de Doina Bezea
Iată! vine-ntreaga țară
ca un tunet, ca un val,
neputând să-ndure iară
legi în boluri de cristal.
Ca o mare ce-și adună
valu-n pântecu-i de-azur
ochii noștri rid făcură
Mulți viteji puseră cârma
peste noi și mândra țară
se jucau de-a ,, scapă turma,,
făcând totul să dispară.
Țipau codrii-n fierăstraie
înflorind prin țări străine
iarba firu-n două-și taie
să nu-i intre doru-n vine.
Se căzneau pe brânci bunicii
pe la piață rod să-și vândă
plăteau totu-n fața fricii
chiar și-amenda cu dobândă.
Cine-i hoț? și cine-i rege?
se-ntrebau strângând toiagul,
al meu drept e de-a alege
cât să-i mai trec vieții pragul?!
-N-ai și tu bunici acasă?
-Nu ți-e milă c-au muncit?
bați acum cu pumnu-n masă
și pui taxe pe venit?
Ai dat legi doar pentru tine
ai tăi au mereu ce vor,
-schimbă-ți viața-o zi cu mine
să simți greul din popor!
Mi-au lăsat părinții vorbă:
-,,să fiu bun cu-ai mei copii,,!
plânsu-mi este ,,sarea-n ciorbă,,
tot plătind să trăiesc, știi?
România mea de aur
blându-ți grai, porți de osândă
lasă-ți sufletul TEZAUR
nu-i lăsa pe hoți să-l vândă!
Sursa:http://confluente.ro/doina_bezea_1486111729.html?fb_action_ids=1208348669286431&fb_action_types=og.comments
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu