Risipitorul de iluzii

Zi de zi,"plimbandu-ma prin viata" ,aflu ca nimic nu e nou sub soare,iar tot ceea ce exista,nu se pierde,nimic nu se castiga,transformandu-se doar dintr-o stare in alta.
Iesind din perimetrul celor doua postulate,axiome apartinand Eclesiastului si lui Lavoisier,ingrosam randul iluziilor.
Viata ,cu suisurile si coborasurile sale,risipeste iluziile,cu fiecare atingere,deschizand porti noi cunoasterii,mergand atat de departe ,incat intreaga lume se oglindeste in noi insine.
Inca din copilarie ,suntem angrenati intr-un proces de invatare ,de descoperire a lumii din jurul nostru,fara sa constientizam ca prin acest demers normal,generat ,uneori,numai de curiozitate,modelam asemenea olarului lutul fiintei noastre,oferind individului" haina "personalitatii.
Mai tarziu,constatam ca aceasta" haina" nu ni se potriveste,fapt pentru care recurgem la o schimbare.
Daca schimbarea este benefica sau nu,timpul va hotari,el judecand, impartial ,pe fiecare fiinta,emitand hotarari de necontestat,facand ca viata sa se indrepte spre caile Adevarului,scotand individul din ratacirea iluziilor.
Pentru mine o schimbare radicala,de bun augur,s-a petrecut exact in urma cu 11 ani.
Joi,19 martie 1999,ora 12.30,am exclamat ,in deplina cunostinta de cauza ca am castigat timp;in acel moment, afland ca a vazut lumina zilei singurul meu copil,Alex. Acea zi mi-a marcat existenta,incat am simtit ca in cugetul si sufletul meu "incolteste"o floare rara,o data cu fiecare clipa petrecuta alaturi de cel care a sters din durerea pricinuita de plecarea in lumea fara dor a mamei mele,restabilind un echilibru sufletesc ,mai ales cand am descoperit ca o parte din lumea pierduta odinioara a revenit in fata ochilor mei prin cel care,clipa de clipa,prin intrebarile si raspunsurile la acestea mi se pare demn de titlul de "Risipitorul de iluzii".
LA MULTI ANI,ALEX !