara menajamente, cele doua decenii de libertate din viata noastra, domnule profesor?

- Ca pe un inaugural ratat. In istoria fiecarui popor exista evenimente cruciale, care inaugureaza
o noua etapa in evolutia societatii. Decembrie '89 a fost un astfel de eveniment: crucial, innoitor, fondator. Din nefericire, sansele imense care se ofereau tarii noastre au fost ratate si, astfel, Romania imparte cu Bulgaria si Albania ultimele locuri din clasamentul tarilor foste comuniste.

- Pentru un individ, 20 de ani inseamna mult, aproape o treime din viata. Ce reprezinta pentru istorici aceeasi perioada?

- Pentru istorici sunt foarte instructive, intr-un astfel de moment, comparatiile cu alte intervale de timp ale istoriei nationale. Iau doua exemple de perioade cu o intindere de doua decenii, ca aceea scursa de la caderea regimului comunist. Prima: 1859-1878; a doua: 1918-1938. In primul caz, perioada a fost marcata de un progres uluitor: de la Unirea Principatelor (1859), care pune bazele statului roman modern, la castigarea independentei (1877/1878). Politica de reforme a lui Cuza, in primul rand reforma agrara din 1864, si politica de modernizare promovata dupa aceea de Carol I, au facut ca statul roman sa se smulga din inapoierea determinata - in principal - de dominatia otomana, si sa se modernizeze rapid.
Progresele au fost vizibile pe toate planurile: politic, economic, social, cultural.
Sa nu uitam ca, in acest interval, apar "Junimea" si Eminescu! A doua perioada: 1919-1938.
Iesita dintr-un razboi pustiitor si lovita de o criza economica de o duritate nemiloasa (1929-1933),
Romania a izbutit, totusi, sa inregistreze un remarcabil progres in toate directiile, 1938 fiind anul de varf al Romaniei interbelice.

- Vorbiti de doua perioade exceptionale, domnule profesor! Ce se intampla astazi in Romania se afla la polul opus!

- Intr-adevar. Am ales aceste doua perioade tocmai pentru ca ele sunt cele mai potrivite spre a fi comparate.
In toate cele trei cazuri, avem de-a face cu inaugurale: in 1859, asa cum am spus, se aseaza temelia statului roman modern;
in 1918, se desavarseste unitatea nationala a romanilor; la 22 decembrie 1989, se inchide "paranteza" comunista, deschisa in 1945 de ocupantul sovietic, si se reintra pe fagasul dezvoltarii firesti a societatii romanesti.
Veti fi de acord - sper - ca la cea mai sumara comparatie, perioada postdecembrista apare cu o intristatoare saracie de rezultate.
Suntem liberi, este adevarat, dar a progresat in vreo directie Romania ?
Sunt, astazi, romanii mai fericiti? Exista un mare ideal national care sa-i mobilizeze pe romani?
In raport cu 1859-1878 si 1918-1938, ultimii 20 de ani nu ne dau decat infime temeiuri de satisfactie si deloc de mandrie.

"Clasa politica s-a aruncat asupra Romaniei cu un singur gand: sa se imbogateasca.
A jefuit cum nici hulitii fanarioti n-au facut-o"

- De ce, in ultimii 20 de ani, romanii nu au mai fost in stare sa repete performantele din perioadele pe care le-ati amintit?

- Parerea mea este ca perioadele de progres sunt asigurate de conjugarea eforturilor elitei politice
si intelectuale cu angajarea plenara a maselor intr-un proiect national, mobilizator si stimulator.
In 1859, generatia pasoptista (Mihail Kogalniceanu, Ion C. Bratianu), cea mai creatoare generatie a istoriei romanesti, s-a aflat la unison cu societatea moldo-munteana, care voia unirea si independenta. In 1918, generatia Marii Uniri (Ion I. C. Bratianu, Take Ionescu, Nicolae Iorga) s-a aflat la unison cu societatea care voia "Romania Mare" si afirmarea ei pe plan european.
Din 1989, societatea romaneasca a fost profund divizata (vezi "Piata Universitatii"), lipsita de un proiect national si incapabila sa-si mobilizeze resursele pentru a valorifica sansele ce i se ofereau:
in primul rand, unirea Republicii Moldova cu Romania . Pe scurt, nici clasa politica, nici societatea romaneasca nu au fost in masura sa asigure inauguralului din decembrie 1989 justificarea imenselor posibilitati oferite de caderea comunismului.

- Cu alte cuvinte, putem vorbi de o "ratare" postcomunista a Romaniei?

- Vorbim de clasa politica si de societatea romaneasca. Cea dintai a intrunit trei superlative:
cea mai incompetenta, cea mai lacoma si cea mai aroganta din istoria Romaniei. Lipsita de expertiza,
avida de capatuiala si sigura de impunitate, ea s-a aruncat asupra Romaniei cu un singur gand: sa se imbogateasca.
A jefuit cum nici hulitii fanarioti n-au facut-o. Responsabilitatea ei fata de situatia catastrofala a Romaniei este imensa.
Astazi, constatam ca industria este lichidata, agricultura e la pamant, sistemul de sanatate in colaps, invatamantul in criza, individualitatea Romaniei pe plan international disparuta.
Criza economica nu a facut decat sa agraveze relele care au precedat-o.
Incompetenti, guvernantii nu au stiut sa atenueze socul crizei ce ne-a lovit.
Daca Romania profunda se zbate in dificultati si deznadejde, clasa politica prospera.
Case peste case (oameni politici cu patru, cinci, sase locuinte; te intrebi ce vor fi facand in ele),
vile in tara si strainatate, masini de lux etc. s-au strans in proprietatea clasei politice.
Stiam ca avutia este rezultatul unei activitati economice. Acum, vedem ca politica este mijlocul cel mai sigur de imbogatire.

"Un popor de oi naste un guvern de lupi"

- Cine este vinovat de aceasta situatie?

- Cred ca principalul vinovat de aceasta situatie este insusi poporul roman!
El ilustreaza perfect observatia ca "un popor de oi naste un guvern de lupi".
Spiritul de demisie, pasivitatea, resemnarea romanilor, au permis clasei politice sa-si bata joc, nepedepsita, de tara.
Lipsit de spirit civic, poporul roman nu a fost capabil, in acesti 20 de ani, sa traga la raspundere
clasa politica sau sa "tempereze" setea ei de inavutire. Pe roman nu-l intereseaza situatia generala.
Daca prin fin, nas, cumnat, amic etc., si-a rezolvat pasul lui, restul duca-se stim noi unde!
Mostenirea multiseculara a lui hatar si bacsis a ramas atotputernica.
Cum sa indrepti o tara , cand cetatenii ei se gandesc fiecare la sine si nu la binele comun!?
Astazi, asistam la situatii si mai dramatice. Romanii pleaca - din nevoia de castig - sa lucreze in Spania sau Italia, sa lupte in Afganistan. Energii si vieti se irosesc astfel in beneficii straine.
Nu poti sa-i condamni: mai bine sa lucreze pentru straini, decat pentru noii ciocoi postdecembristi,
care ii trateaza cu un dispret suveran.

- Intrarea Romaniei in NATO si UE a fost, totusi, o biruinta postdecembrista.

- Sa fim seriosi! Am intrat in NATO pentru ca SUA, factorul decisiv al Aliantei, au vrut-o.
Aduceti-va aminte ca, in 1997, cand Romania a dus o campanie pe cat de zgomotoasa, pe atat de inutila, SUA ne-au inchis usa la summit-ul de la Madrid . In dorinta de a castiga bunavointa Washingtonului, am incheiat tratatul dezastruos cu Ucraina, fara a obtine nici un folos.
Dupa 11 septembrie 2001, evaluarea americana s-a schimbat radical. In lupta impotriva terorismului islamic, SUA aveau nevoie de noi aliati; in acest context, Romania a devenit membra a NATO.
A fost o decizie americana , nu un merit al guvernantilor romani. O situatie similara, si in cazul intrarii in Uniunea Europeana.
Directoratul marilor puteri ale Uniunii a decis extinderea ei in Est. Daca avem un dram de sinceritate, trebuie sa recunoastem ca suntem inca departe de a fi o tara la nivelul standardelor vest-europene, care sunt ale Uniunii.
Directoratul marilor puteri a considerat insa ca este in interesul sau aceasta extindere, si atunci, la gramada - iertati-mi expresia! - am intrat si noi.

"Patriotismul e privit, in anumite cercuri ale intelectualitatii noastre si ale societatii civile, ca o boala rusinoasa"

- Ce-i lipseste Romaniei pentru a fi din nou ceea ce a fost candva?

- O "mare idee", un mare proiect national. Inainte de 1859, a fost Unirea; inainte de 1918, a fost desavarsirea Unirii.
Astazi nu ne mai insufleteste nici un ideal mobilizator. In perioada interbelica, Cioran ar fi vrut ca Bucurestiul sa devina Bizantul sud-estului Europei. Si, fara nici o exagerare patriotarda, ar fi putut deveni. Astazi nici nu vrem, nici nu putem sa ne afirmam. Economic , Romania a devenit o piata de import. Nu cunosc vreun produs romanesc vestit la export. Practic, suntem un fel de colonie.
In politica externa, am disparut de pe harta diplomatica a Europei.
In plan cultural, scriitorii romani asteapta, in continuare, Nobelul... In stadiul actual, cred ca sectorul in care Romania ar fi putut sa se manifeste cu sanse de succes era cel cultural-stiintific. Din nefericire, guvernantii postdecembristi si-au batut joc de invatamantul romanesc, supus la tot felul de "reforme" si "programe" inepte si distructive. Daca, din randul elevilor sau studentilor, au iesit elemente de valoare, ele sau au plecat in strainatate sau au disparut in mediocritatea din tara .
Aveam sansele sa fim Bizantul Europei de Sud-Est. Am ramas insa la periferia Europei.

- Mondializarea ameninta structura fiintei nationale. Se poate sustrage Romania acestui carusel mortal?

- Mondializarea este un proces caruia Romania nu i se poate sustrage, dar caruia ii poate rezista.
Nu o rezistenta, as spune, de caracter antagonic, ci printr-o afirmare a identitatii nationale.
In Franta, tara cu o atat de veche si stralucita cultura, guvernul a initiat o dezbatere despre identitatea nationala.
La noi, cand cineva abordeaza aceasta problema, se aud imediat voci care il acuza ca este nationalist, nostalgic etc.
Patriotismul e privit, in anumite cercuri ale intelectualitatii noastre si ale societatii civile, ca o boala rusinoasa.
Americanii - ii am in vedere pe cetatenii SUA - ne ofera cel mai frumos exemplu de patriotism.
Noi, care ii copiem in atatea privinte, ramanem indiferenti la minunata lor pilda.

- Mai poate fi patriotismul o valoare in zilele noastre?

- Daca vorbim de un patriotism lucid, da, fara indoiala. Eu unul am aderat la principiul atat de sanatos al "Junimii":
"Patriotism in limitele adevarului". Sa-mi iubesc tara si poporul, dar sa nu le ascund niciodata defectele.
Poate este o deformare de istoric, dar cred ca identitatea nationala are o componenta esentiala: memoria istorica.
Traditia se cultiva, in primul rand, prin cunoasterea istoriei.
Cand monumentele istorice se paraginesc si se ruineaza, memoria istorica e pe cale de disparitie.

- Cum credeti ca vor judeca perioada postdecembrista urmasii nostri de peste o suta de ani?

- Peste o suta de ani, cred ca judecata urmasilor si, intre ei, a istoricilor, va fi foarte severa.
Anii 1989-2009 vor fi considerati o perioada de declin, clasa politica si poporul roman impartind,
in egala masura, responsabilitatea pentru aceasta trista realitate.
Sa dea Dumnezeu ca atunci, peste un secol, Romania sa aiba situatia fericita pe care a ratat-o astazi.

P.S. Ii multumesc pentru acest material consateanului meu,d-l Dariu Remes!

miercuri, 12 mai 2010

Indemn la lupta



de Radu Gyr

Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care să lupte nu mai vor.

Cat inima în piept iti canta
ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta
când te ridici cu-n steag, mai sus ?

Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii când în lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.

vineri, 7 mai 2010

Treziti-va,romani!


Dragi romani,ziua de ieri a adus romanilor"Reaua-vestire".Masurile de austeritate impuse de presedintele-premier va transforma Romania intr-o noua Grecie.
In loc sa sanctioneze politica gresita a Guvernului,Basescu a transferat efectele erorilor Executivului pe spatele salariatilor bugetari,a pensionarilor,a somerilor si,in mod indirect,prin compresiune economica,asupra tuturor romanilor.
Traim vremuri de cosmar,in care ne apasa povara minciunii si fariseismului, romanul de rand fiind lasat singur,in fata torentului crizei ,morale si economice ,dezonorat,dezorganizat si descurajat,avandu-L numai pe Dumnezeu in sprijinul sau.Fara nici un far calauzitor,fara sprijin ,umilit si neinteles,cu o speranta muribunda ,generata de o ordine morala debusolanta care framantase si patase totul, de la radacinile sufletului romanesc,pana la treptele inalte ale tarii;cu un stat dezorganizat si o conducere silnica,pravalitoare de drepturi si demnitate;cu finantele statului secatuite si pierdute;cu o ordine interna descompusa de valurile urii ,fara putinta aflarii unei stanci de reazem national,cu onoarea patata ,cand este amenintata insasi fiinta noastra nationala,cred ca ,din nou ,clopotele salvarii tarii trebuie sa bata fara intrerupere ca sa-i trezeasca pe toti semenii nostri la realitate!
Asa,nu se mai poate merge inainte!A construi numai pe minciuna,asa cum fac actualii nostri guvernanti,pune in pericol existenta natiunii romane,iar acest lucru este impotriva firii:"Existenta unui popor nu se discuta,se afirma".
Dusmanii adevarului,cei care azi se ocupa cu diversiuni pentru a-si masca imaginea hidoasa,fardand-o,declarativ,cu bune intentii,sunt cei mai mari spoliatori ai tarii,incat Guvernatorul BNR,d-l Mugur Isarescu,ieri ,a declarat despre politicile guvernamentale ca sunt bazate pe neadevaruri.
E foarte grav sa mai stam cu mainile in san,asteptand o salvare miraculoasa!Sunt convins ca aceasta minune nu se va produce fara aportul nostru,pericolul care ne paste ,fiind devastator pentru noi si generatiile urmatoare.O mana de oameni,grupata in jurul camarilei "portocalii ",ne conduc pe un drum gresit.Pana si unii dintre reprezentantii de frunte ai PDL-ului au recunoscut acest lucru.
Situatia este dramatica!Guvernul Boc IV ,resuscitat de presedintele Basescu,a intrat in istorie ca fiind cel mai pagubos Executiv al tarii,presedintele -jucator,folosind Romania ca pe o jucarie.
In timp ce afacerile cu Statul sunt adevarata mana cereasca pentru obedientii presedintelui,romanii"neportocalii"sunt pusi la zidul saraciei,pedepsiti sa plateasca banii cu care ei si-au cumparat voturile,fiind obligati,prin lege,sa achite facturile grase a acolitilor basescieni;tot ei sa suporte despagubirile pentru cei care au promovat legi neconstitutionale si sa le acopere incompetenta si nesimtirea fara margini.
Sper ca macar tavalugul saraciei sa ne trezeasca la realitate si cei responsabili de acest act imoral si injust sa suporte consecintele!
Nu contest ca reducerea cheltuielilor bugetare sunt necesare,insa aceasta trebuie sa porneasca de la redimensionarea aparatului administrativ pe criterii de competenta,prin inghetarea salariilor si pensiilor,dar mai ales prin stoparea afacerilor frauduloase cu Statul.
Motoarele economiei care au duduit odinioara s-au gripat.Injectia de capital de la FMI si Banca Mondiala,"centura de siguranta" pentru Bugetul tarii ,a reusit doar sa porneasca motoarele afaceristior "portocalii" ,nu ale economiei,facand ca sperantele romanilor sa fie duse pe apele sambetei.
La masurile de reducere al salariilor din Sistemul bugetar cu 25%, dar mai ales al pensiilor si ajutoarelor de somaj cu 15% , afirmate cu zambetul pe buze de Basescu ,sa-i raspundem in strada ,la fel ca in Grecia ,incepand de maine!
Fara sa analizeze realist problemele tarii,fara sa traga la raspundere Guvernul pentru derapajele sale ,Basescu se ia la "tranta" cu romanii ,fara sa stie ce-l asteapta.
Dragi romani,sa fim solidari in lupta impotriva nesimtirii promovate de Seful statului si de camarila sa "portocalie"!
Basescu ne-a "ciuruit" de nenumarate ori.Noi sa-l "ciuruim" o singura data,dar bine!
Frati romani,treziti-va !
Prindeţi voiniceşte de umeri pe toţi fraţii noştri de pe întreg cuprinsul românesc, scuturaţi conştiinţele de toate îndoielile şi de toate laşităţile trecutului, sfărâmaţi ambiţiile deşarte şi, sub imboldul vostru şi sub exemplul vostru, uniţi pe toţi într-un singur gând, într-o singură simţire, într-o singură voinţă, către un singur ţel: izbânda României...
Dumnezeu sa ne lumineze pentru ca situatia de azi sa nu fie inceputul sfarsitului Romaniei!

