de Adrian Păunescu
Dar, hai, să ne spunem minciuni importante,
Dar, hai, să ne spunem minciuni şi mai mici,
Aşa cum amanţii le mint pe amante
Şi ele îi mint pe pământ pe aici.
Vechi prejudecăţi cu privire la personalitatea lui Vasile Alecsandri ne fac să-l vedem pe scriitor numai vesel, fericit şi într-o bună măsură nepăsător – ceea ce e fals. El nu numai că nu era un uşuratic, dar era un om sensibil, un contemplativ şi un reflexiv. Se mai adaugă încă ceva: nevoia unei afecţiuni, a unui suflet către care să-şi poată îndrepta dragostea, căreia să-i împărtăşească nesiguranţele, care să-i fie mângâiere într-o lume cutremurată de vânturile reci ale meschinăriei şi interesului. 