Puterea inimii

"Dacă noi oamenii am putea să ne odihnim puţin mintea în culcuşul liniştit al inimii am vedea cu totul altfel lumea şi tot ceea ce face zi de zi, dar mai ales am avea lumina care ne-ar arata lucrurile aşa cum sunt ele şi nu aşa cum vrem noi să fie.
Pentru că toate minţile din lumea aceasta nu preţuiesc cât preţuieşte o inimă."

Învăț

"Învăț.
Să scriu, să citesc, să cred, să iert, să văd, să înțeleg, să repar, să aleg, să-mi permit.
Învăț să pot să iau ce-i al meu, să dau fără regrete, mai departe, să nu reproșez, nimănui, nici chiar mie.
Învăț să-mi asum partea mea reală de vină și greșeală, să am răbdare și compasiune.
Învăț să simt ce nu înțeleg și să înțeleg ce nu simt.
Învăț să nu mă mai gândesc atât de mult cine și ce merită, dacă e momentul, dacă e omul, dacă avem voie, dacă ne ajunge timp, dacă e ok pentru ceilalți.
Învăț simplitate, confort, detașare. Să las în spate grijile, trecuturile, problemele, durerile, neîmpăcările, rupturile, toate „ne/nu”-urile. Să le las de tot, învăț.
Prin tăcere, gândire, introspecție, timp, disciplină, exerciții de voință.
Prin haos.
Prin cărți, călătorii și oameni.
Prin muzică, munți, teatru și mare.
Prin daruri primite, prin daruri date mai departe.
Prin iubire.
Prin pauze.
Prin ieșiri din starea de confort, prin încercări repetate, frustrări și așteptare.
Prin reîntoarceri în același loc.
Prin repetarea aceluiași gând, de un miliard de ori.
Prin destinații noi.
Prin timp pierdut. Prin timp câștigat.
Prin renunțare – la orgolii, stereotipuri, vechituri și modele.
Prin acceptare, toleranță și umanitate.
Învăț să fiu mai bună. Deschisă. Mereu nouă. Pregătită.
Este greu. Nimeni nu știe exact cum funcționează. Și nimeni nu oferă garanții, pentru nimic. Oricând se poate termina totul. Poți pierde, oricând, direcția sau credința. Te încurci, ai emoții, îndoieli, deraieri, ispite.
Este greu. Individual. În funcție de zi, de lună, de soare, de alții ca tine, de ceilalți – diferiți, străini, altfel.
Învăț să renunț. Învăț să caut.
Zilnic. An după an.

Și vine câte o zi, un om, o întâmplare, și înțelegi că nu de răspuns ai nevoie, ci de cineva care pune corect întrebarea. ”

Zina Zen

Sufletul

"Sufletul nu are imagine, dar calitatea lui are dovezi."

O zi de neuitat

Ziua de 29 iunie are din acest an pentru mine o triplă semnificație: deși, scriptic, am văzut lumina zilei pe 26 iunie, de fapt, sunt născut pe 29 iunie, zi care coincide cu ziua de naștere a mamei mele, ce ar fi împlinit în acest an 79 de ani, de nu ar fi plecat la Ceruri în 1993. Din acest an, ziua de 29 iunie s-a "îmbogățit" cu un alt moment de neuitat, plecarea la cele veșnice a fratelui meu, cel care după decesul tatălui meu în 1974,a fost pentru mine ca un tată.

La începutul acestei săptămâni am fost șocat de vestea că fratele meu, după câteva ore de la ieșirea din serviciu, a făcut infarct.

În final, vă mulțumesc și pentru suportul moral pe care mi l-ați oferit!

Sper să reușesc să trec cât mai curând pentru acest moment dureros din viața mea și să fiu alături de voi ca în zilele bune!

Cu considerație și recunoștință, 

Ionel

Sânzienele

Astăzi sunt Sânzienele, sărbătoarea iubirii. Sărbătoare solară şi lunară, totodată, (24 iunie), i se mai spune Drăgaica, Ziua Soarelui, Ursina, Amuţitul Cucului. Se spune că sânzienele sunt zâne, că sunt fete-flori. Imaginaţia populară a închipuit Sânzienele ca pe nişte fete foarte frumoase, care trăiesc îndeobşte prin păduri sau pe câmpii, cel mai adesea, jucând. Sunt personaje mitice ce stau sub semnul unei tainice antropomorfizări a plantei cu acelaşi nume. Trăiesc în cete, ascunse de ochiul omenesc, şi îşi fac simţită prezenţa doar în noaptea de 23 spre 24 iunie. Atunci dansează în poieni şi pe maluri de ape, intensifică mirosul florilor, sporesc puterea tămăduitoare a plantelor de leac. Dacă oamenii sunt răi, Sânzienele devin nemiloase şi îi pedepsesc pe măsură.

Sânzienele este cea mai mare sărbătoare păgână a anului și singura admisă, chiar cu numele ei, în calendarul creștin-ortodox. Timpul se face bun, îngăduitor, crește și cuprinde gândul omului, purtându-l peste câmpurile și poienile pline de flori de Sânziene, parfumate cu miros de Rai. Noaptea de Sânziene este una cu adevărat magică. Este noaptea focurilor de vară, fiindcă este vară în cer şi vară pe pământ, iar ziua se transformă în eternitate. 

Sărbătoarea Sânzienelor este, în tradiţia populară, un prilej de a sărbători soarele şi muncile agricole specifice verii. În multe zone din ţară, se aprind noaptea focuri pe dealuri. În unele sate, oamenii umblă cu făcliile aprinse, înconjurând casa, ogoarele, grajdurile.

Spre dimineaţă, flăcăii umblă prin sat şi aruncă cununiţe de sânziene pe la casele unde stau fetele de măritat.

Componenta creştină a sărbătorii este decisivă, pentru că e ziua naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, numit de Dumnezeu Îngerul Meu, profetul care l-a botezat pe Iisus în râul Iordan.

Se spune că, în noaptea de Sânziene se deschid porţile cerului şi lumea de dincolo vine în contact cu lumea pământeană.

Copilăria

Copilăria-i o rază de soare,
E primul şi cel din urmă cuvânt.
E ţesută-n aur şi-n mărgăritare,
Copilăria-i o adiere de vânt.

Copilăria-i un zâmbet, un vis, e veselie,
E pasărea ce-alunecă-n zare
Şi-un gând pribeag de-o veşnicie,
Copilăria-i o suavă floare.

Copilăria nu trebuie răpită,
Căci e primul nostru cuvânt
Şi o comoară prea greu găsită...
Copilăria-i o adiere de vânt...

Mihaela Runceanu -Să fim copii!

Copilărie

Sărbători Fericite!

"Primăvara și frumusețea ei ne întâmpină cu vestea că Hristos a înviat, aducând bucurie tuturor celor ce-L iubesc. Să rămânem în iubirea lui Dumnezeu și să fim iubitori de Dumnezeu, iar în slăbiciunile noastre, Hristos Cel înviat să nu ne lipsească de iertarea, binecuvântarea și dragostea Sa.

Sfintele Sărbători de Paşti să vă aducă ani mulţi cu pace şi bucurie, sănătate şi mântuire. Vă dorim sărbători pline de lumină, întâmpinându-Vă cu îngerescul salut pascal:

Hristos a înviat!"

ieromonah Hrisostom Filipescu

Paște Fericit!

Lumina Învierii să vă binecuvânteze cu sănătate și fericire!

În fiecare anotimp al vieții, smerenia, bunătatea, ascultarea și curajul, virtuțile Domnului, să vă ajute să vă împliniți sufletește, spre a găsi calea spre Mântuire!

Sărbători cu pace și iubire!

Paște Fericit!

Sărbători Pascale Binecuvântate cu Pace, Credință și Lumină!

Spiritul sfânt al celei mai mari sărbători a creștinătății, Învierea Domnului, să vă lumineze sufletele și casele! Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă ocrotească! Lumina Învierii să vă aducă bucurie, iubire și o minune care să vă schimbe viața în cel mai frumos mod posibil!

 

Paula Seling - La umbra crucii Tale

Răstignitele-mi cuvinte

Încoronată-i ziua, 

Pe înspinata frunte,

Apăsătoare teamă 

De cerul ăsta mut,

Durerea mă pândește 

Când rănile-i ascult

Trădarea din mulțime 

Vrea ochii să-mi sărute.

Învinge calea crucii,

E un prelung refren,

Când vocile de ceară 

Se-aprind în catedrale,

Și mila se topește 

Pe corzile vocale,

O lungă agonie 

În oful său etern.

Nu am cerut vreodată,

Dar eu acuma-ți cer,

Privește și la el 

Cu ochii de părinte,

Și pune-mă pe mine,

Pe-o cruce de cuvinte,

Să poată versul meu 

Să-ți ierte surdul cer.

MIRCEA TRIFU

Sub o salcie pletoasă

Am învățat

"Am învăţat să fac din fiecare clipă o sărbătoare. 
Să mă arunc în fiecare secundă, 
să nu mă tem de viaţă, 
să nu mă abţin, 
să las clipele să mă înnebunească, 
să îmi clocotească pulsul,
să am curajul să trăiesc soarele,
să îmi ţâşnească sângele prin gânduri,
să râd să mă audă tot universul,
să îngenunchez lumina."

Chris Simion

Blândul păstor

Paște Fericit!

