O adiere sublimă anunţă sosirea celei de-a treia fiice a anului, toamna, în caleaşcă ei de frunze moarte , îmbrăcată cu o rochie ţesută cu fire de aur. Pe cap purta ,ca o regină,o cunună bătută în pietre scumpe în formă de fructe.
Răscolite de frumuseţea ei ,frunzele,timide,au schimbat feţe,devenind ruginii. .
Este o zi fabuloasă de toamnă.Razele soarelui , filtrate prin miere,îmi mângâie obrazul..Ca într-un vis,zâna toamnei parca mi-a aparut în faţă şi ,coborând din caleasca ei de aur,a venit spre mine.
Am întins mana sprea ea şi am zburat împreună printre frunzele ruginii.Am văzut copaci cu mere rumene,pere aurii şi gutui parfumate.Miresmele lor mă îmbătau.
Câmpul e trist. Cârdurile de păsări călătoare au plecat vâslind ,în înălţimi,pe cerul trist ,spre ţările calde . Norii plumburii erau încărcaţi cu picăturile de ploaie . Vântul leagană lin crengile copacilor . Arborii bătrâni erau trişti , pentru că le-au plecat cântăreţii .
Cuprinşi de tristeţe,copacii oftează, iar lacrimile de promoroaca picură una câte una peste frunzele moarte.
Frunzele cad cu mişcări de aripi moi . Odata ajunse pe pământ, formează un covor foşnitor .
Zilele au devenit tot mai scurte şi mai friguroase ,iar pe cer se aşterne un nor mare, cenuşiu, care pluteste deasupra caselor şi îmbracă oraşul într-o haina tristă şi melancolică.
Toamna împrăştie arome dulci-amărui ,miresme stinse,un parfum ce îmbălsămează gândurile ,cu ecoul amintirilor de neuitat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu