CREZUL MEU

"EXISTĂ UN LUCRU MAI RĂU DECÂT OAMENII RĂI !
ESTE IGNORANŢA OAMENILOR BUNI !"

CĂI CĂTRE LUMINĂ

BINE AŢI VENIT ÎN LUMEA MEA !
Fotografia mea
Sunt o fiinţă ce a trecut prin "furcile caudine" ale existenţei, care a pierdut uşor ...şi a câştigat greu lupta cu viaţa. Când am pierdut, am dobândit Credinţă, iar când am câştigat, m-am bucurat de Nădejde; ajungând, azi, să înţeleg de ce este atât de greu urcuşul spre Omul "încoronat" cu demnitate creştină.

miercuri, 18 ianuarie 2017

O nouă zi neagră pentru România...



După o campanie concertată împotriva SRI şi DNA, în special, din partea unor indivizi cu dosare penale, se pare că astăzi guvernul îi va recompensa pe aceştia cu dezincriminarea unor fapte, aducând modificări substanţiale codului penal, promovând o lege a graţierii, un act normativ prin care li se va oferi libertate unor indivizi certaţi cu legea şi linişte celor care sunt în curs de cercetare, iar celor ce apără Justiţia o nouă zi neagră.
Indiferenţa noastră, a majorităţii românilor, faţă de aceste excese, va naşte un monstru ce va prăpădi speranţele celor ce vor să trăiască în ţară.
Sunt mâhnit de felul în care reacţionăm la asemenea derapaje! Nu e normal să nu avem atitudine în asemenea situaţii ce îşi vor pune serios amprenta asupra viitorului României!
Astăzi,în opinia mea, Guvernul îşi arată adevăratul chip, grațiind, fără o dezbatere publică, pe furiş, o serie de pedepse, iar legislația în ceea ce privește abuzul în serviciu, conflictul de interese și instituția denunțătorului ar putea fi modificate. De asemenea, ar fi în plan și dezincriminarea unor fapte prevăzute de legea penală, ceea ce ar fi, de fapt, o amnistie mascată, deoarece măsura oprește numeroase anchete și procese în curs având ca obiect faptele dezincriminate.
Detest această manieră de acţiune a guvernului, care se dovedeşte a fi în slujba penalilor, nu în cea a României! Sunt revoltat împotriva celor ce iniţiază legi cu dedicaţie, prin care slăbesc statul român!

marți, 17 ianuarie 2017

Filmul vieţii


"Cuminte, năstruşnic, vesel sau trist, filmul vieţii rulează clipă de clipă, în premieră...doar o singură dată...
Bucurați-vă de fiecare clipă, de fiecare om, de fiecare gest, de fiecare eveniment!"

Hrisostom Filipescu

duminică, 15 ianuarie 2017

Amintindu-ne de Eminescu...



"Eminescu era om de o vigoare trupească extraordinară, fiu adevărat al tatălui său, care era munte de om, şi ca fire, grădină de frumuseţe, şi ar fi putut să ajungă cu puteri întregi la adânci bătrâneţe dac-ar fi avut oarecare purtare de grijă pentru sine însuşi şi-ar fi fost încă de copil îndrumat a-şi stăpâni pornirile spre exces. El era însă lipsit cu desăvârşire de ceea ce în viaţa de toate zilele se numeşte egoism, nu trăia prin sine şi pentru sine, ci pentru lumea în care-şi petrecea viaţa şi pentru ea. Trebuinţele, suferinţele şi durerile, întocmai ca şi mulţumirile lui individuale, erau pentru dânsul lucruri nebăgate-n seamă. Ceea ce-l atingea pe el erau trebuinţele, suferinţele, durerile şi totdeauna rarele bucurii ale altora. De aceea, zicea el, că sunt multe dureri şi puţine plăceri – nu pentru el, ci pentru lumea oglindită-n sufletul lui. Nu l-au înţeles şi nu sunt în stare să-i pătrundă firea cei ce iau scrierile lui drept manifestare a fiinţei lui individuale. El niciodată nu s-a plâns de neajunsurile propriei sale vieţi şi niciodată nu a dat pe faţă bucuria izvorâtă din propriile sale mulţumiri. Flămând, zdrenţuit, lipsit de adăpost şi răbdând în ger, el era acelaşi om senin şi veşnic voios, pe care-l ating numai mizeriile mai mici ale altora. Întreaga lui purtare de grijă era deci numai pentru alţii, care, după părerea lui, nu puteau să găsească în sine înşişi mângâierea pe care o găsea el pierzându-se în privirea lumii ce-l înconjura. Nenorocirea cea mare a vieţii e – zicea el – să fii mărginit să nu vezi cu ochii tăi, să ştii puţine, să înţelegi rău, să judeci strâmb, să umbli orbecăind prin o lume pentru tine pustie şi să fii nevoit a căuta afară din tine compensaţiuni pentru munca grea a vieţuirii.“



