Dincolo de Cer

Dincolo de Cer ,

Nu există Adevăr.

Trecând pragul îndoielii,

Norii desnădejdii

Acoperă seninul

Cu spoiala minciunii.

Crezând,

Lumina Iubirii

Te poartă dincolo de neguri,

În Împărăţia Adevărului.

Trăind,crezând,

Inima curăţă ogorul minţii 

De buruienile egoismului,

Lăsând liberă calea spre Absolut.

Aşa,afli că dincolo de Cer

Nu mai există nimic,

Iar Cerurile sunt paşii noştri siguri,

Călăuziţi de raza dulce a iubirii,

Spre tărâmul nădejdii în Mântuire.

Dincolo de Cer,

Sunt eu,păcătosul!

Dincolo de mine ,

E umbra celui ce a murit

Visând la nemurire.

Aici,e Golgota celui ce n-a înţeles 

Că dincolo de Cer,

Nu există Adevăr!

 

 Ionel Mesaroş-Poezii 2011