Cimitirul Vesel din Săpânța

 Cimitirul Vesel din Săpânța nu e un loc al lacrimilor și tăcerii, ci unul al culorii, poveștilor și zâmbetelor sincere.

Aflat în inima Maramureșului, acest cimitir unic în lume a transformat ceea ce este, de obicei, o temă tabu – moartea – într-o formă de artă populară și un mod de a celebra viața.

 Totul a început cu un om și o idee curajoasă.

În anii ’30, meșterul Stan Ioan Pătraș, sculptor și poet popular din Săpânța, a hotărât că nu vrea ca moartea să fie tratată cu teamă și solemnitate. A sculptat prima cruce albastră și a scris pe ea, cu umor și simplitate, povestea celui îngropat. Nu era nimic pompos sau trist – era viața, așa cum fusese ea: cu bune, cu rele, cu haz.

De atunci, Cimitirul Vesel a devenit un adevărat muzeu în aer liber, cu peste 800 de cruci viu colorate, fiecare diferită, fiecare spunând o poveste. Lemnul pictat în nuanțe vii – în special acel albastru intens, numit „albastru de Săpânța” – contrastează cu verdele ierbii și liniștea locului.

Ce îl face cu adevărat unic?

Pe fiecare cruce se află o pictură naivă, realizată manual, care îl înfățișează pe răposat în ipostaza lui preferată din viață: cosind, cântând la vioară, ținând o sticlă de horincă, mulgând vaca sau chiar… în mijlocul unei întâmplări mai puțin măgulitoare.

Sub imagine, sunt scrise versuri cu rimă, în stil popular, pline de umor, ironie și sinceritate. Uneori tandre, alteori tăioase, dar mereu autentice. Acolo nu se ascunde nimic. Dacă omul a fost bețiv, crucea o spune. Dacă a fost muncitor sau gospodar, versurile îl laudă. Dacă a iubit prea mult horinca, satul râde cu el și după moarte.

 În Săpânța, moartea nu e un sfârșit – e o continuare a poveștii.

În loc să se plângă, oamenii își amintesc cu zâmbet de cei plecați. Cimitirul devine un spațiu al memoriei vii, unde tristețea e înlocuită cu amintiri și unde lacrima se transformă în zâmbet sincer. Este o lecție profundă despre cum putem accepta inevitabilul nu cu frică, ci cu înțelepciune și umor.

 Cimitirul atrage anual zeci de mii de turiști din întreaga lume. Nu doar pentru frumusețea sa vizuală, ci și pentru lecția de viață pe care o oferă: că umorul poate fi un balsam chiar și în fața morții.

Că în loc să ne plângem morții în tăcere, putem să le cinstim amintirea… râzând de poveștile lor.

Cimitirul Vesel din Săpânța e dovada vie că moartea nu trebuie să fie doar durere. Poate fi și culoare, și artă, și zâmbet. Poate fi un omagiu adus vieții așa cum a fost ea: imperfectă, dar plină.

Pasăre Spin

 ,,Există o legendă despre o pasăre care cântă o singură dată în viața ei, mai minunat decât orice altă făptură de pe pământ. Din clipa în care își părăsește cuibul, pleacă în căutarea unui copac cu spini și nu-și află odihna decât atunci când îl găsește.

 Ea cântă între crengile răzvrătite până când se străpunge singură în cel mai mare și mai ascuțit spin. Și, murind, ridică deasupra agoniei sale triluri mai frumoase ca ale ciocârliei și ale privighetorii la un loc. Un cântec la superlativ ca preț al existenței sale.

 Pentru ce-i mai bun în lumea asta nu există decât un singur preț: acela al unei mari dureri. 

 Pasărea, cu spinul înfipt în piept, urmează ciclul implacabil al legii nescrise; nu știe de ce impuls este condusă, dar își începe călătoria pe care o sfârșește aruncându-se singură într-un spin. Și moare cântând. 

 Chiar în momentul în care spinul o pătrunde, ea nu-și dă seama că o așteaptă moartea; cântă, cântă până când nu mai rămâne nici o picătură de viață în ea, până când nu mai poate să scoată nici un sunet. Dar noi, noi cei care ne implantăm singuri spini în piept, noi știm!"

             Coleen McCullough - "Pasărea Spin"

Despre o valoare pe cale de dispariție

 

"Dragi prieteni, cu regret vă informez că marele nostru prieten, domnul Bun Simț, a decedat. "

A fost printre noi mulți ani. Nimeni nu știe sigur câți ani avea, datele despre nașterea lui s-au pierdut de mult între verdictele vieții și birocrație. El va fi amintit pentru că a știut cum să cultive lecții la fel de valoroase ca:

Etica ca principiu de bază.

Ordine și curățenie.

Integritate.

Punctualitatea.

Responsabilitatea.

Dorința de a învinge.

Respect legilor și regulamentelor.

Respect pentru dreptul celorlalți.

Dragostea ei pentru muncă.

Eforturile lor de a economisi și cheltui în funcție de nevoi.

Domnul Bun Simț a trăit după două motto-uri simple și eficiente:

"Nu cheltui mai mult decât câștigi" și...

"Adulții sunt la conducere, nu copiii. ”

Don Bunul Simț a pierdut teren când părinții au atacat profesorii doar pentru că și-au făcut treaba de a încerca să-și disciplineze copiii neguvernabili, în care au eșuat; sau când au confundat drepturile omului cu nepedepsirea criminalității, luând autoritatea justiției și ordinea și securitatea

Don Bunul Simț și-a pierdut voința de a trăi atunci când mass-media și-a vândut stiloul celui care a oferit mai mult, pierzând etica și reducând la tăcere adevărul, făcând loc scandalului escrocheriei și informațiilor incomplete sau greșite. Atacul său fulger a avut loc când l-a văzut pe Chiqui Pereira la festivalul Vi ña del Mar.

Moartea lui Don Bun Simț „a fost precedată” de:

- A părinților lor, Adevăr și Conștiință.

- A soţiei sale, Prudence.

- Fiicei tale, responsabilitatea și

- Cea a fiului tău, Raciocinio.

A supraviețuit celor trei surori vitrege ale sale:

Îmi recunosc doar drepturile.

Alții sunt de vină și

Sunt o victimă a societății.

Nu au fost mulți oameni la înmormântarea lui pentru că foarte puțini știau că a plecat.

Dacă vă mai amintiți de Don „Bun simț”, vă rog ajutați-i pe alții să-l Altfel, alătură-te majorității și "nu face nimic. "

Tocmai din acest motiv oamenii se împart în două grupuri:

"Cei care iubesc și construiesc" și

"Cei care urăsc și distrug. "

Piatra,

 

Piatra,

pentru persoana distrasă este o cauză de poticnire.

Pentru cel violent este o armă.

Constructorul o folosește pentru a construi

Țăranul obosit se așează pe ea pentru a se odihni.

Pentru copii este o jucărie.

David a folosit-o pentru a-l ucide pe Goliat, iar Michelangelo a făcut o sculptură frumoasă cu ea.

În orice caz, diferența nu este în piatră, ci în om.Nu există piatră în calea ta pe care să nu o poți folosi pentru propria ta creștere.

Sursa: internet

Cele mai frumoase citate lăsate lumii de luceafărul poeziei românești, Mihai Eminescu

„Norocul ține de tine, de hotărârea ta, de voința ta, de hotărârea de a nu te lăsa învins niciodată și de a găsi mereu o cale de ieșire din încurcăturile vieții.”

„În lumea minunată a poeziei, sufletul găsește adăpostul și hrana de care are nevoie pentru a trăi în eternitate.”

„Ceea ce privești cu dragoste devine frumos; ceea ce privești cu dispreț devine urât. Frumusețea și urâțenia nu sunt în lucruri, ci în ochii care le privesc.”

„Când iubești, nu vezi decât frumusețe în jurul tău. Iubirea este oglinda care reflectă lumina sufletului.”

„A iubi înseamnă a înțelege că suntem făcuți unul pentru celălalt, că suntem două jumătăți ale aceluiași suflet.”

„Fericirea este ca o flacără mică care arde în inima noastră. Trebuie să o păstrăm mereu vie, să nu lăsăm vântul vieții să o stingă.”

„În inima fiecărui om există o stea care îl călăuzește pe drumul vieții. Trebuie doar să avem încredere în ea și să o urmăm, căci ea ne va ghida întotdeauna spre lumină.”

„Viața este ca o carte deschisă, iar fiecare zi este o pagină nouă pe care o putem scrie cu gânduri bune și fapte nobile.”

Mihai Eminescu (15.01.1850-15.06.1889)

„În inima fiecărui om există o stea care îl călăuzește pe drumul vieții. Trebuie doar să avem încredere în ea și să o urmăm, căci ea ne va ghida întotdeauna spre lumină.”~Mihai Eminescu