 Ioan Slavici

Cum arăta o şedinţă de redacţie cu Eminescu şi Caragiale


Autorul „Nopţii furtunoase” şi poetul „Luceafărului” s-au cunoscut în una din casele lui Iorgu Caragiale, unchiul dramaturgului, în Bucureşti, prin 1867. Zece ani mai târziu, cam prin preajma Războiului de Independenţă, pe la 1877, Eminescu i l-a prezentat pe Caragiale lui Slavici.
Eminescu, Slavici şi Caragiale au lucrat o vreme în redacţia ziarului „Timpul” care avea sediul în Bucureşti. Ioan Slavici a povestit în Amintirile sale cum era atmosfera din redacţie şi cum lucrau ziariştii. Aşa cum l-a cunoscut autorul “Morii cu noroc”, Eminescu avea o fire duioasă, umbla deseori flămând, iarna zgribulit de frig şi jerpelit, iar mulţumirile lui erau gândul înalt, inima curată, cerul senin, poiana înflorită, crângul plin de păsări voioase. Caragiale era un cinic optimist care observa viaţa din berărie pentru a da viaţă persoanjelor sale.

Noapte eminesciană


de Lili Șipoteanu

În noapte stelele sclipesc,
Luceafărul privește
Sclipirile cum împletesc
Un vers ce dăinuiește.



El poartă-un nume,
Ce-i cules din marea de rubine,
Pe Eminescu l-au ales,
Acesta se cuvine.

Uitarea


"... numai uitarea face viaţa suportabilă."

Mihai Eminescu

Două inimi


"Două inimi când se-mbină,
Când cufund pe tu cu eu,
E lumină din lumină,
Dumnezeu din Dumnezeu.”
Mihai Eminescu

Eminescu



de Grigore Vieru

La zidirea Soarelui, se ştie,
Cerul a muncit o veşnicie,
Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu,
Ne-am ales cu domnul Eminescu.
Domnul cel de pasăre măiastră,
Domnul cel de nemurirea noastră-Eminescu.

Eminescu


Criticilor mei


Lasă-ţi lumea ta uitată


de Mihai Eminescu

Lasă-ţi lumea ta uitată,
Mi te dă cu totul mie,
De ţi-ai da viaţa toată,
Nime-n lume nu ne ştie.

Bădiță IOANE! Bădiță MIHAI!

Teiul iubirii


Te-aşteaptă şi azi teiul, mult prea bătrân, stingher,
Să îţi înmoi condeiul, Mărite Templier,
În seva hrănitoare, izvor de poezie,
Iar crengile lăsate îţi vor zidi chilie.

Te vor ascunde-n noapte de ochi iscoditori,
Vei adormi-n miresme şi-n ploile cu flori,
Sfioas-a nopţii lună va rătăci cărarea
Lăsându-te cu muza, să-ţi afli alinarea.

