Singuratate

Elixir pentru suflet pironit,
Robit de desnadejdi şi întuneric;
Leacul celui obidit, 

Înnegurat de gândul uitării;
O umbra a zilelor cu soare,
Un paradis al regelui Nimic,
Singuratatea-i o comoară
A celui părăsit de vis.

Un curcubeu scăldat în valuri de cicoare,
Topit în aşteptări de vânt;
Un zbor frânt al gândului ce doare,
Când ochii sş-i ridică-n soare
De pe pământ;
Singuratatea-i doar o alinare ,
E doar vânare de vânt.

Un cântec de dor,
Tesut din razele iubirii;
O mângâiere născută din dorinţa -împlinirii.
Singuratatea aşterne peste noi
O unica plăcere:
De-a fi mereu, împreuăa,
Singuri,in doi!

 
  Ionel Mesaroş-Poezii 2011