CREZUL MEU

"EXISTĂ UN LUCRU MAI RĂU DECÂT OAMENII RĂI !
ESTE IGNORANŢA OAMENILOR BUNI !"

CĂI CĂTRE LUMINĂ

BINE AŢI VENIT ÎN LUMEA MEA !
Fotografia mea
Sunt o fiinţă ce a trecut prin "furcile caudine" ale existenţei, care a pierdut uşor ...şi a câştigat greu lupta cu viaţa. Când am pierdut, am dobândit Credinţă, iar când am câştigat, m-am bucurat de Nădejde; ajungând, azi, să înţeleg de ce este atât de greu urcuşul spre Omul "încoronat" cu demnitate creştină.

joi, 31 decembrie 2015

La mulți ani!


Sărbători Fericite!


La Mulți Ani!


Un An Nou Fericit!


Zile Senine!


Rețetă pentru un an bun


La Mulți Ani!


Un An Nou Fericit!


La Mulți Ani!


Anul Nou


de Vasile Militaru
Din cireşul veşniciei
S-a mai scuturat o floare
După ce-a visat sub lună
După ce-a surâs sub soare.
Şi-n clipita-n care floarea
A căzut pierind în vânt,
Câte visuri neîmplinite,
Câte doruri nu s-au frânt!
Dar în locul celei duse,
Altă floare vine acum,
Sufletul să ni-l îmbete
Cu nemaigustat parfum.
Şi cum primăvara codrul
Muguri mii desface-n rouă,
Floarea nouă ne aduce
Muguri de nădejde nouă..
Îmbrăcaţi al vostru suflet
În veşmânt de sărbătoare
Şi primiţi cu imn de slavă
Noua veşniciei floare.
Iar dacă-ntre voi iubirea
Va cânta fără să plângă,
Nici un vis n-o fi himeră,
Nici un dor n-o să se frângă.

Un An Nou Fericit!


Acum, în pragul noului an, e momentul să privim înainte, să sperăm că vom fi mai puternici și mai încrezători, că vom iubi mai mult și că vom ști să folosim lecțiile din acest an ca pe ceva ce ne poate ajuta să ne autodepășim.
Fie ca toate visele pe care le făuriți în această zi să se împlinescă și drumul străbatut pentru realizarea lor să vă aducă bucurie în inimi, iar în case fericire și belșug! Totodată, să nu va pierdeți iubirea, speranța și credința!
După un an greu, în care mi-am pierdut fratele și cel mai bun prieten, am hotărât să fiu mai reținut în a-mi dezvălui dorințele. Totuși, pentru 2016 îmi doresc în afara faptului de a fi sănătos și de a avea inspirația de a alege binele, să fiu "orb", "surd " şi "mut" la cuvintele linguşitoare ale oamenilor, la armele cu care ei atât de des mă rănesc sau se răzbună, la răutăţile îndreptate împotriva mea, dar să nu fiu niciodată orb la minunile pe care Domnul le-a făcut şi le face, să nu fiu niciodată surd la chemările Sale gingaşe, pline de blândeţe şi de milostivire, să nu fiu niciodată mut spre a-L lăuda mereu, spre a-I mulţumi şi spre a-I cere ajutor şi îndurare!
Vă doresc, dragii mei, un an 2016 cu multe împliniri, dar mai ales cu multă sănătate și iubire!
La Mulți Ani!

Cu prietenie,
Ionel Mesaroș

vineri, 25 decembrie 2015

Crăciun Fericit!


"Nu avem nevoie de anumite zile ca să fie sărbătoare, că să fim mai buni, mai frumoşi, mai calzi, mai iertători, mai iubitori, mai… Toate zilele noastre pot deveni o sărbătoare nesfârşită."


Hrisostom Filipescu

joi, 24 decembrie 2015

Sărbători binecuvântate, dragi prieteni!