Tu doar îndreaptă-ţi paşii ca-n vremi de-odinioară
Pe-aleea poeziei... cu dor în călimară,
Îngenuncheat stă teiul şi-n rugă către soare,
Te vrea din nou la el, în braţele cu floare.

Secătuit de viaţă aşteaptă Visătorul
Cel care-n miez de noapte cutreiera Copoul
Şi îl cânta în versuri pe banca regăsirii,
Pe el, sortit a fi, pe veci, teiul iubirii.

Angelina Nădejde - versuri din volumul "Sunt un alt anotimp"
Grafica: Mihai Catruna

PE LÂNGÂ PLOPII FĂRĂ SOȚ


de Mihai Eminescu

Pe lângă plopii cunoscuți
De mult n-am mai trecut;
Cu ei plâng anii mei pierduți
Și visul meu durut.

La geamul tău ce strălucea
Nu pot să mai privesc;
Deși atât de mult aș vrea,
Nu pot să mai iubesc!

De multe ori am așteptat,
Cuminte și supus,
Un semn, să știu că m-ai chemat,
Dar tu nu mi-ai răspuns!

Dacă în brațe mi-ai fi fost
Și ne iubeam cu dor,
Avea și viața mea un rost
Apoi puteam să mor.

Mi-ai dat o cupă cu pelin
Amară, dinadins,
Și-n calea anilor ce vin
O stea pe cer s-a stins.

Azi nici măcar îmi pare rău
Că timpul e un hoț,
Azi nici măcar îmi pare rău
Că plopii-s fără soț!

Citatul zilei...


Regele poeziei

de Violeta Sârbu
Spun Eminescu și spun totul
Și mă înalț pe-aripi în zbor
Cutremurându-mi-se plopul,
Din fața blocului, de dor.
Iar noaptea, când pe cer apare,
O stea, din stele ce cuvântă,
Luceafărul, un bob de sare
În mâna mea-i lumină sfântă.
Și când mă plimb pe lângă tei,
Parfumul lor încântător,
Mi-arată calea dragostei,
O dulce apă de izvor.
Și-apoi, prin codrul des mă duc,
În lumea lui mă adâncesc,
M-ascund la umbra unui nuc
Citind poemul ce-l iubesc.
Și trec prin parcul cu castani
C-o floare-albastr-a veșniciei,
El va rămâne peste ani
Regele nostru,- al poeziei.

Mi-este dor de Eminescu!

de Florin Alex Petrache
Nimeni n-a ştiut mai bine în lumină să ne scalde,
"Lacul codrilor albastru", plin cu florile lui dalbe;
Mi-este dor de Eminescu, plop stingher fără de soţi,
Versul lui e scris cu patos ce ne-ncântă azi pe toţi!

Mi-este dor de Eminescu cum mi-e dor de-ai mei părinţi,
Mi-este dor de teiu-n floare şi al dragostei dorinţi;
De "Luceafărul" albastru care luminează-n noapte...
Mi-este dor de versu-i dulce când îl recităm în şoapte.
"Somnoroase păsărele pe la cuiburi se adună",
"Vremea trece, vremea vine", timpul totul readună;
"O, rămâi", rămâi la mine, îmi doresc atât de mult...
Să-mi reciţi tot ce se poate, zi şi noapte să te-ascult!

sâmbătă, 14 ianuarie 2017

Eminescu



de Ana-Maria Bocai

Eminescu trăieşte în fiecare din noi
Născut dintr-o stea, menit să aducă lumină,
E glasul acestui neam cu dorinți şi nevoi 
Purtând peste timp iubirea divină.
Eminescu suntem noi împlinind dragostea
Pe o geană de lună țesând o poveste,
Sunteți voi amândoi plecați pe o stea
Fără să dați lumii de veste.
Eminescu e marea cu cântecul ei
Cu țărmul tăcut ce mereu îl aşteaptă,
E chemare de înger, de demon, de zeu
E valul ce poartă corabia noastră.
Eminescu este freamăt de codru bătrân
Sub bolta de stele plină,
În rouă se-adună ziua de ieri
Şi dorul de el ni-l alină.

Sfatul zilei...



”Ceea ce nu vezi cu ochii tăi, nu mărturisi cu propria-ţi gură! Gustă-ţi vorbele mai înainte. Sau, şi mai bine, taci … decât suferinţa altora să vină de la vorbele tale – Eşti stăpânul a ceea ce nu spui şi sclavul a ceea ce vorbeşti.”

Boala „a fi mereu nemulţumit”...


"Există o categorie de oameni permanent nemulţumiţi – de ce întreprind ei, de ce primesc de la alţii, de statutul lor, de viaţa lor socială, personală, profesională. Practic, orice se întâmplă cu viaţa lor devine la un moment dat o nemulţumire, o cauză a nefericirii.

joi, 12 ianuarie 2017

FII OM!

de Licuța Pântia
Nu înjosi pe nimeni în viață
Şi nici de sus la alții nu privi
Nu ignora o lacrimă pe față,
Poate-ntr-o zi pe fața ta va fi!

Nu-l umili pe cel mai slab ca tine
Nu-i vina lui c-așa a fost creat,
Te vezi erou și lumea-ți aparține,
Dar uiți că scări nu-s doar pentru urcat!
Nu neglija, ascultă și răspunde
O vorbă care ție-ți pare fleac
Poate salva pe cel care-o aude
Și poate-n deznădejde a-i fi leac!
Suntem egali, fii om cu fiecare,
Lasă frumos pe unde-ai să pășești
E-o lege fără expirare:
La fel cum dai, așa o să primești!

duminică, 8 ianuarie 2017

De vorbă....


de Zenovia Priboi


N-am mai vorbit demult cu Tine,
de zile-ntregi,sau chiar de săptămâni...
și tot mergând pe drumul vietii,
în tălpi am adunat mulți spini!

M-am așezat pe câte-o piatră,
durerile să îmi alin,
a mai ieșit la câte-o poartă,
un om ce mi-a zâmbit senin!

Ba,chiar odată-am poposit
la un poet nebun trei zile,
era atât de fericit,
mă molipsise și pe mine!

Si câte versuri s-au născut,
dintr-un nebun și-o visătoare...
de ce-s nebunii fericiti,
să se prefacă ceilalți oare?

Dar vezi.....și el și-a revenit,
și bucuria s-a pierdut,
și am plecat din nou la drum,
pe jos,prin ploaie și prin vânt!

N-am mai vorbit demult cu Tine,
dar Ți-am zâmbit în fiecare zi,
Tu mă cunoști,și știi prea bine,
că fără Tine ...n-aș putea trăi...

Păcate....am....dar compensez.
prin sufletul ce-l pun în gânduri.
și fiecărui om îi dăruiesc,
ce mă-nțelege,printre rânduri!

Mă iartă, DOAMNE, cum mă ierți,
în fiecare zi din viață....
și de-mi permiți să mă trezesc,
vorbim.....și mâine dimineață!

miercuri, 4 ianuarie 2017

O scrisoare pierdută



„Irina, Irina, Irinușca mea,
Stau în biroul meu din Kiseleff, pe fotoliul acela moale și adânc de piele care-ți place și ție, mă uit la copacii desfrunziți de iarnă și mă gândesc la tine și la noi, dar mai ales la România, țara asta care nu încetează să mă uimească, poporul ăsta ale cărui abisuri nu încetează să mă surprindă.
Trebuie să recunosc, Irinușca mea, că uneori mă întreb dacă nu cumva farsa asta a mea poate dura la nesfârșit. Prima dată când m-am gândit la ea, în 2005, când m-am înscris în PSD, mi-am zis că fără doar și poate nu are nici cea mai mică șansă de succes; la urma urmei, părea incredibil ca eu, care nu-s decât un simplu inginer și care m-aș fi mulțumit să fiu toată viața un mic intelectual de provincie, să pot face o farsă atât de amplă de zici că-i scoasă dintr-un film de David Fincher (The Game, cu Michael Douglas în rolul principal; dacă nu l-ai văzut, îl cumpăr pe DVD să ne uităm împreună la el în weekend).
După cum ți-am mai povestit – parcă chiar în seara în care ne-am întâlnit prima dată și în care m-am îndrăgostit pe veci de tine – ideea mi-a venit atunci, în 2005, când stăteam de vorbă cu niște prieteni. Vorbeam despre poporul român și despre lipsa lui de reacție la orice i s-ar întâmpla: vin turcii? Să vină! Vin fanarioții? Să vină! Vin nemții? Să vină! Vin rușii? Să vină! Vin comuniștii? Să vină! Vin capitaliștii? Să vină! Un popor care de veacuri se lasă condus de oricine are chef să-l conducă. Și atunci am zis, în glumă la vremea aia, „dacă-i pe așa, cum ar fi să instalăm în România cel mai idiot guvern pe care-l putem găsi, cel mai idiot guvern din lume”? Am râs cu toții, dar mie mi-a rămas ideea. Mi se părea o glumă strașnică, și doar știi cât îmi place să râd.
Și iată că astăzi am reușit, Irinușca mea. Am reușit să aduc la putere un guvern condus de un om fără însușiri (ar trebui să recitesc cartea lui Musil!), care în orice altă țară ar fi fost cu siguranță liftier sau portar. Un guvern compus din țațe, hoți, ticăloși, mincinoși, jigodii, fricoși și mitocani. Un guvern din care nici măcar un singur om nu are fie și cea mai mică competență în domeniul pe care îl va conduce. Ieri, la numirea lui Grindeanu, m-am gândit pentru câteva secunde să mă ridic și să zic „Stop! Până aici! E totul doar o glumă, o glumă pe care am dus-o prea departe!”. Dar recunosc, draga mea Irina, că orgoliul m-a făcut să tac. Pentru că cred că gluma poate merge și mai departe. Nu știu cât, nu știu până unde, dar simt că are încă putere, că e încă plină de viață. Ba chiar mă gândesc (of, uneori îmi este atât de rușine de lipsa de modestie care mă cuprinde din când în când!) dacă peste zeci sau sute de ani istoricii care vor studia aceste timpuri și aceste locuri nu vor spune, poate, că aceasta a fost cea mai reușită farsă făcută vreodată. Ei, om trăi și-om vedea!
Închei aici, Irina Irinușca mea dulce. Iartă-mă că în ultima vreme n-am avut destul timp pentru tine, dar îți promit că de săptămâna viitoare, când le voi da mână liberă să facă ce vor imbecililor pe care i-am pus la guvernare, o să petrecem mult mai multe ore laolaltă și vom râde împreună (mi-e atât de dor de chicotitul tău, scumpo!) de năzbâtiile pe care le vor face aceștia și de îngăduința cu care năzbâtiile respective vor fi acceptate de victimele lor!

Te pup cu drag!
Liviu

Guvernul marionetă



Sunt uluit de maniera în care au fost propuşi cei care vor face parte din noul Executiv, pe baza unui criteriu ce nu are de a face cu meritocraţia, slugărnicia faţă de preşedintele PSD, Liviu Dragnea.
E foarte limpede că premierul desemnat şi cei din Guvern vor fi nişte marionete a lui Dragnea.
Nu cred că un asemnea cabinet, telecomandat de Dragnea, cu indivizi nepregătiţi pentru o asemenea funcţie, cu cel puţin un semi-analfabet, şi câteva persoane certate cu legea, are şansa de a fi credibil.
Am convingerea că acest guvern va fi înlocuit imediat ce legea amnistierii faptelor de corupţie va trece de Parlament, iar Dragnea va putea să fie, fără încălcarea legii, noul premier.
Indiferent dacă ne place sau nu ceea ce pregăteşte Dragnea românilor, noul guvern are legitimitatea votului din 11 decembrie.

luni, 2 ianuarie 2017

Adevărul, Bunătatea şi Frumuseţea


"Ciudați mai suntem și noi, muritorii!
Fiecare dintre noi este aici doar pentru un scurt sejur scurt, al cărui scop nu îl cunoaște, deşi, uneori, crede că, îl simte. Dar, fără a fi nevoie de vreo reflecţie profundă, fiecare știe din viaţa de zi cu zi că trăiește pentru alți oameni – în primul rând cei de ale căror zâmbete şi bunăstare depinde întreaga noastră fericire, iar apoi pentru cei mulţi și necunoscuți nouă, de ale căror destine suntem legați prin legături de empatie. De o sută de ori în fiecare zi îmi amintesc că viaţa mea interioară şi exterioară se bazează pe munca altor oameni – vii sau morţi – şi că trebuie să fac eforturi pentru a oferi în aceeaşi măsură ceea ce am primit şi încă primesc.
Cu toții avem anumite idealuri care determină direcţia eforturilor şi hotărârilor noastre. Este motivul pentru care nu am privit vreodată comoditatea sau fericirea ca scopuri în sine .
Idealurile care mi-au luminat drumul şi mi-au dat de fiecare dată curajul pentru a confrunta viața cu bucurie au fost Adevărul, Bunătatea şi Frumuseţea.”

Albert Einstein

Citatul zilei...



"Fiecare suflet își poartă chipul care i se potrivește. Dacă nu și-l are de la început croit pe seama și făptura lui, singur și-l modelează, dinlăuntru în afară, încetul cu încetul. Nu e linie, nu e trăsătură cât de neînsemnată în figura unui om care să nu corespundă unui anume gest sufletesc. Mai întâi gura e modelată de mișcările și de căldura cugetării, de vorbele pe care le spune și mai ales de cele pe care nu le spune; apoi ochii, ochii care, învăluind formele de afară cu privirea sufletului care se uită prin ei, capătă, cu vremea, caracterul, expresia fundamentală, culoarea privirii, a undei acesteia de viață, încărcată de dragoste sau de ură, de bunătate sau de răutate, de lumină sau de întuneric, după cuprinsul adâncului din care pleacă. Și toată fața, cu liniile și cu mișcările ei, sfârșește astfel prin a fi opera firii noastre, a sentimentelor și gândurilor noastre...
Șoapta adevărului, simpla, sfânta adevărului șoaptă… ce puțini o aud. Și tu, care alergi toată viața pe căi ce nu sunt ale tale, și tu ai putea s-o auzi, căci e în toate inimile, dar n-o auzi de zgomotul pașilor tăi."

Alexandru Vlahuță

DE-ACOLO A-NCEPUT O VEŞNICIE…


de Octavian Petrescu
Te face mai frumoasă fericirea,
De-aceea să zâmbeşti mereu îţi cer…
Fardul femeii este fericirea
Sau dragostea, cum ne spunea Baudelaire.

duminică, 1 ianuarie 2017

An Nou Fericit!


"Astăzi, dau prima pagină din jurnalul anului 2017...L-am primit, în dar, de la Viață, cu toate cele 365 de foi albe ce se doresc a fi scrise de mâna mea.
Am la îndemână toate opțiunile: culori, visuri, zâmbete, bucurii, sănătate, dureri, iluzii, tristeți, iubire, lumină, întuneric, liniște, haos, cuvinte, tăceri, oameni, acțiuni, emoții, gânduri...
În acest an, fără doar și poate, îmi dau voie să aleg din toate, ce și cât doresc.., lăsând viața să se întâmple surprinzător, neașteptat dar și spectaculos...
Zi de zi, îmi dau voie să fiu unicul scriitor al vieții mele. 
Asta e tot ce-mi doresc: să fiu un suflet viu în propria-mi viață!

Să fie o zi și un început de an care să conteze pentru fiecare dintre noi, Oameni frumoși!!!"

Tăcerea cuvintelor