joi, 6 mai 2010

Catre romani


Traim vremuri de cosmar,in care ne apasa povara minciunii si fariseismului, romanul de rand fiind lasat singur,in fata torentului crizei ,morale si economice ,dezonorat,dezorganizat si descurajat,avandu-L numai pe Dumnezeu in sprijinul sau.Fara nici un far calauzitor,fara sprijin ,umilit si neinteles,cu o speranta muribunda ,generata de o ordine morala debusolanta care framantase si patase totul, de la radacinile sufletului romanesc,pana la treptele inalte ale tarii;cu un stat dezorganizat si o conducere silnica,pravalitoare de drepturi si demnitate;cu finantele statului secatuite si pierdute;cu o ordine interna descompusa de valurile urii ,fara putinta aflarii unei stanci de reazem national,cu onoarea patata ,cand este amenintata insasi fiinta noastra nationala,cred ca ,din nou ,clopotele salvarii tarii trebuie sa bata fara intrerupere ca sa-i trezeasca pe toti semenii nostri la realitate!
Asa,nu se mai poate merge inainte!A construi numai pe minciuna,asa cum fac actualii nostri guvernanti,pune in pericol existenta natiunii romane,iar acest lucru este impotriva firii:"Existenta unui popor nu se discuta,se afirma".
Dusmanii adevarului,cei care azi se ocupa cu diversiuni pentru a-si masca imaginea hidoasa,fardand-o,declarativ,cu bune intentii,sunt cei mai mari spoliatori ai tarii,incat Guvernatorul BNR,d-l Mugur Isarescu,azi ,a declarat despre politicile guvernamentale ca sunt bazate pe neadevaruri.
E foarte grav sa mai stam cu mainile in san,asteptand o salvare miraculoasa!Sunt convins ca aceasta minune nu se va produce fara aportul nostru,pericolul care ne paste ,fiind devastator pentru noi si generatiile urmatoare.O mana de oameni,grupata in jurul camarilei "portocalii ",ne conduc pe un drum gresit.Pana si unii dintre reprezentantii de frunte ai PDL-ului au recunoscut acest lucru.
Situatia este dramatica!Guvernul Boc IV ,resuscitat de presedintele Basescu,a intrat in istorie ca fiind cel mai pagubos Executiv al tarii,presedintele -jucator,folosind Romania ca pe o jucarie.
Inconstienta de care au dat dovada actualii conducatori ,setea lor nepotolita de a subjuga poporul, chiar cu pretul falimentului tarii,ma determina sa-mi radicalizez mesajul.
Dragi romani,nu mai tolerati sa fiti furati,mintiti si pacaliti!Suntem la marginea prapastiei.Inca un pas gresit si tot ce a fost speranta se va spulbera."Prin noi insine!" trebuie sa devina nu doar lozinca noastra,ci crezul nostru! Tara trebuie guvernata si salvata,iar acest lucru nu se poate face decat prin trezirea constiintei nationale! Pana cand sa ne simtim straini in propria tara?Pana cand sa mai rabdam jugul nelegiuirii?!
In ultima vreme,patriotul, omul elitei şi al cinstei, a fost înlocuit în viaţa publică de oportunisti .
Prin nepasare ,ne-am frânt puterea, ne-am slăbit cugetul şi ne-am sleit minţile în nimicuri,uitand de adevaratele valori.
In urma cu circa 70 de ani,Maresalul Antonescu ne-a lasat un Testament Politic care, in vremuri tulburi cum sunt cele de azi,cuprind idei prin care constiinta noastra nationala poate fi trezita:
"Puterea unui Neam faţă de el însuşi şi prezenţa unui Neam în lume şi în Istorie se dovedeşte prin unitatea cu care, în ceasurile de încercare ştie să-şi afirme cugetul şi voinţa nestrămutată...
Daţi Patriei tot ce este mai bun în voi. Fiindcă azi se toarce sub ochii voştri soarta de veacuri a lumii. Şi la împlinirea ei fiecare trebuie să vă simţiţi chemarea...
Ne trebuie împăcarea generaţiilor, respectul trecutului, cinstirea a tot ce e bun şi nepătat în Neamul Românesc, pentru ca să ne merităm moştenirea strămoşilor şi slava urmaşilor. Ne trebuie respectul vieţii şi al averii, temeliile Neamurilor şi ale Civilizaţiilor, nu pentru a le lăsa să trăiască desfrânat şi în afară de interesul naţional şi social, ci pentru a le supune toate – din libera lor pornire – marilor comandamente naţionale...
Un neam nu poate să-şi ţină în mâini lanţul eternităţii naţionale, decât dacă ştie să cinstească, verigă cu verigă, tot ce e al lui...
Fii om, fii drept, şi recunoaşte că deasupra ambiţiilor şi intrigilor şi urilor este Patria, este veşnicia Neamului; şi că acolo trebuie să ne întâlnim totdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de fiecare dată. Să ne unim în muncă şi în frăţie, în gândire şi în simţire, în dreptate şi în lege, în disciplină şi în cumpătare, în ordine şi în credinţă, pentru ca prin muncă să ne întărim, să prosperăm şi să fim gata pentru orice ceas, fiindcă numai aşa vom spori stima prietenilor şi grija duşmanilor...
Prindeţi voiniceşte de umeri pe toţi fraţii noştri de pe întreg cuprinsul românesc, scuturaţi conştiinţele de toate îndoielile şi de toate laşităţile trecutului, sfărâmaţi ambiţiile deşarte şi, sub imboldul vostru şi sub exemplul vostru, uniţi pe toţi într-un singur gând, într-o singură simţire, într-o singură voinţă, către un singur ţel: izbânda României...
Astfel, legea credinţei, legea dreptăţii, legea disciplinei, legea muncii, legea educaţiei severe, legea tăcerii, legea solidarităţii naţionale şi a sprijinului reciproc şi legea onoarei, vor fi legile de temelie ale Statului de mâine. Trebuie cinste, trebuie dreptate şi justiţie...
Române! Mulţumirea ta şi a familiei tale împovărate va veni prin înfrăţirea tuturor, prin munca noastră laolaltă, prin înţelegere şi ascultare şi nu pe căile urii sau ale prăbuşirii altuia. Fiindcă munca şi credinţa înalţă, pe când invidia şi ura surpă...
Fiţi creştini, fiţi oameni, fiţi Români întregi. Luaţi aminte că aceea ce a prăbuşit pe alţii, a fost goana după bunuri şi interese prea pământeşti...
Nu uitaţi că aceea ce a dărâmat aşezări şi Tronuri, a fost mânuirea oarbă şi sângeroasă a trufiei, a răzbunării şi a violenţei...
Dăltuiţi în cugetele voastre piatra de întemeiere nouă a Neamului. Nu vă risipiţi zbuciumul în fapte mărunte, în clocotiri învrăjbitoare şi în războiri sterpe. Acestea vă scoboară şi amuţesc poruncile morţilor voştri."




