CREZUL MEU

"EXISTĂ UN LUCRU MAI RĂU DECÂT OAMENII RĂI !
ESTE IGNORANŢA OAMENILOR BUNI !"

CĂI CĂTRE LUMINĂ

BINE AŢI VENIT ÎN LUMEA MEA !
Fotografia mea
Sunt o fiinţă ce a trecut prin "furcile caudine" ale existenţei, care a pierdut uşor ...şi a câştigat greu lupta cu viaţa. Când am pierdut, am dobândit Credinţă, iar când am câştigat, m-am bucurat de Nădejde; ajungând, azi, să înţeleg de ce este atât de greu urcuşul spre Omul "încoronat" cu demnitate creştină.

duminică, 15 ianuarie 2017

Noapte eminesciană


de Lili Șipoteanu

În noapte stelele sclipesc,
Luceafărul privește
Sclipirile cum împletesc
Un vers ce dăinuiește.



El poartă-un nume,
Ce-i cules din marea de rubine,
Pe Eminescu l-au ales,
Acesta se cuvine.


Căci duce-al dragostei stindard
Pe culmile iubirii,
Prin lume, dintr-un loc în alt’
Dând viața fericirii.

În noapte, păsări se-odihnesc
C-un ciripit aparte,
Pe orișicine-ncet vrăjesc
Cu șoapte de departe,

De la strămoșii ce-au luptat
Cu Mircea la Rovine,
Și proletari ce n-au uitat
De ce ni se cuvine.

În noapte lacul e vrăjit
Și luna îl veghează,
Iar lebăda a adormit,
Dar inima-i stă trează.

Tresaltă-ncet și tot ce-i drag
O umple-a împlinire...
Pe unde-ai stat, pe ce meleag,
Iubirea mea, iubire?

În noapte, toate se-odihnesc
Visând la Eminescu
Și între ele se iubesc,
Fiindc-așa-i firescu!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu