Baladă

de Ana Blandiana

N-am altă Ană,

Mă zidesc pe mine,

Dar cine-mi poate spune că-i destul,

Când zidul nu se surpă de la sine,

Ci-mpins de-o toană

De buldozer somnambul

Înaintând de-a valma prin coşmar.

Şi iar zidesc

Cum aş zidi un val,

A doua zi iar,

A treia zi iar,

A patra zi iar,

O mănăstire pururea lichidă

Sortită să se năruie la mal;

Şi iar zidesc,

O, var

Şi cărămidă

Şi, fără de prihană,

O făptură

Ca armătură

Visului infam:

N-am altă Ană

Şi pe mine chiar

Din ce în ce mai rar

Mă am.