Din cer,
Curg lacrimi de dor
Peste faţa din humă uscată,
Privirea-mi cocoţată de un nor
Cu vise de copil s-adapă.
Iarba surâde, înverzind,
Rourată de plâns senin, fără veste,
Norii mângâiaţi de vânt,
Îşi scutură trena uşor, pe pământ,
Presărând diamante celeste.
Vântul răsuflă uşor, şoptind,
Cu atingeri duioase, vântură norii,
Lumina s-adună în cor, făurind
În arce de curcubeu, adunând bucurii
Şi visu -mi înseninat de sfinţenia ploii.
Ionel Mesaroş -Poezii 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu