Am fost zidiți din țărână și Duh Sfânt. O parte din noi se luptă să
zboare la cer, iar o alta ne ține înlănțuiți de pământ. Sufletul strigă,
dar trupul îi înăbușă glasul. Îngerul ne șoptește, dar ne facem surzi
și muți. Zi de zi avem șansa de a ne elibera, dar suntem prea mândri,
prea orgolioși, prea grăbiți să o facem. Vrem să trăim cât mai intens,
să avem cât mai mult, cu orice preț. La tinerețe trupul e mândru și
trufaș. Și veșnic înfometat. Ca un războinic care crede că nimeni
și nimic nu-i poate sta în cale. Am fost creați din Iubire și am ajuns
să folosim iubirea ca armă împotriva Iubirii. Ne e milă de tot și de
toate, mai puțin de cel care se poticnește la picioarele noastre, pentru
că suferința lui ne-ar putea zdruncina echilibrul nostru pământesc.
Preferăm să mergem mai departe, dacă se poate fără să gândim, pentru că
lacrimile lui ne-ar putea ucide. Vă e cunoscută expresia „Milă mi-e de
tine, dar de mine mi se rupe sufletul”? Când iubești renunți la tot ce
ți-ar putea aduce confort pentru a-l hrăni pe cel din fața ta. Fără
orgolii și fără să aștepți nimic în schimb. Dar câți dintre noi putem
ajunge la măsura asta? Și mai ales câți dintre noi putem accepta
sacrificiul celui care ne iubește atât de mult încât ajunge să se
anuleze pe sine? Stă în firea noastră pământească să împărțim lumea în
învinși și învingători. Abuzăm pentru a nu ne lăsa abuzați. Cucerim
pentru a nu ne lăsa cuceriți. Ne ascundem după măști prefabricate pentru
că ne e teamă să ne dezgolim sufletul. Și ajungem în cele din urmă să
ne împietrim cu totul.
Am cunoscut oameni care nu se pot supăra pe tine orice le-ai spune sau face. Se lasă călcați în picioare și acceptă orice umilință, spunându-și tot timpul că e vina lor pentru felul în care tu te-ai comportat. Aceștia sunt cei mai frumoși, dar și cei mai ușor de rănit. Naivii lumii. Ei nu pot înțelege minciuna. Nu pot crede că cineva le-ar putea face rău. Și își aștern de fiecare dată sufletul la picioarele noastre, acceptând de bună voie suferința. Până la sîngerare. Însă pentru ei, un înger se pogoară din cer în fiecare noapte și le înălbește sufletul din nou.
Am cunoscut oameni care nu se pot supăra pe tine orice le-ai spune sau face. Se lasă călcați în picioare și acceptă orice umilință, spunându-și tot timpul că e vina lor pentru felul în care tu te-ai comportat. Aceștia sunt cei mai frumoși, dar și cei mai ușor de rănit. Naivii lumii. Ei nu pot înțelege minciuna. Nu pot crede că cineva le-ar putea face rău. Și își aștern de fiecare dată sufletul la picioarele noastre, acceptând de bună voie suferința. Până la sîngerare. Însă pentru ei, un înger se pogoară din cer în fiecare noapte și le înălbește sufletul din nou.
Manuela Hărăbor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu