CAPRA VECINULUI...
... Cică mai demult, odată, într-o vreme-ndepărtată,
Într-un oarecare sat de lume complet uitat...
*Tot trăiau, de ani şi luni, doi prieteni foarte buni Care nu erau bogaţi, dar erau vecini şi fraţi. Unul, fără nicio frică, se numea mereu MITICĂ
Şi avea o casă mică, opt copii şi o pisică,
*Iar al doilea, fără pică, se numea mereu PETRICĂ Şi aşa, din întâmplare, fără nicio supărare,
Avea tot o casă mică, dar n-avea nicio pisică
"Şi n-avea deloc copii - trăia singur zi de zi. Aşadar, precum spuneam şi cu gura mea ziceam, Onorabilul MITICĂ şi stimabilul PETRICĂ Erau fraţi şi buni amici chiar de foarte-foarte mici,
Însă nu erau bogaţi, înstăriţi sau complicaţi
*Ba erau chiar strâmtoraţi şi de griji împovăraţi Şi adesea se-ntâmpla să n-aibă nici ce mânca. Totuşi, într-o zi cu soare, nu ştiu cum, din întâmplare,
Preastimabilul MITICĂ, fără teamă, fără frică,
*A făcut, aşa, deodată, rost de-o capră-adevărată,
Care, pusă rău pe fapte, chiar dădea un pic de lapte.
Şi cum, hotărât, MITICĂ ţinea sincer la Petrică,
*Îi ducea şi lui, voios şi nespus de bucuros, Zilnic, pe la ora 7, câte-o cană brici cu lapte. Curios nevoie mare din urechi până-n picioare, Brusc, Petrică s-a-ncruntat şi-ntr-o zi l-a întrebat:
-Măi, MITICĂ frăţioare, nu că vreau să mă dau mare,
*Dar de unde, măi, nenică, ai tu clar, la o adică, Lapte să-mi aduci şi mie zi de zi cu bucurie?
Eu ştiam -şi ştiam bine!- că eşti mai sărac ca mine!
Fără să mai stea pe gânduri unul, două sau trei rânduri, Nea MITICĂ, bucuros, i-a răspuns politicos:
-Păi, PETRICĂ, măi, frăţie, cum să îţi explic eu ţie? Într-o seară frumuşică, plin de teamă şi de frică,
*Eu, aşa, în felul meu, L-am rugat pe Dumnezeu Să îmi dea şi mie-odată o căpriţă-adevărată...
*Ca să am chiar zi de zi mâncare pentru copii. După cum se vede treaba, chiar nu m-am rugat degeaba!
Dumnezeu nu m-a lăsat şi m-a foarte ascultat, Şi chiar ziua următoare mi-a dat fără ezitare
O nespus de minunată capră foarte-adevărată. Cum îmi merge foarte bine, m-am gândit brusc şi la tine...
*Şi, pus hotărât pe fapte, îţi aduc şi ţie lapte! Deci, de vrei şi îţi convine, fă şi tu la fel ca mine:
Roagă-L brusc instantaneu pe prea bunul Dumnezeu
Să te-ajute şi pe tine - şi-o să vezi că va fi bine! Bineînţeles, PETRICĂ nu l-a crezut pe MITICĂ,
*Dar, zâmbind cu sânge rece, l-a lăsat de tot să plece.
Dup'-aceea, cu mult zel, a-nceput rapid şi el
Să se roage tot mereu hotărât la Dumnezeu. Precis sigur negreşit, Dumnezeu l-a auzit Şi-ntr-o noapte clar precis a venit la el, în vis. Nea PETRICĂ, fericit, I-a zis clar şi lămurit: -Doamne, Doamne, eu-s PETRICĂ!
*Ştiu - vecinul lui MITICĂ. I-a răspuns instantaneu şi îndată Dumnezeu.
Vrei şi tu, aşa, deodată, tot o capră-adevărată?
-Aaa, nu, Doamne!
-Atunci ce vrei, PETRICĂ? Spune fără nicio frică! -Apăi, Doamne, vasăzică, ştii Tu, capra lui MITICĂ
Vreau ca până mâine seară să dispară sau să moară!!!
faina poveste
RăspundețiȘtergere