miercuri, 5 mai 2010

Incotro?

Bărbatul şi femeia -


Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi.
Femeia este cel mai sublim ideal.

Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron
iar pentru femeie un altar.

Tronul exaltă,altarul sfinţeşte.

Bărbatul este creierul,
femeia este inima.

Creierul primeşte lumina,
inima primeşte iubire.

Lumina fecundează,
iubirea reânvie.

Bărbatul este puternic prin raţiune,
femeia este invicibilă prin lacrimi.

Raţiunea convinge,
lacrimile înduioşează sufletul.

Bărbatul este capabil de eroism,
femeia- de orice sacrificiu

Eroismul înnobilează,
sacrificiul aduce sublimul.

Bărbatul are supremaţia,
femeia are intuiţia.

Supremaţia semnifică forţa,
intuiţia reprezintă dreptatea.

Bărbatul este un geniu,
femeia este un înger.

Geniul este incomensurabil,
îngerul este inefabil.

Aspiraţia bărbatului este către
gloria supermă,
aspiraţa femei este îndreptată
către virtutea desăvârşită.

Gloria face totul măreţ,
virtutea face totul divin.

Bărbatul este un cod,
femeia este o evanghelie.

Codul corijează,
evanghelia ne face perfecţi.

Bărbatul gândeşte,
femeia intuieşte.

A gândi înseamnă a avea creier
superior,
A intui,simţind înseamnă a glorifica.

Bărbatul este un ocean,
femeia este un lac.

Oceanul are o perlă care îl
împodobeşte,
lacul,poezia care-l luminează.

Bărbatul este un vultur care zboară,
femeia - o privighetoare ce cântă.

A zbura înseamnă a domina spaţiu,
a cânta înseamnă a cuceri sufletul.

Bărbatul este un templu,
femeia este sanctuarul.

În faţa templului ne descoperim,
în faţa sanctuarului îngenunchem.

Bărbatul este plasat acolo unde
se sfârşeşte pământul.

Femeia acolo unde începe cerul.

(Victor Hugo)

Basesti-leaganul copilariei mele





sâmbătă, 1 mai 2010

DIALOG


” Intr-o zi, un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:

- De ce tipa oamenii cand sunt suparati?

- Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.

- Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? intreba din nou inteleptul

- Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol.

Maestrul intreba din nou:

- Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?

Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:

-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari.

Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.

In final, inteleptul concluziona, zicand:

- Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere.”

(Mahatma Ghandi)