de Ionel Mesaros
O lacrima de cer
Se oglindi pe pamant
Intr-un bob de roua.
Iarba perlata
Zambi soarelui
Cu straluciri diamantine.
Dincolo de surasul ei,
E plansul clipei,
Prinsa in hora trecerii.
Zborul dorului,
Mangaiat doar de aripile vantului,
Se frange de piscul visului ratacit
In ceata gandurilor,
Picurand in strafundurile tacerii,
Peste fata pamantului,
Cristale de roua,
Oceane de vise
Pline ochi
Cu "O lacrima de cer".
16 mai 2010
"Dincolo de surasul ei,
RăspundețiȘtergereE plansul clipei,
Prinsa in hora trecerii.
Zborul dorului..."
Foarte frumos.
Felicitari pentru efortul pe care il depui aici, pentru faptul ca imbini poezia sufletului si privirea obiectiva in fata a realitatii crude, dar mai ales pentru ca articolele tale simt ca au ca scop trezirea sufletului romanesc
@Anima
RăspundețiȘtergereIti multumesc pentru aceste cuvinte frumoase care ma mobilizeaza si mai mult in incercarea de a ajunge la limanul Normalitatii!
Din pacate,suntem departe de implinirea acestui obiectiv,insa "lupta" cu "Puterile raului" ce au cuprins sufletul poporului roman este abia la inceput.
Oameni ca Dan Puric,Marie Rose Mociornita ,Constantin Dumitru Dulcan dar si altii,multi "prieteni"din Universul virtual,ma imbie sa prezint latura frumoasa a romanilor,alimentand ,dupa posibilitati,nadejdea ca" maine" poate fi o zi senina in viata noastra,daca ne trezim la timp!