"Vise parfumate coboară din înălțimile celeste, pe aripa unui gând, și ne învăluie în cântec și lumină, în speranțe ce se înrădăcinează în lutul pe care olarul din noi, sufletul, îl modelează zi de zi, oferind vieții crâmpeie dintr-un zbor spre curcubeul ce vestește trecerea clipelor spre nemărginirea tăcerii, în universul umbrelor, în păienjenișul în care vremelnicia se topește în hăul eternității.
Cu inima încălzită de soarele speranței, cu ochii larg deschiși spre o lume necunoscută, viețuim în leagănul copilăriei, apoi ne zburătăcim, animați de vise, fără să conștientizăm că, prin naștere, prindem rădăcini, iar orice înstrăinare de locul unde am zărit cei dintâi zori ai zilei înseamnă rătăcire, o îmbolnăvire a sufletului, dacă nu luăm cu noi, în gând și-n suflet, lumea în care am răsărit.
Reîntorcându-ne, cu pașii străvezii ai gândului, în matca viselor ce ne-au parfumat pruncia, redescoperim curcubeul vieții, cântecul vântului și mângâierea luminii, nădejdea că nu am părăsit nicicând sălașul nașterii, cuibul copilăriei, dacă l-am păstrat în inimă ca pe o sacră comoară.
Să ne bucurăm de darul vieții, de zilele ce ne-au fost date, și să nu uităm niciodată de petecul de cer sub care ne-am adăpostit prima oară!
Va veni o zi când ne vom lua adio de la curcubeul vieții, când ne vom întoarce Acasă, în lumea drepților, într-un spațiu al nemărginirii, când zborul de odinioară, viața noastră pământească, se va metamorfoza într-o firavă floare de-nu-mă-uita, într-o vie amintire a celor ce ne-au iubit.
Fiți îndrăgostiți de viață, trăiți-o în fiecare zi, bucurați-vă de darul pe care l-ați primit și mulțumiți pentru el, prin săvârșirea faptelor bune! Numai așa fericirea poate fi deplină!"

"Curcubeul vieții"- Ionel Mesaroș

Sărbători Fericite!



„Crăciunul nu este o perioadă, nici un sezon, ci o stare de spirit. Adevăratul spirit al Crăciunului înseamnă să preţuieşti pacea şi bunăvoinţa, să oferi, din plin, compasiune.”

Calvin Coolidge

Crăciun Fericit!


Ce este Crăciunul?


"Ce este Crăciunul? Este nostalgie pentru trecut, curaj pentru prezent, speranţă pentru viitor. Este o dorinţă ferventă ca fiecare ceaşcă a vieţii să fie plină de binecuvântări bogate şi eterne şi ca fiecare drum să ducă spre pace.”
Agnes Pharo

joi, 17 decembrie 2015

Zile de neuitat...


Despre evenimentele din Decembrie ’89 s-a scris mult. Uneori, în locul adevărului s-a ales mistificarea lui, iar acest lucru mă doare.
Se caută din ce în ce mai puțin adevărul evenimentelor, se vorbește tot mai rar despre misterul acelor timpuri și se spune, doar de ochii lumii, tot mai în șoaptă pentru a nu deranja, până ce uitarea se va așterne definitiv peste această filă de istorie. Așa se încalcă una dintre legile catehismului existenței umane, ce poruncește ca viitorul unei nații să nu fie fondat pe minciună.
Am trăit acele clipe la intensitate maximă. Era și firesc. Oricând mă puteam înfrăți cu moartea, iar astăzi să fiu doar o amintire.
Deși au trecut 26 de ani de la evenimentul ce a marcat eliberarea de sub tirania ceaușistă, amintirile îmi sunt vii, ca și când totul s-ar fi petrecut ieri. Era și normal ca un om, ce a simțit pe viu fiorii acelor zile de groază, fiind militar, să am o asemenea stare.
Simțeam că moartea ne pândea pe la colțuri. Sentimentul acesta se accentua, atingând cote paroxistice, când aflam cu durere că izbutise să-i răpună pe unii dintre prietenii și camarazii mei, trecându-i în rândul martirilor neamului.
S-a vărsat sânge nevinovat la Timișoara, la București, la Sibiu și în alte localități ale României, jertfe care ne obligă să apărăm cu toată ființa valorile supreme câștigate atunci, libertatea și democrația.
Fiind participant al evenimentelor din Decembrie ’89, chiar dacă nu am certificat care să ateste calitatea de revoluționar, aidoma majorității colegilor mei, la peste două decenii de le momentul crucial din istoria noastră ce a pus capăt dictaturii ceaușiste, vă împărtășesc câteva trăiri din acele zile de neuitat.
Pe 17 decembrie 1989, în timp ce mă aflam acasă, un agent de la cazarmă mi-a adus la cunoștință ca am primit un indicativ de alarmă de luptă.
M-am deplasat imediat la unitate . Mi-am dat seama că nu e un simplu exercițiu pentru antrenarea personalului, dar nu știam care era adevărul ”gol-goluț”. Ne aflam într-o situație inedită, dezinformările ajungând la apogeu. Deși bănuiam care era mobilul evenimentelor , nimeni nu îndrăznea să-l confirme.
După ce am aflat că Vasile Milea, ministrul Apărării Naționale, și-a pus capăt zilelor, iar situația de la frontiera României s-a precipitat, starea de tensiune s-a accentuat.
La orele amiezii, primisem ordin să ridicăm muniție de război și să ne pregătim pentru a fi în măsură să ne deplasăm, dacă va fi cazul, în raionul de rezervă, o locație despre care știam doar că se află la circa 60 de kilometri, în mijlocul unei păduri.
Deși eram înarmați până-n dinți , o stare de încordare a pus stăpânire pe noi, lucru explicabil și pentru faptul că niciodată țintele noastre nu erau vii.
Clipele treceau cu repeziciune. Momentele până la care trebuia să ne învingem pe noi înșine, conștiința care refuza să fie părtașă la un act criminal, erau tot mai aproape. În noi se ducea o adevărată bătălie a cărui ecou a reverberat când camarazii noștri de la Timișoara, foștii mei colegi de școală, cu care eram în legătură operațională, ne-au anunțat că sunt atacați. M-am îngrozit la gândul că ei trebuiau să riposteze, să deschidă focul pentru a se apăra.
Nu a trecut mult timp și un mesaj recepționat ne-a panicat și pe noi, cu toate că ne aflam la distanță apreciabilă de zonele fierbinți. Niște elicoptere necunoscute, ale căror convorbiri le-am recepționat, se îndreptau spre noi. Am reacționat imediat. Eu, împreună cu cel mai versat coleg în tehnica de localizare, am rămas să supraveghem tehnic situația de pe acea frecvență,1744, ceilalți ocupând poziții de tragere în jurul unității. După 20 de minute , elicopterele respective au primit ordin să se retragă la Bază; De abia atunci inima ne-a revenit la loc, însă totul pentru puțin timp. Faptul că mr. Nița Romulus Octavian, comandantul meu din Școala Militară de Ofițeri Activi de Transmisiuni, un om pentru care aveam o stimă deosebită, a căzut la datorie , încercând să apere, împreună cu plutonul pe care-l comanda, Poșta Centrală din Sibiu, m-a marcat profund.
În acele zile s-a exercitat o formidabilă presiune psihologică ce justifica oricând apariția de erori, uneori, dirijate, ce au transformat în victime oameni nevinovați.
În Decembrie ’89, societatea românească a vrut să renască în adevăr, însă interese meschine, interne și externe, au obturat această năzuință, compromițând această filă a istoriei naționale, uzurpând, astfel, speranțele celor ce am crezut cu adevărat în triumful binelui!
În numele inimilor ce s-au jertfit pe altarul viselor de libertate și democrație, suntem datori să încercăm să vindecăm adevărul, să-l aducem în lumină și să-l ținem deasupra cu orice risc!
Dumnezeu să-i odihnească în pace pe cei care s-au jertfit pentru ca țara să iasă de sub carapacea dictaturii ceaușiste!

