Răţoiul cu stea în frunte

Un biet răţoi cu stea în frunte

Înnegrit de supărare

Căută în ape tulburi

Să ia  peştele cel mare.

Măcănind odinioara

Şi  în dreapta şi-mprejur,

Răţoiul cu stea în frunte

Se trezi ca e singur.

Toate suratele lui,măcănitoare de soi,

Îl priviră cu jale pe bietul răţoi,

Dar când îl auziră ciripind,

Se uitară una la alta,ades-ades, clipind.

În cârdul lor de raţe ,nicicând nu s-a ‘ntâmplat

Ca o măcănitoare  vie

 Să ciripească la Împărăţie,

Aşa că toate au zburat

 De lângă răţoiul blestemat,

Lăsându-l  ca să  moară ,într-o doară,

Pe limba sa pustie,

În cuibul  lui de aur de la Împărăţie.

27.10.2011