CREZUL MEU

"EXISTĂ UN LUCRU MAI RĂU DECÂT OAMENII RĂI !
ESTE IGNORANŢA OAMENILOR BUNI !"

CĂI CĂTRE LUMINĂ

BINE AŢI VENIT ÎN LUMEA MEA !
Fotografia mea
Sunt o fiinţă ce a trecut prin "furcile caudine" ale existenţei, care a pierdut uşor ...şi a câştigat greu lupta cu viaţa. Când am pierdut, am dobândit Credinţă, iar când am câştigat, m-am bucurat de Nădejde; ajungând, azi, să înţeleg de ce este atât de greu urcuşul spre Omul "încoronat" cu demnitate creştină.

joi, 30 iunie 2016

Cutia Pandorei



Trăim într-o ţară în care discriminările, deşi interzise de Constituţie, sunt promovate de o clasă politică iresponsabilă.
E timpul ca poporul să fie consultat prin referendum dacă îşi doreşte un sistem de pensii speciale sau unul singur, normal, pe baza contributivităţii!

miercuri, 29 iunie 2016

În amintirea măicuţei mele



De nu ar fi plecat atât de devreme dintre noi, astăzi, mama ar fi împlinit 80 de ani.
Au trecut 23 ani de când vorbesc despre măicuţa mea numai din amintiri. Mi-e dor de ea!
În tot ce este mai frumos în existenţa aceasta o regăsesc pe maicuţa mea. Era o fiinţă simplă, frumoasă, cu frică de Dumnezeu, cu dragoste pentru oameni, o icoană de bunătate şi blândeţe.
Pe 13 februarie 1993, la 22.30, măicuţa mea a părăsit această lume, la 54 de ani, cu ochii înlăcrimaţi, după o viaţă de adevărată luptă, crescând singură trei copii, toţi minori, după ce tatăl meu, în floarea vârstei, la numai 37 de ani, plecase la Ceruri.
Timpul a trecut, însă nu mi-a putut îngropa în uitare amintirile . De anul trecut, fratele meu mai mare, Vasile, se află la câțiva pași de mormântul mamei mele, trecând la cele veşnice pe neaşteptate, mult prea devreme, tocmai în ziua de naştere a mamei mele, 29 iunie.
Şi azi, după atâţia ani, mă simt ocrotit de ea. Ce e paradoxal e că ori de câte ori am de luat o decizie cardinală, în noaptea ce precede acel moment, sunt "sfătuit", prin vis, de forţe necunoscute raţiunii.
Îmi place să cred că sfetnicul bun al nopţii este mama mea. Gândul călăuzitor, venit de undeva din tenebrele anotimpului veşniciei, dintr-o lume necunoscută, mă îmbie să aleg calea cea dreaptă.
Atâtea zile câte voi avea, îmi va rămâne vie în minte amintirea ei. Măicuţa mea a fost, este şi va fi soarele meu. Deşi e dincolo de timp, sunt convins că ea va rămâne îngerul meu păzitor!
În amintirea ei, o melodie dragă sufletului meu..

marți, 28 iunie 2016

In memoriam fratelui meu, Vasile...



În urmă cu un an, când prăznuiam pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, fratele meu cel mare, Vasile, ieşi de sub tutela timpului, trecând pragul veşniciei, taman în ziua de naştere a mamei noastre.
Mai tare decât moartea e numai iubirea, credinţa ce oferă posterităţii coroana unor amintiri de neuitat, învingând, astfel, timpul.
Prin amintiri, învingem timpul, trecând din prezent în lumea de “ieri”. 
Prin cei dragi, care au plecat din lumea cu dor în cea fără de dor, îngerii noștri păzitori, primim nu doar semne călăuzitoare, ci și nădejdea că moartea nu e o boală invincibilă, că harul divin, Iubirea, trece dincolo de granițele morții, luminând ungherele vieții, arătând că salvarea se află în mâna noastră, în noi înșine. 
Iubind, simt că şi dorul e mai tare ca moartea.
Dumnezeu să te odihnească în pace, dragă frate Vasile!

sâmbătă, 25 iunie 2016

Iubirea


"Chiar dacă pereții duri ai sufletelor celor care au construit fortărețe în jur sunt reci, e nevoie în continuare de iubire. Orice zid are crăpătura sa prin care poate crește iarbă sau se poate vedea înăuntru. Viaţa îşi face loc oriunde. Se naşte chiar şi din zidul de piatră. Într-o zi sau într-o seară umbra o să dispară. Şi ultima oară va deveni prima oară. Ceva cusut pe măsura sufletului tău te aşteaptă.
Există dublură la cheia inimii? Iubirea nu uită niciodată…"

Hrisostom Filipescu

miercuri, 22 iunie 2016

Olarul caracterului...


"Greutăţile, necazurile, suferinţele ne modelează ca­racterul în viaţă. Atunci când durerea îţi curge prin vene, înveţi Adevărul vieţii. Orice făptură are o strălu­cire interioară, dată de Dumnezeu. Vibraţiile de orice fel pe care le trăim în lume ne învaţă că nu există "nu se poate". Iertând, binecuvântând, iubind orice se poa­te! Nu avem suficientă credinţă, spe­ranţă, vise, libertate inte­rioară şi fireşte că suferim. Dar fiecare om a ars pe pământ păcatul măcar cu o lacrimă, învăţând că totul se poate repara, totul! Mai ales după ce guşti din bucu­ria şi dulceaţa de a ierta şi a fi iertat!"

Hrisostom Filipescu-"Puține cuvinte, multă iubire"