Ionel Mesaroș

marți, 8 decembrie 2015

Citatul zilei


Omul frumos


Şapte reguli cardinale în viaţă



1. Faceţi pace cu trecutul dumneavoastră!
2. Nu vă priveşte ce gândesc alţii despre dumneavoastră!
3. Timpul vindecă aproape totul.
4. Nu vă comparaţi viaţa cu a altora şi nu-i judecaţi!
5. Nu gândiţi prea mult! Este ok să nu deţineţi toate răspunsurile.
6. Nimeni nu este responsabil de fericirea dumneavoastră, cu excepţia dumneavoastră.
7. Zâmbiţi! Nu sunteţi proprietarul tuturor problemelor din lume.

Maxima zilei...


A Patra Lege a Fericirii


marți, 1 decembrie 2015

Ziua României


Țara mea

de Viorel Boldis

Câteodată curvă, altădată sfântă,
uneori urâtă, alteori încântă,
câteodată slabă, altădată grasă,
uneori mi-e dragă, alteori nu-mi pasă,
câteodată dulce, altădată amară,
uneori e iarnă, alteori e vară,
câteodată doarme, altădată-i trează,
uneori e laşă, alteori vitează,
câteodată apă, altădată foc,
uneori aleargă, alteori stă-n loc,
cateodată-i oarbă, altădată vede,
uneori timidă, alteori se-ncrede,
câteodată bună, altădată rea...
Ţara mea-i orice, dar e ţara mea!

Bat clopote

La Mulți Ani!


Decembre

La mulți ani, români!


Țara din noi

La Mulți Ani, România!


luni, 9 noiembrie 2015

Regele IO și Lumea


Undeva, sub soare, se afla o împărăție bogată, veche de când lumea, care, deși era furată mereu, tot se mai găsea ceva de șutit.
De mai puțin de un an, la cârma regatului se afla IO, un rege atipic, nu prea vorbăreț, ce vroia să schimbe Lumea.
Deși porni cu șansa a doua la preluarea regatului, Lumea, sătulă de gargaragii, a ales să fie  cârmuită de un rege al lucrului bine-făcut. Se spera că se va înconjura de sfătuitori buni, care să-l ajute să schimbe Lumea, însă, după câteva luni de zile, unul dintre ei și-a arătat forța, reușind să adoarmă în plină întâlnire cu un omolog de-al său.
Timpul trecea, iar Lumea părea să fie răbdătoare, până ce o molimă se abătu asupra regatului. Atunci se trezi și hotări să-i schimbe pe cei vinovați de extinderea molimei. Mânați de puteri nevăzute, împinși de răni sufletești sângerânde,  Lumea reuși să scape de câțiva dintre vinovați.
 În această situație, când Lumea fierbea de nemulțumire,  regele IO găsi de cuviință să iasă din  bârlogul proaspăt renovat și să-și arată simpatia pentru Lume. Prin aceasta, își dorea să pună osul la schimbarea treburilor prin regat, dar cineva sau ceva îl oprea să o facă cu toată inima. Totuși, cu chin cu vai, se deplasă în Lume pentru a afla sursa răului. După ce se consultase cu o parte de Lume, aleasă pe sprânceană, ieși în Lume, să-i arate Ei că-i pasă. Pas cu pas, intrând în mijlocul Lumii, auzi  vocea ei și simți că i se înmoaie picioarele și glasul. Era conștient că Lumea îi simțise slăbiciunea, iar demersul lui era doar praf în ochii lumii.
Ajungând la Palat, regele  IO înțelesese că  Lumea  poate fi schimbată de el,  numai dacă se schimbă, să fie asemenea Lumii!
Doamne, te rog Doamne, dă-i regelui  IO  înțelepciunea Lumii, pentru a salva regatul!


Ionel Mesaroș

duminică, 8 noiembrie 2015

Arta de a trăi


"Gândurile de astăzi m-au purtat la ceea ce facem ca să avem ceea ce ne dorim, la ceea ce lăsăm în urmă, la ceea ce renunțăm sau la ceea ce irosim în dorința nebună de a avea cât mai mult.
M-am gândit la toate cele pe care le avem, dar pe care nu le prețuim. La toate cele care sunt în viața noastră, la toate cele care fac parte din noi, la toate cele care ne-au transformat în cei care suntem astăzi.
M-am gândit serios la tot ce am agonisit în viața asta, la tot ce poartă numele nostru, la tot ce am cumpărat din banii noștri, la tot ce avem, dar ni se pare insuficient.
Și ca o paralelă la ceea ce dăm altora din ceea ce avem noi. Cât de mult am dăruit? Ce am dăruit? Când a fost ultima oară când am dăruit ceva?
Cum stăm la capitolul daruri? Am făcut pe cineva fericit astăzi? Am reușit să facem pe cineva să zâmbească astăzi?
Atunci când dăruim, o facem din ceea ce avem. Din ceea ce am strâns de-a lungul vieții. Bani. Produse. Alimente. Daruri care nu ajută decât pe moment. Daruri care nu țin de cald, care poate țin de foame,daruri care împacă conștiințe, însă nu și suflete.
De aceea, atunci când dăruim ceva cuiva trebuie să o facem din ceea ce suntem. Să dăruim zâmbete. Speranță. Grijă. Iubire. Empatie.
Darurile cele mai prețioase sunt cele care nu au preț. Cele care nu se numără, nu echivalează cu un serviciu, nu se transformă în datorii.
Cel mai prețios dar pe care-l putem face celor dragi și nu numai este timpul. Timp în care stai și-i asculți. Timp în care-i sfătuiești și le arăți că-ți pasă. Timp în care îi învălui în dragoste și preocupare. Timp în care le inoculezi speranță și credință. Timp pentru ei, timp pentru tine și timp pentru suflet.
Să dai întotdeauna din ceea ce ești. Ca om. Ca prieten. Ca suflet trecut prin viață.Tu știi care sunt nevoile celor din jur. Tu știi care sunt lipsurile. Tu știi care le sunt așteptările. Tu știi ceea ce așteaptă de la tine.
Nu mâna este cea care stă întinsă ca să primească ceva, ci sufletul este cel care stă și tânjește după un dar special.
Să dai orice, oricât,dar nu oricum. Să dăruiești fără să aștepți nimic în schimb. ce sentiment prețios, dar atât de rar întâlnit, din păcate."


sâmbătă, 7 noiembrie 2015

Citatul zilei


"Din pomul vieţii, nu vom culege niciodată mai puţin decât am dăruit, sau mai mult decât merităm."

Maxima zilei



„Pășește cu grijă, calci pe suflete!
Apoi omul a învățat să se încalțe, să nu mai simtă suflete strivite sub tălpile goale. A uitat că fiecare pas al lui ucide fire de iarbă și gâze mărunte. A început să pășească mai apăsat și mai grăbit, prea grăbit să mai ducă grija altora.
Nu degeaba ne naștem desculți - să simțim!”

joi, 5 noiembrie 2015

Îndemn


Pentru o Românie curată!


RESPECT pentru cei ce militează pentru o Românie curată!
Ziua de ieri a fost o dovadă vie că românii au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva sistemului, arătând că le pasă de viitorul țării.
În opinia mea, este important ca aceste manifestări să continue, dar într-o formă care să aibă ca rezultat principii sănătoase și petiții cu revendicări, care pot să schimbe fața României. Pentru a-și atinge acest deziderat este necesară o minimă organizare.
Vocea străzii trebuie să fie auzită și ascultată! Țara are nevoie de o schimbare radicală, iar acest lucru se poate realiza prin schimbarea atitudinii noastre, neacceptând să fim conduși de indivizi fără coloană vertebrală! 
Pentru o Românie curată este nevoie de noi toți, de cei care ne dorim un viitor frumos pentru copiii noștri!
De sub tutela timpului, omul iese doar când trece pragul veșniciei. De sub vremi, omul poate ieși doar depășindu-și condiția de simplu actor pe scena vieții.
Societatea românească se află la răscruce. Molima corupției pare de nestăvilit. România, Grădina Maicii Domnului, și-a pierdut "grădinarul".
Țarina noastră e năpădită de "buruieni" ce ne sufocă viitorul. Noi, cei care ne ducem veacul în această parte a lumii, creștinați de Sfântul Andrei, pe lângă credința în Dumnezeu, avem șansa salvării doar "prin noi înșine". Curajul de a ne dori un viitor pentru urmașii noștri trebuie să ne trezească la realitate! Nu putem accepta la infinit să fim simpli pioni pe tabla de șah a României. Până când vom tolera să fim batjocoriți în propria țară?!
În ultimii ani, s-a instalat confortabil pe plaiurile mioritice o ciumă care ucide deopotrivă oameni și vise: Nepăsarea! Având o putere mefistofelică nemărginită, a atentat, dincolo de orice închipuire, la "sufletul" Neamului. Evenimentul tragic de la Colectiv a trezit România.
Corupția se intensifică zi de zi. Sunt tot mai puțini cei neatinși de flagelul ei. Generațiile de sacrificiu se succed în mod natural, dovedind că obișnuința de a fi mereu strâmtorat de neajunsuri materiale și pesimist a devenit o a doua natură. 
Nu este corect să închidem ochii la greșelile clasei politice, cea vinovată de imagine României de azi.
După ce și-au împărțit ciolanul puterii, mi-am închipuit că aleșii neamului se vor gândi, în sfârșit, și la popor. Aflați în spatele votului popular, aleșii neamului și-au permis să uite de popor, scopul lor principal fiind obținerea de privilegii.
Din păcate, iresponsabilitatea factorilor politici, atentează la însăși demnitatea umană, iar din cauza amplorii flagelului corupției România își are viitorul amanetat.
Pasivitatea și resemnarea românilor, au permis clasei politice să-și bată joc de țară. S-a ajuns atât de departe încât patriotismul e privit ca o boală rușinioasă, iar principiul meritocrației călcat în picioare!
Știu că ieșirea de sub vremi e rezultatul unui vis susținut de fapte și vegheat de conștiința. Aceasta izbânda poate fi obținută numai când legile firii nu sunt alterate de viziuni bolnăvicioase.
După cum am afirmat și cu diverse ocazii, ne lipsește o viziune, un proiect național de salvare și , implicit, o hartă a viitorului.
Dacă ne dorim un viitor pentru copiii noștri, trebuie să identificăm un ideal măreț pentru care să ne mobilizăm, un sens care să ne unească pentru binele României. Lupta împotriva sărăciei și corupției ar trebui să fie numitorul nostru comun, liantul care să ne unească, idealul pentru care să luptăm!
Credința, dublată de fapte, este cea care garantează această victorie. Lupta cu vremurile nu e facilă, mai ales ca principalul tău dușman sunt propriile noastre limite ce ne țin în chingile neputinței. Numai Ea ne poate scoate la liman, ca sa ne putem bucura de Soarele Dreptății și de Lumina Adevarului. Numai Ea ne poate scoate din rătăcire, arătându-ne Calea de urmat.
Sunt puțini cei care ies de sub vremi, însă cei care reușesc să-și împlinească acest vis sunt în slujba semenilor lor, iar această izbândă este în folosul lor și al umanității.
Nu poți ieși de sub vremi, cu vise de doi bani. Nu poți spera să schimbi lumea, până nu te schimbi pe tine însuți.
Luptați să ieșiți de sub vremi! Chiar dacă nu veți câștiga acest razboi, sunt convins că veți câștiga lupta cu voi înșivă! 
Vă mulțumesc tuturor celor ce militați pentru o Românie curată!
Împreună, putem schimba România!

Cu considerație, 
Ionel Mesaroș

luni, 2 noiembrie 2015

Dacă


de Mihai Gavrilescu

Dacă am fi cărți,
oare câți ne-ar alege
după copertă
și oare câți ne-ar citi
cu dorința

de a ne fi cunoscut?


 

sâmbătă, 24 octombrie 2015

Week-end plăcut!


„Respectă-te îndeajuns încât să te îndepărtezi de ceea ce nu îţi mai foloseşte, nu te mai ajută şi nu te mai face fericit!” 

 Robert Tew

Citatul zilei




„În afară de suflet, nu posed nimic.” 

 Haruki Murakami

luni, 19 octombrie 2015

duminică, 13 septembrie 2015

Maxima zilei...


"Gândurile sunt ca obiectele. Aşa cum îi poţi dărui unui prieten o portocală şi apoi i-o poţi lua înapoi, la fel poţi dărui şi lua înapoi un gând. De aceea, trebuie să învăţaţi tehnica corectă a manevrării şi manipulării gândului."

Swami Shivananda

sâmbătă, 5 septembrie 2015

Sfatul zilei


''Apropie-ți oamenii care te fac să te simți bine, care îți transformă gândurile în optimism și întrebările în răspunsuri!
Apropie-ți lucrurile care te fac să te simți un om frumos, simplu, generos, care lucrează cu îndemânare asupra minții și a spiritului tău!
Apropie-ți momentele care aduc liniște sufletului tău, pace și armonie vieții tale, momentele care te-au cucerit și încă te farmecă prin poveștile și lecțiile lor!
Apropie-ți emoțiile și sentimentele care te definesc, care te conturează și te readuc la viață, care te colorează și te fac să zâmbești , care te încurajează și te îndeamnă la succes.!
Trebuie să faci pace cu tine însăţi! Secretul este să găseşti armonia în ceea ce ai.''

luni, 31 august 2015

ZIUA LIMBII ROMÂNE

„Pentru mine limba română e distanța dintre inimă și umbra ei, care se numește suflet.”
Fănuș Neagu

duminică, 30 august 2015

Maxima zilei

"Sufletul tău trebuie să devină frumos şi divin, dacă vrei să contempli pe Dumnezeu şi frumuseţea. "
Plotin

sâmbătă, 29 august 2015

Rugăciunea mulțumirilor



de Arsenie Boca

Îti mulțumesc, Doamne!
Îti mulțumesc azi, că sunt, pentru ziua de mâine!
Îti mulțumesc că am pe masă o pâine!
Îti mulțumesc pentru stropii de ploaie,
Pentru fructe, păsări, flori,
Pentru soarele care răsare în zori,
Pentru cerul cu licăr de stele,
Pentru toate zilele vieții mele,
Pentru firul de apă izvorât din fântâna,
Pentru harul ce-mi poartă a mea mână
Pe-arcuș de vioară, pe pânza, pe piatră,
Pentru viersul ce curge din mine spre Cer!
Mulțumesc pentru omul blajin și sincer!
Mulțumesc pentru haina pe care o port,
Pentru tot ce mă doare și, totuși, suport!
Îți mulțumesc pentru cântecul de păsărele,
Pentru toate încercările vieții mele!
Mulțumesc pentru puiul de om ce se va naște!
Îtț mulțumesc că ai Înviat în noaptea de Paște!
Am atâtea lucruri pentru care să-ți mulțumesc,
Că nu ar fi de ajuns o mie de ani să trăiesc!

Lecția iertării



Erau odată sufletele toate, sus în cer, și își alegeau rând pe rând experiențele prin care vor să treacă și lecțiile pe care vor să le învețe în această viață. 
“Vreau să experimentez bucuria”, spunea un suflet și alte suflete se bucurau și alegeau să meargă pe Pământ împreună cu el. 
“Eu vreau să experimentez abundența”, spunea un alt suflet și îl urmau apoi cu ușurință și altele.
La un moment dat, din mulțimea de suflete, s-a auzit o voce timidă: “Eu vreau să învăț lecția iertarii”, a spus sfios un suflețel. Și nu au fost multe suflete care s-au grăbit sa îl însoțească.
De fapt, a fost unul singur, cel care îl iubea cel mai mult. “Vin eu cu tine”, s-a auzit răspunsul, “iar pe Pământ voi fi cel care te va răni cel mai tare”.

miercuri, 26 august 2015

Am învăţat


"Am învățat că mai poți continua mult timp după ce spui că nu mai poți.
Am învățat că într-o secundă poți pierde sau câștiga totul.
Am învățat că oamenii te pot răni și iubi cu aceeași intensitate.
Am învățat că un prieten este comoara cea mai frumoasă de pe pământ.
Am învățat că nu este nevoie să schimbi oamenii, ci să te schimbi pe tine.
Am învățat că prietenia este o floare care poate fi udată și de la distanță.
Am învăţat că în viaţă se închide o uşă şi se deschide o fereastră. Sau invers.
Am învăţat că sunt lucruri în viaţă care nu pot fi cumpărate cu bani.
Am învăţat că viaţa te urcă şi te coboară fără să te anunţe.
Am învăţat că nimeni nu este proprietatea nimănui.
Am învăţat că orice certificat de garanţie nu reprezintă o garanţie.
Am învăţat că nu există „prea târziu” sau „prea devreme”.
Am învăţat că oamenii au dreptul să te vorbească de rău şi tu ai dreptul să-i vorbeşti de bine. Când vorbesc despre alţii, de fapt vorbesc despre ei.
Am învăţat că oricând se poate întâmpla orice şi eu trebuie să fiu pregătit pentru asta.
Am învăţat să privesc spre trecut cu înţelegere, spre prezent cu bucurie şi spre viitor cu nădejde.
Am învățat că viața îți oferă o mulțime de lecții și că mereu mai există ceva de învățat.
Am învăţat că orice obiect, eveniment sau om are două laturi de privit.
Am învăţat să mă plâng mai puţin şi să mulţumesc mai mult.
Am învăţat să trăiesc în Aici şi Acum cu bucurie.
Am învăţat că sunt lucruri care nu înseamnă nimic oricât de mult ar vrea mintea să însemne ceva.
Am învăţat să iubesc rana şi pe cel ce a făcut rana.
Am învăţat să privesc lucrurile şi oamenii prin logica lui Hristos.
Am învăţat că pacea şi iubirea sunt mai presus decât dreptatea şi frica.
Am învăţat că fiecare om are o cameră în căsuţa inimii sale unde nu doreşte să intre decât foarte rar şi eu trebuie să accept asta.
Am învățat să spun „Îmi pare rău”, „Te rog să mă ierţi”, „Mulţumesc”, „Te iubesc”.
Am învăţat să intru şi să ies din noaptea neagră a sufletului.
Am învățat că nu am învățat nimic…"

Hrisostom Filipescu

vineri, 21 august 2015

Caracterul



"Caracterul nu se moștenește! Îl construim în fiecare zi prin modul nostru de a gândi și de a acționa gând cu gând, acțiune cu acțiune. Dacă lăsam frica,ura sau mânia să ne controleze mintea, acestea devin lanțuri pe care ni le creem singuri."