Fiind o fire romantică, un rac pur-sânge, cu bune şi rele, mă simt copleşit
de melancolie în toate momentele cruciale ale vieţii.
În urmă cu 44 de ani, pe 26 iunie 1969, am văzut lumina zilei în comuna
Băseşti, judeţul Maramureş, un meleag sfânt pentru mine, un adevărat cuib
al copilăriei din care m-am zburătăcit în anii '80, dar de care sunt
atât de legat sufleteşte încât, datorită iubirii pentru acest loc
binecuvântat, l-am rebotezat Inimioara.
Oriunde aş fi, port sălaşul naşterii mele cu mine ca pe un talisman, ca pe o comoară inestimabilă, în suflet şi în amintiri.
Dorul, ca o pasăre călătoare, zboară ca vântul spre petecul de cer unde am
admirat primul răsărit de soare ori de câte ori gândul mi se
refugiază în citadela amintirilor din copilărie.
Trecerea timpului, chiar dacă şi-a lăsat amprenta
asupra chipului meu, nu a izbutit să-şi pună pecetea şi pe felul meu de a
fi, întărind ideea că tinereţea e o stare de spirit de care se poate
bucura oricine, indiferent de numărul anilor pe care-i are în spate.
Deşi viaţa e o luptă, o confruntare din care nu am ieşit mereu
biruitor, cred că, totuşi, am fost un răsfăţat al sorţii, iar azi, la ceas
aniversar, în mijlocul celor dragi , mă simt ca în sânul lui Avraam,
fericit că mi-am găsit un sens al existenţei şi mulţumit că am trecut
cu bine peste mulţimea încercărilor vieţii !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu