Gânduri de Moş Nicolae

Au  trecut  ani mulţi de când nu mai cred în poveşti  şi,totuşi,an de an,mă întreb ,în prejma zilei de Moş Niculaie,dacă m-am înşelat sau nu ,dacă am greşit ori nu,rupându-mă de crezul că Moşul există.

Copilăria ,adăpostită în amintirie mele, mă obligă să dau bir cu fugiţii în lumea care odinioara îmi era atât de dragă,un tărâm  sfinţit cu crezul că mereu,direct sau indirect, rămânem captivi în lumea basmelor,obligându-ne să credem că tu ,Moşule,eşti mult mai mult decât ne-am închipuit vreodată.Sub acest imbold  de vis,am cutezat ,dragă Moşule,să-ţi scriu câteva rânduri.
Moşule, aş vrea să pun în sufletul fiecarui om câteceva ,care să-l înalţe : un strop de speranţă ,unul de încredere  şi  ,dacă nu-ţi cer prea mult,unul de bunătate. 

Aş vrea să pot schimba lumea,să o  fac să creadă în poveşti , ca să-şi asculte sufletul  înaintea cugetului ,să dea ascultare poruncii de a fi, înainte de orice, OM!

Sper să nu mă uiţi niciodată şi să-mi ofei şansa de a zbura mereu dincolo de indiferenţă şi nepăsare şi să mă ajuţi să-mi hrănesc gândul că în tot răul pot descoperi un strop de bine,iar în amintirile dragi sufletului meu  să aflu imboldul că imposibilul nu există!

Moşule, mi-aş dori să mă duci cu tine într-o seară magică ,spre răsăritul  vieţii mele,în leagănul dulce al copilăriei,ca  să pot simţi , din nou,emoţia, bucuria şi inocenţa  copilului din mine, să pot vedea în ochii celorlalţi   seninul privirii ! 
Moşule, nu mai vreau sa fiu mare!Dă-mi pentru o zi  puterea de odinioară:mintea, sufletul şi trupul de atunci când credeam în Tine!Nu lăsa  niciodată ca negura vremii să-mi  tulbure inocenţa  de copil al universului!.
Ştiu că nu îmi vei putea aduce ceea ce ţi-am  cerut , dar te-aş ruga să-mi pui "în  ghete" încrederea că voi reuşi să fac ceea ce îmi propun, alături de un pic de sănătate,împreună   cu un gând bun  pe care să-l  împrăştiu de-a lungul şi de-a latul ,pretutindeni,pentru toţii copiii  lumii!

Îţi mulţumesc,dragă Moşule!