DE-ACOLO A-NCEPUT O VEŞNICIE…

de Octavian Petrescu

Te face mai frumoasă fericirea,
De-aceea să zâmbeşti mereu îţi cer…
Fardul femeii este fericirea
Sau dragostea, cum ne spunea Baudelaire.

Nu frumuseţea cea sculptată-n piatră
Ne face să iubim fără păcat,
Ci, cum zicea şi Tolstoi, doar iubirea
Ne-arată ce-i frumos cu-adevărat.

Nu spune deci iubirii tale “Nu!”,
Nici cântecului tău nu-i rupe-arcuşul,
Căci sufletul bărbatului eşti tu,
Iar el e locul unde-ţi faci culcuşul.

Femeia ce iubeşte e frumoasă,
Bărbatul ce iubeşte e-un titan,
Dar numai împreună se formează
Omul complet, perfect şi kantian…

Sunt fericit că te-am găsit, femeie,
Iar tu mi-ai dat puterea, viaţa, flerul
De-a trece peste marginile lumii,
Prin ochii tăi, cum ne-a prezis Vieru!

Acolo te-am găsit, m-ai acceptat,
De-atunci mă dăruiesc cu totul ţie,
De-acolo m-ai iubit cu-adevărat,
De-acolo a-nceput o veşnicie…