Celor care azi prăznuiesc Paștele, le doresc ca spiritul sfânt al celei mai mari sărbători a creștinătății, Învierea Domnului, să le lumineze sufletele și casele! Dumnezeu să îi binecuvânteze și să-i ocrotească!

La Mulți Ani, de Florii!

Cu ocazia sfintei sărbători a Floriilor, zi în care prăznuim intrarea triumfătoare a Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim, vă urez tuturor celor care purtați nume de floare “La Mulți Ani” și împlinirea tuturor dorințelor!

Mama

de Traian Dorz

Mi-ai cântat cu glas de lacrimi, legănându-mă alene,
alinându-mi cu-al tău cântec lacrima ivita-n gene.

Si mi-ai plâns înfiorată cântecele duioșiei,
de-ai trezit în al meu suflet, cald, fiorul armoniei.

Mi-ai citit în ceasuri sfinte din Cazanii si Scriptură,
a lui Dumnezeu iubire ele-n inima-mi crescură.

În singuratatea serii, luminat de raza lunii,
m-ai făcut să simt puterea și odihna rugăciunii.

De durerea altor inimi te-am văzut plângând pe tine
si de-atuncea port durerea altora si eu în mine.

Pentru adevar întruna te-am văzut fără de teamă
si de-atunci știu c-adevărul e curaj si lupta, mamă.

…A trecut în urma vremea si-ntr-o toamna grea, târzie,
m-a rapit de lânga tine lumea largă si pustie.

Ai vărsat atunci, amare, mii de lacrimi în năframă
si cu inima zdrobită m-ai pierdut în zare, mamă.

Mult umblai de-atunci prin lume, multe ochii mei văzură,
multe șoapte mă chemară, multe vânturi mă bătură,

dar, din mii de lucruri scumpe de fiinte si de nume,
tu-mi rămâi mereu ființa cea mai mult iubită-n lume.

…Astăzi tot străin si singur, si departe sunt de casă,
dar sunt fericit, măicuță, c-azi si tu ești credincioasă.

Si că stiu c-odata-n ceruri, unde nu mai sunt suspine,
fericit voi fi-mpreună, printre cei iubiti, cu tine.

Dumnezeu să-ti dăruiască, scumpă mamă, mângâiere,
mâna Lui să-ti steargă ochii de-orice lacrimi de durere.

Să-ţi văd chipul totdeauna luminat de bucurie,
cea mai fericită mamă, Doamne, mama mea sa fie!

Mama

La Mulţi Ani, de 8 Martie!

Femeia e cea mai de preţ bijuterie a unui bărbat, fie că e vorba de mamă, iubită, soţie sau soră. Ea este liantul unei familii, în pântecele ei se naşte viaţa, femeia e un mister pe care bărbaţii nu-l pot dezlega. Şi se ştie cât de mult atrag misterele… 

Femeia poate face dintr-un bărbat mai mult decât îşi poate el închipui că e capabil. Nu degeaba se spune că “În spatele unui bărbat puternic se află o femeie şi mai puternică.” Ea are o forţă lăuntrică dincolo de limitele normalului, iar pentru familie şi copii, poate trece şi prin foc, fără să simtă că se arde.

Gingaşă ca o floare, neîndoită de suflarea niciunui vânt, femeia poate dărui iubire fără de graniţe. Se poate dărui pe sine fără să stea pe gânduri, doar pentru a-i aduce fericire celui iubit.

Femeia-mamă poate fi blândă cu copiii ei, dar poate fi şi aspră, pentru a face din copii – oameni adevăraţi. Iar copiii ştiu asta. Şi nu se supără deloc atunci când mama are un ton mai apăsător, când ridică vocea sau când e mai dură. Pentru că ei ştiu că o face din dragoste pentru ei.

Se spune că femeia a fost creată din coasta lui Adam, nu din picioarele lui – ca sa fie călcată în picioare, nu din capul lui – ca să domnească peste el, ci dintr-o parte (din coasta lui ) – ca sa-i fie egală, sub bratul lui – ca să fie protejată, şi aproape de inima lui – ca să fie iubită...

Se mai poate adăuga aici că femeia nu poate fi supusă niciodată, decât cu voia ei.

Femeia are nevoie de atenţie şi apreciere, de stimă şi respect. Şi îi place să se simtă importantă. Ea dăruieşte, dar aşteaptă, din când în când, să şi primească ceva înapoi.

Martie e luna femeii, e începutul primăverii, anotimp care se aseamănă atât de mult cu Ea: soarele e călduţ, dar nu dogoritor, e suficient de mult pentru a trezi totul la viaţă, ciripitul păsărelelor încântă auzul, precum vocea blândă a unei femei; totul e plin de lumină şi speranţă.

La Mulți Ani, de Ziua Femeii!

Pentru că azi e o zi specială, un moment când până și timpul pare să se oprească pentru a omagia femeia, vă doresc, doamnelor și domnișoarelor, să aveți o viață cu împliniri si fericire, să rămâneți mereu ceea ce sunteți, o adiere de iubire și speranță, rostul vostru aici pe pământ fiind unul sacru, acela de a fi mamă, iubită și soție.

Vă doresc o viață în iubire, credință și lumină, să purtați mereu în suflet primăveri însorite!

Cu admirație,

Ionel Mesaroș

Sărut, femeie, mâna ta

Lupta cu noi înșine

"Oboseala vine din lupta ființei cu viața. Când te opui vieții, judecând, criticând, mâniindu-te, pierzi viața din tine și obosești, și este și normal pentru că mergi contra curentului. 
Iubirea este curgerea vieții. Pacea, liniștea, se obțin când lași viața să curgă prin tine și nu mai opui rezistență la ceva.
Ai obosit vreodată în timp ce te bucurai, în timp ce iubeai, în timp ce te rugai?
Atunci te lăsai purtat de curgerea vieții, nu opuneai rezistență. Atunci te deschideai prin inimă. Obosești când cauți cu mintea, inima nu te obosește vreodată. Și mintea caută neîncetat, mereu găsește altceva de care să se agațe, dar în esență mintea își caută liniștea.
Deci lupta nu este între noi și cei din jur, sau întâmplările din viață, ci este între noi și noi, acea luptă interioară este cea care epuizează."

Arsenie Boca

Zbor

"Iubirea și iertarea sunt cele două aripi cu care zburăm spre cer.
A ierta înseamnă a trăi şi a trăi înseamnă a iubi. "

Hrisostom Filipescu

Dragostea

„Dacă oferi dragoste, frumusețea va crește și toate acestea pentru că dragostea este frumusețea sufletului.” 

Sfântul Augustin

Pământul

"Pământul e un rai. Iadul e să nu bagi în seamă asta."

Jorge Luis Borges 

HOW DO I LIVE WITHOUT YOU

Westlife - Written In The Stars

BZN - LA PRIMAVERA

Legenda ghiocelului

A fost odată o Rază de Soare. Era chiar fata cea mai mică şi răsfăţata a astrului luminos. Şi tocmai pentru că era cea mai mică şi mai răsfăţată, tatăl ei o lasa să zburde pe unde îi dorea inima. Şi iată că într-o bună zi, Rază de soare a hotărât să se plimbe într-o grădină. Acolo era Raiul pe pământ, nu altceva: flori care mai de care mai colorate şi mai parfumate se unduiau sub adierea blândă a vânticelului cald de primăvară!

- Ce-ar fi să aleg eu o floare frumoasă pe care să mi-o prind în păr? A spus raza de soare. Şi, repezita cum era, s-a năpustit asupra grădinii, a cules o floare şi s-a înălţat din nou în văzduh. Toate florile din grădina au privit mirate către cer şi au început să murmure:

- Aţi văzut-o? Era frumoasă? Avea rochie de aur? Ce floare o fi ales prinţesa?

- Cu siguranţă că a cules un trandafir, a spus un trandafir mare, catifelat şi roşu, pe care boabele de rouă străluceau ca diamantele în soare.

- Ba eu cred că a fost una dintre noi, a murmurat o lalea galbenă, iar suratele ei dădeau din capete încântate.

- Nici vorbă de aşa ceva! le-a retezat-o un crin mândru. A fost unul dintre fraţi mei. Nu vedeţi ce frumoşi şi parfumaţi suntem?

Până şi o violetă mică, dar într-adevăr splendidă, a susţinut că Rază de Soare culesese o violetă, şi nu altceva.

Numai într-un colţ cineva plângea. Era un ghiocel mic şi firav, a cărui codiţă fusese ruptă de trena rochiei de aur a prinţesei.

Cum Rază de Soare nu era departe, l-a auzit şi i-a părut tare rău. Şi a rostogolit pe obrajii ei de aur o lacrimă ca o perlă, care a căzut pe codiţa cea ruptă a ghiocelului, vindecând-o pe dată.

Dar nu a fost numai atât. Prinţesa Rază de Soare a venit lângă ghiocel şi i-a spus aşa:

-Biata floricică firavă, îmi pare tare rău că te-am făcut să suferi! Ce dorinţă vrei să-ţi îndeplinesc pentru a-mi repara greşeală?

- Nu vreau nimic, a răspuns ghiocelul, lăsându-şi frumosul capusor în jos.

- Nu vrei frumuseţea trandafirului, parfumul crinului, strălucirea lalelei? A insistat Raza de Soare.

- Bine, a încuviinţat ghiocelul. Dacă vrei într-adevăr să-mi faci un dar, dă-mi voie să răsar primul dintre toate florile, de sub zăpadă rece, iar parfumul meu abia simţit să-i facă pe oameni să se bucure şi să ştie că a venit primăvara!

Şi chiar aşa a fost. Raza de Soare l-a sărutat pe Ghiocel şi vraja a fost făcută. Apoi a dispărut în înaltul cerului, de unde venise.

De atunci, Ghiocelul este prima floare care ne zâmbeşte dintre peticele de zăpadă în fiecare primăvară, şi toată lumea ştie că vremea cea urâtă este pe sfârşite.

O primăvară pe placul inimii!

Mai tare ca moartea

"Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor. Voi, cei care ştiţi că meritaţi dragostea mea, aveţi grijă să nu mă ucideţi!"

 Geo Bogza

Iubirea

"Iubirea nu are sfârşit, ea este o continuă ardere a sufletului, este o candelă veşnic aprinsă, este glasul şoptit care se aude doar în urechile celor care ştiu că lumea nu ar fi ajuns aici dacă sentimentul frumos nu ar fi existat în sufletele celor care au ars pentru a lumina calea plină de întuneric a timpului, este acea stare de veghe continuă ce ţine sufletul în viaţă chiar şi după topirea trupului. Născută din har, nu din facere, acest foc dulce nu ţine cont de vremuri, de restrişti, de bunăstare, ci doar de beatitudinea împlinirii frumuseţii lui Dumnezeu pe pământ. Căci unde dragoste nu e, nimic nu e, iar sufletul este mai sărac, trupul trece mai greu prin viaţă, fără bucuria pe care numai spiritul acesteia ţi-o poate dărui. Iubirea este sensul tuturor lucrurilor, existând peste tot în Creaţie, fiind unul din numele lui Dumnezeu. Jertfa pe cruce, din iubire faţă de om, a Mântuitorului Iisus Hristos, pentru refacerea comuniunii între om şi Dumnezeu, este pentru veşnicie pilda cea mai vie şi înfricoşătoare de iubire necondiţionată, curată şi deplină. Din iubire Dumnezeu a trimis pe Duhul Sfânt, Mângâietorul care ne învaţă iubirea. Dacă Dumnezeu ar uita un singur gest, nu ar mai fi dragoste deplină. Ori de câte ori jertfim sinele nostru pentru aproapele săvârşim o răstignire a eului, care ne spală de zgura egoismului. E drept, cu cât e mai mare iubirea, cu atât mai mari sunt şi suferinţele, dar merită. Un exemplu de deschidere şi jertfă în iubire este şi monahul acela care se ruga ca toţi oamenii să intre în Rai şi pe el să-l lase afară, la poartă, să-i păzească pe cei dinăutru.

Cine iubeşte se transformă, se deşartă în persoana faţă de care îşi manifestă acest sentiment minunat. Iubirea nu are limite, sau mai bine zis iubirea în Dumnezeu nu are limite. Iubirea te învie, te schimbă, te transformă, te jertfeşte pe altarul inimii într-o permanentă liturghie a iertării din care suntem datori neîncetat să ne împărtăşim. În iubire eşti mereu acoperit de aripa unui înger ce îţi picură în inimă, în minte şi în viaţă harul Duhului Sfânt. 

Pe lângă echilibru interior, bucurie şi pace sufletească, iubirea este momentul care repară trecutul şi cucereşte viitorul… Şi când te gândeşti că aici pe pământ sufletul atinge doar puţin iubirea, căci dulceaţa Iubirii o vom gusta deplin în veşnicie!"

Hrisostom Filipescu, "Puţine cuvinte, multă iubire"

În căutarea sensului pierdut

"Nimeni nu poate să lege cu adevărat pe nimeni. Nu s-a inventat lanț pentru suflet. Trăim tot ce vrem să trăim, cu voia sau fără voia celuilalt, în ciuda normelor și a prejudecăților sociale. Trăim tot ceea ce considerăm că ne este necesar și că ne ajută să înțelegem mai mult, să simțim altfel.

Alegerile pe care le facem sunt individuale. Existăm în funcție de ceea ce alegem. Nu poți să alegi decât pentru tine și ești răspunzător de fiecare secundă pe care o trăiești. Viața nu îți dă nimic înapoi. Ceea ce faci rămâne făcut. Nu poți să ștergi, nu poți să te întorci să schimbi, nu poți să zici că nu s-a întâmplat.

Fericirea nu este un obiectiv pe care îl atingi și gata. Fericirea trebuie întreținută și se poate pierde în fiecare secundă. Dacă o dobândești la un moment dat, asta nu înseamnă că o păstrezi definitiv oricum. Trebuie să ajungi să îți cunoști sensul în viața asta și să nu mergi împotriva naturii tale, să nu te abandonezi. Fiecare are un sens. Până nu și-l descoperă, este veșnic nefericit. Atâta tot."

