"Din când în când, mi-e dor de dor. Mi-e dor să simt. Descui cu încredere seiful. Opresc timpul în loc, opresc ticăitul universului și scot, rând pe rând, una câte una, simțirile; iubire, zâmbet, lacrimă, dor, speranță. Le scot la aer, le arăt lumea, le arăt adevărata viață, dar dezamăgite ne întoarcem în albastrul seif al albaștrilor mei ochi. Privesc spre visare și… visez."
Silvia Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu