Risipitorul de iluzii

Zi de zi,"plimbandu-ma prin viata" ,aflu ca nimic nu e nou sub soare,iar tot ceea ce exista,nu se pierde,nimic nu se castiga,transformandu-se doar dintr-o stare in alta.
Iesind din perimetrul celor doua postulate,axiome apartinand Eclesiastului si lui Lavoisier,ingrosam randul iluziilor.
Viata ,cu suisurile si coborasurile sale,risipeste iluziile,cu fiecare atingere,deschizand porti noi cunoasterii,mergand atat de departe ,incat intreaga lume se oglindeste in noi insine.
Inca din copilarie ,suntem angrenati intr-un proces de invatare ,de descoperire a lumii din jurul nostru,fara sa constientizam ca prin acest demers normal,generat ,uneori,numai de curiozitate,modelam asemenea olarului lutul fiintei noastre,oferind individului" haina "personalitatii.
Mai tarziu,constatam ca aceasta" haina" nu ni se potriveste,fapt pentru care recurgem la o schimbare.
Daca schimbarea este benefica sau nu,timpul va hotari,el judecand, impartial ,pe fiecare fiinta,emitand hotarari de necontestat,facand ca viata sa se indrepte spre caile Adevarului,scotand individul din ratacirea iluziilor.
Pentru mine o schimbare radicala,de bun augur,s-a petrecut exact in urma cu 11 ani.
Joi,19 martie 1999,ora 12.30,am exclamat ,in deplina cunostinta de cauza ca am castigat timp;in acel moment, afland ca a vazut lumina zilei singurul meu copil,Alex. Acea zi mi-a marcat existenta,incat am simtit ca in cugetul si sufletul meu "incolteste"o floare rara,o data cu fiecare clipa petrecuta alaturi de cel care a sters din durerea pricinuita de plecarea in lumea fara dor a mamei mele,restabilind un echilibru sufletesc ,mai ales cand am descoperit ca o parte din lumea pierduta odinioara a revenit in fata ochilor mei prin cel care,clipa de clipa,prin intrebarile si raspunsurile la acestea mi se pare demn de titlul de "Risipitorul de iluzii".
LA MULTI ANI,ALEX !

Hristos a inviat!

de Vasile Militaru

Hristos a Înviat! Ce vorbă Sfântă!
Îţi simţi de lacrimi calde ochii uzi
Şi-n suflet parcă serafimii-ţi cântă
De câte ori creştine o auzi.

Hristos a Înviat în firul ierbii,
A înviat Hristos în Adevăr;
În poieniţa-n care zburdă cerbii,
În florile de piersec şi de măr.

În stupii de albină fără greş,
În vântul care suflă mângâios
În ramura-nflorită de cireş
Dar vai, în suflet ţi-nviat Hristos?

Ai cântărit cu mintea ta creştine
Cât bine ai făcut sub cer umblând,
Te simţi măcar acum pornit spre bine
Măcar acum te simţi mai bun, mai blând?

Simţi tu topită-n suflet vechea ură?
Mai vrei pieirea celui plin de Har?
Ţi-ai pus zăvor pe bârfitoarea-ţi gură?
Iubirea pentru semeni o simţi jar?

O, dacă-aceste legi de-a pururi Sfinte
În aur măcar azi te-au îmbrăcat
Cu serafimii-n suflet imn fierbinte
Ai drept să cânţi: Hristos a Înviat!

Brancusi

1.Lumea poate fi salvată prin artă. Artistul face, în fond, jucării pentru oamenii mari.
2.Eu nu creez Păsări - ci zboruri.
3.Să creezi ca un zeu, să porunceşti ca un rege, să munceşti ca un rob!
4.Arta trebuie să apropie, iar nu să depărteze; să umple, iar nu să sape prăpăstii în bietele noastre spirite, şi aşa destul de răscolite de întrebări.
5.Opera de artă trebuie să fie creată ca şi o crimă perfectă - fără pată şi fără urmă de autor...
6.Arta (mea) este realitatea însăşi. Arta nu este o evadare din realitate, ci o intrare în realitatea cea mai adevărată - poate în singura realitate valabilă.
7.Arta este altceva decât "redarea" vieţii, este transfigurarea ei.
8.Arta rămâne o taină şi o credinţă. Iar când se face după vreo teorie, este falsă.
9.Artistul trebuie să ştie să scoată la suprafaţă fiinţa din interiorul materiei şi să fie unealta care dă la iveală însăşi esenţa sa cosmică, într-o existenţă cu adevărat vizibilă.
10.Eu nu dau niciodată prima lovitură până când piatra nu mi-a spus ceea ce trebuie să îi fac. Aştept până când imaginea interioară s-a format bine în mintea mea. Câteodată durează săptămâni întregi până când piatra îmi vorbeşte. Trebuie să privesc foarte atent înlăuntrul ei. Nu mă uit la vreo aparenţă. Mă depărtez cât mai mult posibil de aparenţe.
11.Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poţi să vezi foarte departe.
12.Frumosul este echitatea absolută.
13.Lumea poate fi mântuită prin artă.

Ganduri

• A aştepta înseamnă a supravieţui cât mai mult, a aluneca spre moarte încet.
• Curajul este, aş zice, o frică în care s-a pus ordine; ceea ce te ajută să te agăţi de partea de frică unde pierderile sunt mai mici.
• Dragostea e o luptă între două suflete şi între două trupuri în care uneori nu e niciun învingător, alteori nu e niciun învins.
• A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi.
• O iubire pe care esti nevoit sa o pazesti nu reprezinta nimic.
• A muri înseamnă de fapt a te muta într-o stea.
• Pământul e singurul loc în care se poate crea Paradisul.
• Scepticismul este o infirmitate, nu o sursă de vanităţi.
• Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
• Singurătatea nu e o victorie înaintea celorlalţi, ci e de fapt un naufragiu personal.
• Timpul e o fiară care are nesfârşita răbdare de a înghiţi totul.
• Oricât de frumoasă ar fi o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere.
• Tinereţea nu mai e decât o zdreanţă aurie, pe care o târăsc amintirile.
• Din ce în ce mai puţin soare şi din ce în ce mai multă amintire a soarelui...
• Noi suntem ca un cântec, nu credeţi? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit.
• Cu toate mizeriile şi nedreptăţile ei, lumea e singurul loc unde putem spera să ni se facă dreptate.
• Pustiul m-a făcut să înţeleg că nu sunt destul de puternic pentru a nu iubi pe nimeni.
• Daca iubeşti un om perfect, n-ai niciun merit că-l iubeşti.
• Uneori aşteptarea ne maturizează, alteori ne omoară. V-aţi gândit vreodată că o aşteptare nu seamănă cu alte aşteptări? Aşteptările diferă între ele.
  
