Mitul solidaritatii

In ultima vreme,solidaritatea este cântată, cerută ,dorită , împărtăşită .Pe scurt, solidaritatea este impusă de structurile de partid şi de stat, de sindicate,de televiziuni şi, în final ,de însuşi presedintele tarii.
Se uita esentialul:Solidaritatea se bazeaza pe incredere.Ma intreb retoric:In cine sa mai aiba romanul incredere,dupa ce a fost furat,mintit,inselat?
Pana la urma,la romani,se dovedeste ca solidaritatea este tot mai mult apropiata de ipocrizie.
Ipocrizia a devenit practic modelul funcţional al corectitudinii politice şi implicit prin aceasta a demonstrat că dorinţa umanistă de a face politică fără ipocrizie era ea însăşi o ipocrizie.Incet,dar sigur,aceasta maladie a metastazat pe toate structurile societatii,ipocrizia devenind un numitor comun pentru o buna parte dintre romani.
Ce înseamnă solidaritatea? Foarte bizar, dar DEX-ul pare ambiguu : „Faptul de a fi solidar (cu cineva sau ceva); sentiment care îi determină pe oameni să-şi acorde ajutor reciproc”. Din această perspectivă solidaritatea nu este ceva obiectiv, este un sentiment – care poate apare sau nu, îl poţi genera sau nu – iar un sentiment nu se bazează pe raţiune. Şi aici apare ipocrizia ideologică a Puterii, care îţi spune că ar fi bine să asumi o atitudine iraţională în mod voluntar, adică raţional.
În primii ani după revoluţie, societatea a acceptat să se sacrifice în speranţa că Puterea politică o va include în planul său de dezvoltare. Nu s-a întâmplat .Doar o parte din societate a devenit beneficiară a măsurilor Puterii, deşi pentru a "urni" ţara au plătit toţi romanii.
Acum ,Puterea face apel la solidaritate cu o ipocrizie bine pusa in scena,invocand ca altminteri vom avea parte de scenarii de groaza,ca si cand viata noastra nu ar fi deja un continuu cosmar;Deşi, probabil, intuieşte că nimeni nu mai este dispus să acorde credit oricărei puteri politice bazate pe interese de grup restrâns,face uz de acest termen ,indemnand numai pe unii dintre romani sa fie solidari,lasand laoparte clientela politica,pe cei din Companiile Nationale,pe cei din Regii ale Statului si din Agentiile guvernamentale si pe alte categorii pe care le protejaza.

Trebuie sa mentionez că nu doar clasa politică a distrus mitul solidarităţii, deşi ,incontenstabil ,ei îi revine cea mai mare vină. Dar nici sindicatele şi nici o mare parte din societatea civilă sau media nu au fost străine de ipocrizia politică, pactizând din motive personale sau de grup cu beneficiarii sistemului.
Ar fi oare romanii încredinţaţi că statul lor le merită încrederea? Sunt convins ca nu,insa semenii mei vor mai da dovada de rabdare ,scaldandu-se ,dupa obiceiul impamantenit,in iluzii care,finalmente ,se vor risipi si atunci "jocul" se va incheia!