Floriile

 

„Floriile înseamnă cernere. Azi se cerne viziunea ta despre Dumnezeu.

Ce fel de Dumnezeu aștepți să intre azi în Ierusalimul sufletului tău?

Aștepți un Dumnezeu care să te ajute să te războiești cu lumea?

Aștepți un Dumnezeu care să-ți facă dreptate pământească?

Aștepți un Dumnezeu care să-i pedepsească, să-i bată pe ceilalți în numele tău, ca să-ți împlinească ție voia?

Icoana Sărbătorii Floriilor ni-L arată pe Iisus pe asin, cu capul plecat, îngândurat, trist. Nu-L bucură deloc primirea pe care i-au făcut-o ierusalimitenii.

El știe că acești oameni care Îl ridică în slăvi, care-i aduc osanale, care strigă la El cu atâta bucurie, vor fi aceeași oameni care, peste câteva zile, Îl vor pălmui, Îl vor scuipa, Îl vor batjocori, Îl vor înjunghia și Îl vor ucide.

Iisus vede, în inimile ierusalimitenilor, inima schimbătoare a omului care o dată te laudă și te prețuiește, iar apoi te scuipă, te judecă și te bârfește.

Momentul Floriilor are în el ceva minunat, miraculos. Regele Universului, Mesia, Eliberatorul ni se arată în toată măreția și splendoarea Lui.

Iubirea lui Dumnezeu se vede aici în cea mai pură și smerită formă a sa. Azi, de Florii, Iisus este dispus să renunțe la toată puterea Lui, la toată Slava Lui, la toată recunoașterea Lui universală, ca să urce pe cruce din drag, din iubire pentru noi.

Sărbătoarea Floriilor are în ea bucurie, pentru că vom fi și noi alături de ierusalimitenii care strigau: “Osana Celui ce vine întru numele Domnului!” Iisus a venit la noi, a coborât pe pământ pentru fiecare dintre noi.

Totodată însă, e vai și amar pentru că, în această Sărbătoare, este și trădarea noastră, ca oameni, față de Dumnezeu...

Sau aștepți un Dumnezeu care să te elibereze de păcatele tale, de durerea și de suferința ta sufletească?

Aici este marea noastră încercare de Florii. Într-un fel, este o corecție a lentilelor prin care noi Îl privim pe Domnul.

Cum îl primești pe Hristos? Ca pe cel care îți aduce bogăția, ca pe cel care îți aduce o mașină nouă, o casă, vacanțe, un job, ca pe cel care te însoară/mărită, ca pe cel care îți împlinește, precum duhul din lampa lui Aladdin, toate dorințele?

Sau Îl aștepți, Îl primești pe Iisus Hristos, Împăratul Lumii, ca pe Dumnezeul tuturor, ce ne va purta în Veșnicia Lui fericită, și care nu-i din lumea aceasta...?”-Pr. Visarion Alexa

Florii Binecuvântate!

Marea Sărbătoare a Intrării Domnului în Ierusalim are loc în duminica dinaintea Paștilor, ziua fiind cunoscută și sub numele de Duminica Floriilor sau Duminica Stâlpărilor.

Intrarea Domnului în Ierusalim este singurul moment din viața Sa pământească în care a acceptat să fie aclamat ca Împărat, deși nu purta nici hlamidă împărătească de purpură, nici coroană de aur pe cap, și nu avea nici pază de oști pământești.

Începând cu Ziua de Florii se intră în ultima săptămână a Postului Paștilor, numită Săptămâna Patimilor , în care creștinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.

Duminica Floriilor îi pregăteşte pe credincioşi pentru bucuria pe care o aduce biruinţa lui Hristos asupra morţii din duminica următoare, cea a Învierii.

Totodată Floriile deschid săptamâna cea mai importantă pentru pregătirile de Paşti, cunoscută sub numele de “Săptămâna Mare”, după cele 40 de zile de post. Din punct de vedere liturgic, din aceasta zi începe Săptămâna Patimilor, în amintirea cărora în biserici se oficiază în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioşii îl “petrec” pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte şi Înviere.

Floriile sau despre gingășia Domnului

De oriunde aș pleca gândul despre Duminica Praznicului acestuia, ajung la aceeași concluzie. Iisus Hristos este Om frumos și Dumnezeu frumos. Din satul Betania, unde scoate în lumina vieții pe prietenul său Lazăr, Mântuitorul urcă la Ierusalim. E dimineață și răcoarea încă apără de toropeală și nebunia căldurii cetatea lui David. În coastă rămâne Muntele Măslinilor. Dinainte casele albite de soare și construcțiile abia terminate ale lui Irod, casa cea nouă a lui Ponțiu Pilat. Când intră în Ierusalim Hristos pare că nu le vede. El vede copiii. Puștii Ierusalimului auzit-au de cu seara că Domnul Iisus a făcut minunea învierii unui prieten. Și ei se vor prieteni cu Hristos. Și ei se vor înviați. Înarmați cu cele mai la îndemână săbii, lungile frunze de finic, îmbrăcați cu cea mai strălucitoare armură – strălucirea ochilor lor bucuroși de așa un Oaspete – copiii devin cavalerii din trupa Împăratului Iisus Hristos. Gălăgia lor zglobie umple Ierusalimul de mirare și pe Domnul de bucurie. Cei mari, intrați parcă în jocul copiilor, cel mai adevărat episod de bucurie descris în Evanghelii, pun pe cale, în praful albit de forța necruțătoare a soarelui, hainele lor, veșmintele lor firave dar curate. Această fragilitate atinge inima Mântuitorului. Osanalele copiilor sunt curate, limpezi, adevărate. În cele ale adulților deja aude „Răstignește-L, Răstignește-L”. Copiilor le va fi dat să fi visat toată noaptea cum au luptat ei alături de acest Împărat al lui Israel care, călare pe mânzul asinei- în jocul lor strașnic bidiviu de foc- le-a umplut de bucurie ziua. Hristos știe să facă bucurii, luminează copilării și iubirea copiilor îi este preț neprețuit până azi, de ce va fi fost altfel atunci? Putem intui ochii dilatați de orgoliu sângeros ai vânzătorilor și vânătorilor de sfinți ce aghesmuiau Templul cu lacrima falsă a unei pocăințe ritualice. Hristos nu intră în Ierusalim doar să împlinească un ritual ci și pentru ca să mai încerce o dată să miște inima celor ce le vestește. Doar copiii, ei, sunt gingașii Apostoli ai Domnului.

La Mulți Ani, de Florii!

Cu ocazia sfintei sărbători a Floriilor, zi în care prăznuim intrarea triumfătoare a Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim, vă urez tuturor celor care purtați nume de floare “La Mulți Ani” și o viață binecuvântată!

Duminica Floriilor

Duminica Floriilor este ziua în care prăznuim Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, ca împărat biruitor, dar cu înfăţişare smerită, venind călare pe mânzul asinei, împlinire a unei profeţii făcute cu 400 de ani înainte de venirea lui Mesia. Cântările acestei perioade ne îndeamnă nu doar la luptă duhovnicească, ci şi la biruinţă şi bucurie: 'De vreme ce ai legat iadul şi moartea ai omorât şi lumea ai înviat-o, pentru aceasta cu stâlpări Te-au lăudat pruncii, Hristoase, ca pe un biruitor strigându-Ţi astăzi: Osana, Fiul lui David. Pentru aceasta bucurându-ne zicem: Binecuvântat este cel ce vii să chemi pe Adam'.

După Sfântul Gherman I al Constantinopolului şi Nicolae Cabasila, drumul Mântuitorului spre Ierusalim şi spre Pătimirile Sale este comemorat la fiecare Liturghie prin Vohodul sau Ieşirea Mare. Preotul iese din altar pe uşa dinspre miazănoapte cu darurile pregătite la proscomidiar, în timp ce strana cântă 'Ca pe împăratul tuturor să-L primim...', traversează naosul, pentru a intra înapoi prin uşile împărăteşti. El poartă sfântul potir şi sfântul disc, pe care sunt aşezate miride (pentru îngeri, sfinţi şi credincioşii vii şi adormiţi), semnificând universul întreg adunat în jurul Domnului Iisus Hristos, reprezentat prin Agneţ. Aşa cum interpreta ieromonahul Makarios Simonopetritul în 'Triodul explicat': 'Întreg cosmosul, pâinea, vinul, spaţiul şi timpul, şi întreaga lume sensibilă (...) intră în sanctuar pentru a fi aduse jertfă, pentru a fi asumate de Logosul divin, pentru a fi îndumnezeite şi transfigurate'.

Veta Biriș - Duminica, la Florii