Chris Simion

Evadarea temporală

"Oamenii au tendința să se proiecteze în viitor atunci când nu își mai pot suporta prezentul. Dar nu câștigă astfel nimic, fiindcă într-o bună zi ei sunt obligați să recunoască un fapt evident: acest viitor în care credeau că se pot refugia nu are nici o bază solidă și ei descoperă atunci vidul și neliniștea. Decât să viseze la viitor, să înceapă să trăiască mai bine ziua de azi în care au atâtea lucruri de gustat, de văzut, de apreciat, de gândit.

Pentru a trăi bine ziua de astăzi, ei trebuie să învețe să nu se lase influențați de succesiunea evenimentelor și a stărilor interioare create de aceste evenimente. Să facă o pauză! Veți spune că viața este un flux neîntrerupt, imposibil de oprit. Este adevărat, dar în acest flux de timp puteți găsi modalitatea de a vă opri pentru a pune puțină ordine în voi înșivă, a vă acorda cu niște ritmuri mai armonioase."

Omraam Mikhaël Aïvanhov

Iubirea

"Vom înţelege ce reprezintă cu adevărat iubirea atunci când vom înceta să o considerăm doar un sentiment. Sentimentul este cu siguranţă diferit în funcţie de persoana căreia i se adresează, în timp ce adevărata iubire este o stare de conştiinţă independentă de fiinţe şi de împrejurări.

A iubi nu înseamnă doar a avea un sentiment pentru cineva, ci a trăi în iubire şi a face orice cu iubire. A iubi înseamnă a-ţi acorda toate organele, toate celulele şi toate capacităţile pentru ca ele să vibreze la unison în lumină şi pace. Iubirea este deci o stare permanentă de conştiinţă."

Omraam Mikhaël Aïvanhov

Cheia succesului

"Nu am pierdut niciodată cu bunătatea. Este adevărat că au fost și oameni care doar au profitat de sufletul meu cald și încăpător, că au fost și oameni care mi-au răspuns cu rău la binele oferit, că au fost și oameni nerecunoscători, însă viața m-a răsplătit din plin pentru toată bunătatea mea. Tot ceea ce nu am primit de la oameni, am primit înzecit de la Dumnezeu. 
Nu am pierdut niciodată cu modestia. Este adevărat că unii oameni m-au desconsiderat și că m-au subestimat, dar cu timpul au realizat că modestia este o virtute și au ajuns să își dorească să fie ca mine. Iar ceilalți, care m-au apreciat obiectiv au câștigat în mine un prieten loial. 
Nu am pierdut niciodată cu sinceritatea. Au plecat de lângă mine doar oamenii care nu suportă adevărul și mi-au devenit dușmani doar cei nesinceri, care, oricum nu aveau ce căuta în viața mea.
Nu am pierdut niciodată cu răbdarea. Este adevărat că uneori a trebuit să aștept foarte mult pentru a-mi îndeplini câte un vis, iar alteori a trebuit să renunț de tot la visurile mele. Dar am învăţat că cele mai mari realizări necesită timp și că pentru cele mai importante lucruri trebuie să fii pregătit, pentru a ști cum să le valorifici și să nu le pierzi.
 Nu am pierdut niciodată iertând. Este adevărat că am iertat oameni care m-au rănit foarte tare, care nu și-au cerut iertare niciodată și care nici măcar nu au regretat că m-au nedreptățit. Dar iertându-i, am câștigat un suflet liber și liniștit, netulburat de amintiri triste din trecut, de regrete, de frustrări și de dureri.
 Nu am pierdut niciodată crezând în Dumnezeu. Este adevărat că uneori nu am înțeles greutățile nemeritate prin care a trebuit să trec, dar totodată mi s-a dovedit că orice problemă are o rezolvare, că orice încercare își are rostul ei, că după orice sfârșit urmează un alt început, că după orice durere urmează o mângâiere, că după orice pierdere de sine urmează o regăsire, că după orice eșec urmează o reușită. 
Nu am pierdut niciodată iubind. Este adevărat că nu mi s-a răspuns întotdeauna cu aceeași iubire, că unii oameni m-au iubit doar declarativ și că doar m-au folosit, dar eu m-am dăruit cu totul și am refuzat să nu mai cred în iubire doar pentru că am întâlnit și oameni care m-au dezamăgit. Iubind, am trăit din plin, cu bucurii și cu momente de adâncă tristețe, dar am trăit cu adevărat iar azi, privind în urmă, nu regret nimic, nu îmi este rușine de omul care am fost și mai ales, am învățat că iubirea nu cunoaște limite și că este motivul existenței mele."

Mooji

Între nouri și-ntre mare

DE VEGHE

de Răzvan CODRESCU

Stă Eminescu, drept, în verbul lui,
de veghe unei ţări ce nu-l mai ştie
şi unui neam căzut din poezie
în proza-n care loc de vise nu-i.

E rana noastră cea de-a pururi vie,
durerea tuturor şi-a nimănui,
în lemnul crucii cel mai groaznic cui
şi-n bezna morţii cea mai grea stihie.

Precum iubirea ori lumină lină
ne-o fi cîndva, ori bici de foc cumplit,
aşa ne-a fost şi el din cer menit
să fie stîlpul nostru de lumină
sau cea mai rea ţepuşă dinapoi
atunci cînd firea se sminteşte-n noi.

Ziua Culturii Naționale

În urmă cu cinci ani, la iniţiativa Academiei Române, ziua de 15 ianuarie, ziua naşterii poetului nepereche, Mihai Eminescu, a devenit Ziua Culturii Naţionale.

Dezvoltarea culturii întăreşte conştiinţa naţională, luminând mintea şi înălţând sufletul.

Noi, românii , considerăm că izvorul culturii se află în conştiinţa naţională, iar esenţa acesteia este fixată şi sintetizată în limbă, aceasta devenind simbol al culturii, iar Eminescu este expresia integrală a naţiunii române.

Luceafărul poeziei româneşti e românul absolut. El e cel care a primit Adevărul, l-a cunoscut, apoi l-a revelat în cuvântul ce zideşte temelia culturii naţionale, în slova în care subzistă mireasma veacurilor şi ecourile dulci ale atâtor „Mioriţe”, oferind, prin geniul său, limbii române virtuţi complete, premise valorice pentru a deveni o limbă universală, iar Neamului românesc aura nemuririi.

Fiind oglinda cea mai credincioasă a realităţii noastre tradiţionale, purtând virtuţi vii, incomensurabile, cultura naţională are menirea să trezească conştiinţe care să le reamintească românilor că aparţin unei naţiuni, nu unui popor.

Cultura naţională poate fi preţuită numai de cei care au tăria de a fi demni, respectând Cuvântul, Adevărul şi Viaţa, Sfânta Treime a Culturii noastre: Eminescu, Limba Română şi Neamul Românesc!

Geo Bogza- Despre Eminescu

,,Pe vremea când Dumnezeu umbla cu Sfântu Petru pe Pământ, într-o noapte ploioasă, au ajuns la marginea unui sat și abia au îndrăznit să bată cu toiagul în prima poartă. Câini mari s-au repezit să-i sfâșie, dar numaidecât s-a auzit un glas bărbătesc întrebând:

– Cine bate ? 

– Oameni buni! 

Atunci omul, potolind câinii, i-a poftit în casă, unde nevasta și copiii abia se treziseră din somn, și a început a da porunci, dar cu blândețe. 

– Mario, ia mai pune câteva vreascuri pe foc. Tudore, dă fuga la fântână după o ciutură de apă proaspătă. Ilenuța, ia vezi de o oliță cu lapte proaspăt.

Și le-a dat să se spele și să se șteargă cu ștergare albe și i-au ospătat și i-au dus să doarmă într-o odaie în care mirosea a gutuie și a busuioc … A doua zi iar le-a dat să se spele, i-a ospătat și le-a pus în traistă niște mere cum nu mai văzuseră și le-a urat drum bun. Și cum au ieșit din sat, Sfântu Petru a început să se roage :

– Doamne, fă ceva pentru oamenii ăștia, că tare ne-au primit frumos! 

– Ce-ai vrea să fac Sfinte Petre, c-ai văzut că nu erau nevoiași. 

– Doamne, fă ceva ca să-și vadă măcar odată sufletul ! 

– Să-și vadă sufletul spui, Sfinte Petre ? 

– Da, Doamne, să-ți poată vedea sufletul, așa cum vedem noi plopul cel de-acolo ! 

– Bine, Sfinte Petre, a răspuns Dumnezeu, privind gânditor la satul din vale. 

Iar după o vreme, în neamul acela de oameni s-a născut Mihai Eminescu.”

In memoriam Mihai Eminescu

La 15 ianuarie 1850, vedea lumina zilei Mihai Eminescu, Luceafărul poeziei româneşti.

Eminescu e întruparea literară a conştiinţei româneşti. El a fost şi rămâne cea mai copleşitoare mărturie despre forma inegalabilă pe care o poate atinge geniul creator românesc, încât Mircea Eliade mărturisea: “Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru şi cel mai strălucit geniu pe care l-a zămislit pământul, apele şi cerul românesc. El este, într-un anumit fel, întruparea însăşi a acestui cer şi a acestui pământ, cu toate frumuseţile, durerile şi nădejdile crescute din ele. Noi cei de aici, rupţi de pământ şi de neam, regăsim în tot ce-am lăsat în urmă, de la văzduhul munţilor noştri şi de la melancolia mării noastre, până la cerul nopţii româneşti şi teiul înflorit al copilăriei noastre. Recitindu-l pe Eminescu, ne reîntoarcem ca într-un dulce somn, la noi acasă."

Dacă iubeşti fără să speri

de Mihai Eminescu 

Dacă iubeşti fără să speri
De-a fi iubit vrodată,
Se-ntunecă de lungi păreri
De rău viaţa toată.

Şi-ţi lasă-n suflet un amar
Şi în gândiri asemeni,
Căci o iubire în zadar
Cu moartea-i sor- de gemeni.

Dar vindecarea la dureri
În piept, în partea stângă-i,
De-acolo trebuie să ceri
Cuvinte să te mângăi.

Acolo afli adăpost
Oricâte se întâmple,
Ca ş-un amor care-ar fi fost
Viaţa ta o împle.

Căci un luceafăr răsărit
Din liniştea uitării
Dă orizon nemărginit
Singurătăţii mării.

Şi ochiul tău întunecat
Atunci îl împle plânsul,
Iar ale vieţii valuri bat
Călătorind spre dânsul.

Şi dau cadenţe de nespus
Durerii tale lunge,
Pe când luceafărul e sus
Ca să-l nu-l poţi ajunge.

Zâmbeşte trist cu raze reci
Speranţelor deşarte:
În veci iubi-o-vei, în veci
Va rămânea departe.

Ş-a tale zile-or fi cum sunt,
Pustii ca nişte stepe;
Iar nopţile de-un farmec sfânt
Ce nu-l mai poţi pricepe.

Eminescu

O mare și frumoasă prietenie

"Dragii mei, poporul român are mulţi scriitori şi poeţi. Ei au scris povestiri şi poezii deosebit de frumoase, citite de oameni mari şi de copii, cu mare plăcere şi bucurie. ….. Citindu-i o să fiţi mai învăţaţi , mai deştepţi, mai plini de simţire. Dar dintre toţi scriitorii care au trăit până acum mai bine de un veac, pe doi trebuie să-i cunoaşteţi şi să-i iubiţi din toată inima....

Maxima zilei...

"Fiecare moment al vieții noastre este o minune, fiecare zi din viața noastră este un dar de care trebuie să ne bucurăm neîncetat. Cuvintele, gândurile, acțiunile, gesturile pe care le facem determină viața pe care o trăim. Trăiește prezentul, indiferent de ora pe care o arată ceasul. Ține minte, nu există zi lipsită de importanță. Astăzi este cea mai frumoasă zi din viața ta. Și mâine mai frumoasă ca cea de astăzi. Și poimâine. Și tot așa. Zilele devin săptămâni, săptămânile se transformă în luni, iar lunile în ani și, chiar fără să-ți dai seama, ajungi în Vârf. Nu uita că schimbările pozitive se întâmplă lent, pas cu pas, delicat, frumos. Marile salturi pozitive ale lumii au fost făcute prin pași mărunți, constanți, care au rezistat testului timpului.”

Hrisostom Filipescu

Dan Hill♥♥♥ Sometimes When We Touch

Maxima zilei...

"Sufletul să fie totdeauna la fel cu gândul, gândul în vorbe şi vorba cu fapte, căci numai astfel vei obţine un echilibru, între lumea ta şi lumea din afară."

Liviu Rebreanu

La Mulți Ani!

An Nou Fericit!

Acum, în pragul noului an, e momentul să privim înainte, să sperăm că vom fi mai puternici și mai încrezători, că vom iubi mai mult și că vom ști să folosim lecțiile din acest an ca pe ceva ce ne poate ajuta să ne autodepășim.

Fie ca toate visele pe care le făuriți în această zi să se împlinescă și drumul străbatut pentru realizarea lor să vă aducă bucurie în inimi, iar în case fericire și belșug! Totodată, să nu va pierdeți iubirea, speranța și credința!

În final, vă mărturisesc dorințele mele pentru 2015: În afara faptului de a fi sănătos și de a avea inspirația de a alege binele, îmi doresc să fiu orb, surd şi mut la cuvintele linguşitoare ale oamenilor, la armele cu care ei atât de des mă rănesc sau se răzbună, la răutăţile îndreptate împotriva mea, dar să nu fiu niciodată orb la minunile pe care Domnul le-a făcut şi le face, să nu fiu niciodată surd la chemările Sale gingaşe, pline de blândeţe şi de milostivire, să nu fiu niciodată mut spre a-L lăuda mereu, spre a-I mulţumi şi spre a-I cere ajutor şi îndurare! 

Vă doresc, dragii mei, un an 2015 cu multe împliniri, dar mai ales cu multă sănătate și iubire! 
La Mulți Ani!

Cu prietenie,

Ionel Mesaroș

Crăciun Fericit!