de Licuța Pântia
E ziua ta, azi limba mea română,
Tu m-ai crescut la sânul maicii mele,
În graiul tău mi-am înălțat suspinul
Și dorul strămoșesc.. și toate cele!
La umbra ta mi-am potolit durerea
Și ruga spre înalt din tine-mi cântă;
De-oi înnopta oriunde-n lumea asta,
N-oi mai găsi mai dulce, nici mai sfântă!
N-am să renunț la tine niciodată,
N-am să te pierd pe drumurile-albastre!
Și-am să te cânt și-am să te râd oriunde
Și-am să te plâng, pân-oi pleca spre astre!
Te am in piept, în acte și în sânge
Și te păstrez in versul care-l scriu,
Și te-oi lăsa și la urmași ca zestre,
Îți sunt copil si veșnic am să-ți fiu!