• În acele nopţi stranii am înţeles că mitologia e un fel de copilărie a istoriei.
• Cine se caută pe sine, găseşte lumea, cine caută lumea, se găseşte pe sine.
• Dacă destinul nu depinde de tine, de tine depinde ce faci cu ceea ce îţi dă destinul.
• Viitorul există deja, într-o măsură, în noi, sub forma amintirii.
• Dragostea seamănă atât de bine cu lipsa ei încât uneori se confundă.
• Arta, s-a zis, este cel mai scurt drum de la un om la altul. Probabil, tot ea este şi cel mai scurt drum de la om la el însuşi.
• În faţa lipsei de logică a lucrurilor, nu e eficace decât puterea cu care crezi în ceva.
• Lacatele din noi se deschid cu o lacrima.
• Memoria îşi aminteşte chiar şi de uitare.
• Am început să-mi dau seama că, din actor pe scena vieţii, deveneam un figurant.
• Mai târziu” devenea “prea târziu.
• Pustiul nu-l poate înţelege decât cine l-a trăit.
• Mă tem de ceea ce sfârşeşte totdeauna prin a ne lăsa singuri.
• Orice singurătate are momentele ei de orgoliu.
• Loviturile vieţii nu sunt numai distructive, ci şi constructive; ca loviturile ciocanului în dalta unui sculptor priceput.
• Pesimismul meu este modul meu de a nu accepta să judec normal o anormalitate.
• Începem să murim când nu mai avem puterea de a opta.
• Unii se nasc bătrâni şi unii devin bătrâni foarte repede. Iar unii, ca mine, nu se maturizează niciodată.
• Defectele mele sunt principala mea calitatate.
• Astăzi ştim că nu putem să facem nimic împotriva morţii, dar că trebuie să facem totul în favoarea speranţei.
• De aceea, azi, înţeleg că destinul se ascunde, deseori, în cea mai cenuşie şi insesizabilă banalitate.
• A te bate cu morile de vant facand calcule, gandindu-te la riscul ca poti sa pari ridicol, transforma sublimul in stupiditate.
• Dorul e focul in care ard sperantele, dorintele, durerile, iar cenusa ce ramane reprezinta amintirile…
• Adevarul care ii face pe oameni liberi este in cea mai mare parte adevarul pe care oamenii n-ar vrea sa-l auda.
• Despartirile au ceva din melancolia asfintitului, o blanda stralucire care ascunde in ea avertismentul intunericului...

• Adevarul nu e niciodata pur si aproape niciodata simplu.
• Dragostea nu este doar un zâmbet, nu este doar o floare, dragostea este un suflet rănit şi apoi vindecat de altul.
• Dacă nu pot să fac istoria, o îndur.
• O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara.
• Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet. Este darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers!
• Nu iubesti o femeie pentru ca este frumoasa, ci este frumoasa pentru ca o iubesti tu!
• Iubirea trebuie invatata, incercata si experimentata… prima atingere nu reprezinta niciodata expresia ei desavarsita…
• Dragostea e speranta si fara speranta lumea nu ar exista…
• Iubesti pe cineva atunci cand ai ajuns sa vrei sa-i dai ceea ce ai mai bun si hotarasti sa i te dai pe tine insuti…

Speranta

Dupa ce,intr-un tarziu,mos Ene a tras perdeaua somnului peste ochii vlaguiti de vremuri vitrege,poftindu-ma in lumea tainica a lui Morfeu,mi-a vegheat visul cu gust de fericire,oferindu-mi ,cand am trecut pragul noptii,o senitatate cu aroma de nostalgie,tocmai buna pentru a asculta glasul amintirilor de neuitat,adunate intr-o corola de lumina a curgerii primaverii in rauri de soare,smarald,muguri si flori,pe un fundal de cantece vesele,apte sa inmoaie si cele mai impietrite inimi,daruindu-mi si mie o petala de speranta care sa-mi intregeasca bucuria unui nou inceput.
Desi la umbra amintirilor zambesc larg doar florile de dor,sub valul straveziu al nostalgiei,incoltesc intrebari si se plamadesc raspunsuri,strangand in tulpina romantioasei vieti seva iubirii ce exalta intr-un , tulburator de viu, parfum al sperantei.

Despre constiinta...

Am fost la clinica Domnului pentru un control de rutina si am constatat ca sunt bolnav:

Cand Domnul mi-a masurat tensiunea, am remarcat ca tandretea mea era foarte scazuta.

Cand mi-a verificat temperatura, termometrul indica 40 de grade de anxietate.

Am facut si o electrocardiograma, iar diagnosticul a fost acela ca am nevoie de cateva transfuzii de iubire, deoarece arterele mele erau astupate de solitudine si amaraciune. Ele nu mai puteau iriga inima mea goala.

Am fost la ortoped deoarece nu mai puteam sa merg alaturi de fratele meu. Nu puteam sa ii acord o imbratisare fraterna, pentru ca imi facusem o fractura cand m-am impiedicat de gelozie.

Domnul mi-a mai descoperit o miopie datorita faptului ca nu puteam sa vad dincolo de aspectele negative ale aproapelui meu.

Cand i-am spus Domnului ca urechile mele au asurzit, El a constatat ca am neglijat sa ascult zilnic vocea sa. In marea sa milostivire, Domnul mi-a oferit o consultatie gratuita.

Astfel eu ma angajez, parasind aceasta clinica, sa nu iau decat remediile naturale pe care Domnul mi le-a prescris in acest moment de adevar cu mine: Cand ma ridic din pat sa beau un pahar de recunostinta; Inainte de a merge la munca sa iau o lingura de pace. La fiecare ora sa aplic o compresa de rabdare si sa inghit un vas de umilinta. Spre casa sa imi fac o injectie cu o buna doza de iubire. Si, inainte de a merge la culcare, sa iau doua capsule de constiinta impacata.

~autor necunoscut~

Raul este doar absenta Binelui - sa facem bine!

Dumnezeu vs. stiinta ?

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie… Profesorul ateu ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare

Esti crestin, nu-i asa, fiule?

Da dle, spune studentul

Deci crezi in Dumnezeu?

Cu siguranta
Dumnezeu e bun?
Desigur, Dumnezeu e bun.
E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?

Da .

Profesorul zambeste cunoscator. Se gandeste putin. Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?

Da, dle. As incerca.

Deci esti bun.

N-as spune asta.

Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…

Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.

El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?

Studentul tace.

Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.

Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?

Pai…, da, spune studentul

Satana e bun?

Studentul nu ezita la aceasta intrebare “Nu”

De unde vine Satana?

Studentul ezita. De la Dumnezeu.

Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?

Da, dle.

Raul e peste tot, nu-i asa?Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?

Da.

Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.

Din nou, studentul nu raspunde.

Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?

Studentul se foieste jenat.

Da .

Deci cine le-a creat?

Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?

Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.

Da, dle profesor, cred.

Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?

Nu, dle. Nu L-am vazut.

Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?

Nu, dle, nu l-am auzit.

L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?

Nu, dle, ma tem ca nu.

Si totusi crezi in el?

Da.

Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?

Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.

Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.

Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.

Dle profesor, exista caldura?

Da

Si exista frig?

Da, fiule, exista si frig.

Nu, dle, nu exista.

Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.

Studentul incepe sa explice.

'Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corps au obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corps au material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii.

Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?

Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?

Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?

Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.

Ce vrei sa demonstrezi, tinere?

Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza. Gresite?

Poti explica in ce fel?

Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?

Daca te referi la procesul evolutiei , tinere, da, evident ca da.

Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?

Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul.

Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. Nu predate studentilor ceea ce ati observat, ci doar ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?

Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.

Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?

Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde. Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….
Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?

Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.

La asta, studentul a replicat: Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.

Profesorul s-a asezat.

PS: Studentul era Albert Einstein.

Albert Einstein a scris o carte intitulata "Dumnezeu vs. stiinta" in 1921….
Sursa:http://arta-feminitatii.blogspot.com
Cu multumiri,Animei!

Poem

de Maica Tereza

Oamenii sunt adesea neintelegatori, irationali si egoisti...
Cu toate acestea, iarta-i!
Daca esti bun, oamenii te pot acuza de egoism si intentii ascunse...
Cu toate acestea, fii bun!
Daca ai succes, poti castiga prieteni falsi si dusmani adevarati...
Cu toate acestea, cauta succesul!
Daca esti cinstit si sincer, oamenii te pot insela...
Cu toate acestea, fii cinstit si sincer!
Ceea ce construiesti in ani, altii pot darama intr-o zi...
Cu toate acestea ,construieste!
Daca gasesti linistea si fericirea, oamenii pot fi gelosi...
Cu toate acestea, fii fericit!
Binele pe care il faci azi, oamenii il vor uita maine...
Cu toate acestea, fa bine!
Da-i lumii tot ce ai mai bun, si poate nu va fi niciodata de ajuns...
Cu toate acestea ,da-i lumii tot ce ai mai bun!
La urma urmei este intre tine si Dumnezeu...
N-a fost niciodata intre tine si ei, oricum.

P.S.Acest poem este gravat pe zidul casei de copii din Calcutta.