CREZUL MEU

"EXISTĂ UN LUCRU MAI RĂU DECÂT OAMENII RĂI !
ESTE IGNORANŢA OAMENILOR BUNI !"

CĂI CĂTRE LUMINĂ

BINE AŢI VENIT ÎN LUMEA MEA !
Fotografia mea
Sunt o fiinţă ce a trecut prin "furcile caudine" ale existenţei, care a pierdut uşor ...şi a câştigat greu lupta cu viaţa. Când am pierdut, am dobândit Credinţă, iar când am câştigat, m-am bucurat de Nădejde; ajungând, azi, să înţeleg de ce este atât de greu urcuşul spre Omul "încoronat" cu demnitate creştină.

miercuri, 25 august 2010

Sufletul satului




de Lucian Blaga

Copilo, pune-ti mânile pe genunchii mei.
Eu cred cã vesnicia s-a nãscut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
si inima-ti zvâcneste mai rar,
ca si cum nu ti-ar bate în piept,
ci adânc în pãmânt undeva.
Aici se vindecã setea de mântuire
si dacã ti-ai sângerat picioarele
te asezi pe un podmol de lut.

Uite, e searã.
Sufletul satului fâlfâie pe lângã noi,
ca un miros sfios de iarbã tãiatã,
ca o cãdere de fum din stresini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte.

duminică, 22 august 2010

Dincolo de inchipuire






Un vis imi imprastie gandurile,incat efortul de a le aduna parea neomenesc.
Atinse de bagheta magica ,gandurile se preschimbau in fluturi;iar ,la urmatoarea atingere ,in zbor.
Cu aripi de vant,zburau dincolo de puterea inchipuirii,apoi se topeau in albastru infinit al cerului ,redevenind,sub atingerea privirii,vise,vise care imprastie,fara zabava , ganduri,doruri,amintiri...

luni, 16 august 2010

Singuratate



de Ionel Mesaros

Elixir pentru suflet pironit,
Robit de desnadejdi si intuneric;
Leacul celui obidit,
Innegurat de gandul uitarii;
O umbra a zilelor cu soare,
Un paradis al regelui Nimic,
Singuratatea-i o comoara
A celui parasit de vis.

Un curcubeu scaldat in valuri de cicoare,
Topit in asteptari de vant;
Un zbor frant al gandului ce doare,
Cand ochii si-i ridica-n soare
De pe pamant;
Singuratatea-i doar o alinare ,
E doar vanare de vant.

Un cantec de dor,
Tesut din razele iubirii;
O mangaiere nascuta din dorinta -implinirii.
Singuratatea asterne peste noi
O unica placere:
De-a fi mereu, impreuna,
Singuri,in doi!

(16 august 2010)

P.S.Dedic aceste versuri Siminei,autoarea blogului "Poezia Iubirii",o fiinta care ne infrumuseteaza viata cu poezii de neuitat!

duminică, 15 august 2010

Mostra de gandire pozitiva



Sunt recunoscator / recunoscatoare :
Sotiei / sotului care sforaie toata noaptea,

Pentru ca doarme acasa cu mine si nu cu altcineva !
...........................................................................................
Fiicei mele adolescente care se

plange ca trebuie sa spele vasele,
Pentru ca inseamna ca este acasa si nu pe strazi.
..........................................................................................
Impozitelor pe care le platesc,

Pentru ca inseamna ca sunt angajat.
........................................................................................
Murdariei de curatat dupa o petrecere,

Pentru ca inseamna ca am fost inconjurat de prieteni.
........................................................................................
Hainelor care sunt putin cam strimte,

Pentru ca inseamna ca am destul de mincare.
........................................................................................
Umbrei mele care ma insoteste la munca,

Pentru ca inseamna ca sunt afara la lumina soarelui.
..........................................................................................
Podelei care trebuie stearsa si

ferestrelor care trebuiesc spalate,
Pentru ca inseamna ca am o locuinta.
..........................................................................................
Tuturor nemultumirilor la adresa

guvernului pe care le aud,
Pentru ca inseamna ca avem libertatea cuvantului.
.........................................................................................
Locului de parcare pe care il gasesc

tocmai la capatul parcarii,
Pentru ca inseamna ca pot sa merg si ca am fost binecuvantat cu un mijloc de transport.
.........................................................................................
Zgomotului pe care trebuie sa-l

suport de la vecini,
Pentru ca inseamna ca pot auzi.
.......................................................................................
Gramezii de rufe de spalat si calcat,

Pentru ca inseamna ca am haine de imbracat.
......................................................................................
Oboselii si durerilor musculare la

sfarsitul unei zile,
Pentru ca inseamna ca am fost capabil sa muncesc din greu.
......................................................................................
Soneriei care ma trezeste in zorii

zilei,
Pentru ca inseamna ca sunt viu.
.....................................................................................
SI , IN SFARSIT, ... pentru e-mail-uri,

Deoarece inseamna ca am prieteni care se gandesc la mine.
.....................................................................................

O zi frumoasa...si incercati sa

ganditi pozitiv...doar avem atatea
daruri... pe care le uitam, din pacate !

luni, 9 august 2010

Lungul drum al fanului spre iesle





Nota:
Mentionez ca titlul este inspirat de piesa de teatru: "Lungul drum al zilei catre noapte", de Eugen O'Neill.
Ii multumesc consateanului meu ,dl Dariu Remes,pentru aceste poze ce-mi amintesc de vremurile copilariei ,timpuri cand si eu participam la asemenea activitati!

duminică, 1 august 2010

Feelings

Besame Mucho

Aş vrea să fiu singur în Sud

de Luis Cernuda

Poate că ochii mei lenţi nu vor mai vedea sudul
Cu peisajele lui line dormitînd în voie,
Cu corpuri lungite la umbra florilor
Sau galopînd precum armăsarii sălbatici.
Sudul e un pustiu imens care plînge în timp ce cîntă,
Vocea lui nu se stinge ca trilul păsării rănite;
Spre mare-şi îndreaptă dorinţele lui amare,
Producînd un ecou slab care trăieşte în linişte.
Eu vreau să mă contopesc cu sudul din depărtare;
Acolo ploaia e ca un trandafir desfăcut;
Neaua sudului are un zîmbet alb, hălăduind pe a vîntului coamă.
Întunericul şi lumina sudului sunt la fel de frumoase.

Nu iubirea, ci noi înşine murim

de Luis Cernuda

Primă inocenţă
Desfiinţată de dorinţă,
Uitare de sine pierdută în altă uitare,
Ramuri împletite una-ntr-alta,
La ce bun să trăiţi, dacă veţi dispărea odată?
Trăieşte doar acela care priveşte
Mereu în faţă ochii aurorei sale,
Trăieşte doar acela care sărută
Trupul îngerului înălţat de iubire.
Fantasme ale suferinţei,
Fantasme-ndepărtate, fantasme străine,
Rodul unei iubiri rătăcite,
Precum amintirile unor vise
Dibuind printre mormintele
Pustii care ne apasă.
Pe acolo se perindă şi gem
Morţii în picioare, vieţile sub lespezi
Lovind neputincioase şi
Rănind umbrele
Cu inutila lor duioşie.
Nu, nu iubirea e cea care moare.

Iubitul divagheză

de Luis Cernuda

S-ar putea ca timpul din infern
Să aibă măsurariul de aici,
Sau poate că este lipsit de măsură,
Nu ştiu. Dincolo de toate, timpul,
Precum zic, se mişcă înapoi.
La fel ca istorioara noastră, a ta şi a mea
(Mai bine zis a mea,
Deşi de partea ta rămîne ocazia şi motivul,
Ceea ce nu-i puţin),
care se repetă din nou

Dinspre sfîrşit spre început.
Rezultă totuşi ciudat
Să trec de la principiul uitării
Către fervoarea iluziei cînd totul
Se animă de prezenţa ta,
Iar de aici la ignorarea
Anterioară întîlnirii noastre.
Astfel că în infern n-aş mai crede
Şi în acelaşi timp, ideea de paradis
S-ar prăbuşi de la sine.
Infern şi paradis,
N-oR fi fiind nişte închipuiri ale noastre
Din viaţa aceasta şi nimic mai mult?
Infern şi paradis – iluzii
Durate de noi din faptele noastre,
Aici, unde iubirea şi ura răsar împreună
Încurajîndu-ne existenţa.
Eu nu vreau o viaţă din care tu să lipseşti:
Să fiu uitat, da, însă nu ignorat de tine.
Urcuşul şi coborîşul
Sunt unul şi acelaşi drum; dorinţa mea
E că la finele acestor căi
Posedaţi de ură ori stăpîniţi de iubire,
De uitare sau de amintire,
Existenţa ta să se consume aici,
Infernul şi paradisul meu.

Dacă omul ar putea spune

de Luis Cernuda
Dacă omul ar putea spune cît de mult iubeşte,
Dacă acesta şi-ar putea înălţa iubirea la ceruri
Ca pe un nor scăldat în lumină;
Dacă precum zidurile prăbuşindu-se,
Întru a se închina adevărului,
Omul şi-ar putea învinge trupul, păstrînd doar miezul iubirii,
Păstrînd doar adevărul
Care nu se numeşte glorie, destin, nici ambiţie,
Ci numai iubire,
Eu aş fi cel care-şi imaginează;
Aş fi acela care cu limba, cu ochii şi cu mîinile lui
Mărturiseşte în faţa lumii adevărul uitat,
Adevărul despre iubire.
Eu nu recunosc o altă libertate decît libertatea de a fi captiv
În altcineva, numele căruia nu-l pot rosti fără să mă treacă fiorii;
Cineva pentru care uit de existenţa mea meschină,
Iar ziua şi noaptea devin pentru mine orice-mi doresc,
Trupul şi sufletul meu plutesc în trupul şi sufletul lui,
Ca şi bîrnele de lemn pe care marea le îneacă sau le salvează
Uşor, ca libertatea iubirii,
Unica libertate care mă face să tresalt,
Unica libertate pentru care aş muri.
Doar tu justifici existenţa mea:
Dacă nu te-aş cunoaşte, nu aş mai trăi;
Dacă aş muri fără a te fi cunoscut, n-aş mai muri, deoarece nici n-aş fi trăit.

Am fost eu

de Luis Cernuda

Coloană de foc,
lună de primăvară,
Mare aurie, ochi imenşi.
Am căutat şi am crezut;
Am contemplat apusul,
prins de galeşe vise,
Şi picturile rîvnite în adolescenţă.
Eu am cîntat şi am urcat munţii,
Lumină am fost într-o zi,
Mistuită apoi de flăcări.
Ca o rafală de vînt
Care desface umbrele,
Eu am căzut în întuneric,
În lumea nesăţioasă.
Eu am fost