Acum, în ultimele ore din acest an, ne adunăm bucuriile, speranțele, visele, treptele urcate, lecțiile, nerostirile, iubirile, iertările, nelecuirile, bunul și greul...Dar oare nu asta facem zi de zi? Ce-ar fi să lăsăm trecutul și viitorul și să păstrăm Prezentul? Să spunem DA în loc de ''poate", VREAU în loc de "mai aștept", POT în loc de "trebuie", TE IUBESC în loc de "mă iubești ?".Și fiecare zi să ne fie așa cum a fost rânduită. Începem de acum?Să ne fie Anul Nou cu Iubire si Înțelepciune!
CREZUL MEU
"EXISTĂ UN LUCRU MAI RĂU DECÂT OAMENII RĂI !
ESTE IGNORANŢA OAMENILOR BUNI !"
ESTE IGNORANŢA OAMENILOR BUNI !"
CĂI CĂTRE LUMINĂ
BINE AŢI VENIT ÎN LUMEA MEA !

- Ionel Mesaroş
- Sunt o fiinţă ce a trecut prin "furcile caudine" ale existenţei, care a pierdut uşor ...şi a câştigat greu lupta cu viaţa. Când am pierdut, am dobândit Credinţă, iar când am câştigat, m-am bucurat de Nădejde; ajungând, azi, să înţeleg de ce este atât de greu urcuşul spre Omul "încoronat" cu demnitate creştină.
sâmbătă, 31 decembrie 2016
Anul Nou
de Vasile Militaru
Din cireşul veşniciei
S-a mai scuturat o floare
După ce-a visat sub lună
După ce-a surâs sub soare.
S-a mai scuturat o floare
După ce-a visat sub lună
După ce-a surâs sub soare.
Şi-n clipita-n care floarea
A căzut pierind în vânt,
Câte visuri neîmplinite,
Câte doruri nu s-au frânt!
Câte visuri neîmplinite,
Câte doruri nu s-au frânt!
Dar în locul celei duse,
Altă floare vine acum,
Sufletul să ni-l îmbete
Cu nemaigustat parfum.
Altă floare vine acum,
Sufletul să ni-l îmbete
Cu nemaigustat parfum.
Şi cum primăvara codrul
Muguri mii desface-n rouă,
Floarea nouă ne aduce
Muguri de nădejde nouă.
Muguri mii desface-n rouă,
Floarea nouă ne aduce
Muguri de nădejde nouă.
Îmbrăcaţi al vostru suflet
În veşmânt de sărbătoare
Şi primiţi cu imn de slavă
Noua veşniciei floare.
În veşmânt de sărbătoare
Şi primiţi cu imn de slavă
Noua veşniciei floare.
Iar dacă-ntre voi iubirea
Va cânta fără să plângă,
Nici un vis n-o fi himeră,
Nici un dor n-o să se frângă.
Va cânta fără să plângă,
Nici un vis n-o fi himeră,
Nici un dor n-o să se frângă.
vineri, 30 decembrie 2016
Baladă de sfârşit de an
de Boris Ioachim
S-a-nstăpânit zăpada pe zările albastre –
Curată sau murdară - ca sufletele noastre...
Şi-un ger ce sfarmă piatra învăluieşte firea
Şi–un An Nou se arată – căci asta-i e menirea.
Curată sau murdară - ca sufletele noastre...
Şi-un ger ce sfarmă piatra învăluieşte firea
Şi–un An Nou se arată – căci asta-i e menirea.
Un dor de îmbuibare în jur se-nvederează –
Căci asta-i noaptea care va ţine firea trează,
De parcă omenirea făcută-i spre plăcere -
Iar nu spre suferinţă, tristeţe şi durere.
Căci asta-i noaptea care va ţine firea trează,
De parcă omenirea făcută-i spre plăcere -
Iar nu spre suferinţă, tristeţe şi durere.
Mulţimi cu braţe pline, se întrec în veselie -
De parcă s-ar întoarce cu prăzi din tâlhărie...
Şi gerul se-nteţeşte cu aspră-ncrâncenare
Şi toată viermuiala miroase-a-nmormântare.
De parcă s-ar întoarce cu prăzi din tâlhărie...
Şi gerul se-nteţeşte cu aspră-ncrâncenare
Şi toată viermuiala miroase-a-nmormântare.
Cuprinsă-n negre gânduri fiinţa mea zoreşte...
Deodată-n colţul străzii ceva mă împietreşte:
Pe-o bancă stă nebuna – ce-ntregul târg o ştie
Slinoasă e şi ştirbă şi roasă de beţie.
Deodată-n colţul străzii ceva mă împietreşte:
Pe-o bancă stă nebuna – ce-ntregul târg o ştie
Slinoasă e şi ştirbă şi roasă de beţie.
Nu râde şi nu urlă, nu înjură şi nu cântă
Şi nefiresc de dreaptă-i statura ei plăpândă
Nu simte sau nu-i pasă că gerul stă s-o-ngheţe
Spre alte orizonturi ţinteşte cu tristeţe.
Şi nefiresc de dreaptă-i statura ei plăpândă
Nu simte sau nu-i pasă că gerul stă s-o-ngheţe
Spre alte orizonturi ţinteşte cu tristeţe.
Pe-alături, trecătorii, păşesc fără să vadă
Cum stă înţepenită – statuie pe zăpadă
Şi râd cu nepăsare urându-şi „La mulţi ani!”
Şi alte vorbe goale – ceva legat de bani.
Cum stă înţepenită – statuie pe zăpadă
Şi râd cu nepăsare urându-şi „La mulţi ani!”
Şi alte vorbe goale – ceva legat de bani.
Tăcută stă nebuna – deşi nu-i stă în fire
Şi adânc mă înfioară sticloasa ei privire
Doar câţiva câini în juru-i cu grijă o veghează
Privirile lor calde cu milă lăcrimează.
Şi adânc mă înfioară sticloasa ei privire
Doar câţiva câini în juru-i cu grijă o veghează
Privirile lor calde cu milă lăcrimează.
E trist când câini-s oameni şi oamenii sunt câini -
Dar câinii-au libertate şi oameni-au stăpâni...
Un gând mă mustră iute: „ Hai nu te crede domn –
Şi nu te mai preface – nu eşti decât un om!”
Dar câinii-au libertate şi oameni-au stăpâni...
Un gând mă mustră iute: „ Hai nu te crede domn –
Şi nu te mai preface – nu eşti decât un om!”
Cum scârţâie zăpada, sub pasu-mi clătinat!
Plecând, mă simt, deodată, umil şi ruşinat…
Din urmă mă-nfioară un urlet a pustiu
Ce-ngheaţă şi mai tare văzduhul vineţiu.
Plecând, mă simt, deodată, umil şi ruşinat…
Din urmă mă-nfioară un urlet a pustiu
Ce-ngheaţă şi mai tare văzduhul vineţiu.
…Cum vorbele sunt păsări - ce foarte iute zboară,
O veste se-nteţeşte în târg, aşa, spre seară…
Firesc o spun cu toţii, fiindcă le e totuna:
Cum că, de frig şi foame, în ger, s-a stins nebuna.
O veste se-nteţeşte în târg, aşa, spre seară…
Firesc o spun cu toţii, fiindcă le e totuna:
Cum că, de frig şi foame, în ger, s-a stins nebuna.
E Anul Nou – prilejul de-a ne ura „Mulţi Ani!”
Şi de-a rosti obsesii legate de mulţi bani…
Din ceruri, luminoasă şi ştirbă râde luna –
În raza-i îngheţată, s-a-ntruchipat nebuna.
Şi de-a rosti obsesii legate de mulţi bani…
Din ceruri, luminoasă şi ştirbă râde luna –
În raza-i îngheţată, s-a-ntruchipat nebuna.
Un An Nou Fericit!
Acum,la sfârşit de an, e momentul să privim înainte, să sperăm că vom fi mai puternici și mai încrezători, că vom iubi mai mult și că vom ști să folosim lecțiile din acest an ca pe ceva ce ne poate ajuta să ne autodepășim.
Fie ca toate visele pe care le făuriți în această zi să se împlinescă și drumul străbatut pentru realizarea lor să vă aducă bucurie în inimi, iar în case fericire și belșug! Totodată, să nu va pierdeți iubirea, speranța și credința!
După un an greu, am hotărât să fiu mai reținut în a-mi dezvălui dorințele. Totuși, pentru 2017 îmi doresc în afara faptului de a-mi redobândi sănătatea și de a avea inspirația de a alege binele, să fiu "orb", "surd " şi "mut" la cuvintele linguşitoare ale oamenilor, la armele cu care ei atât de des mă rănesc sau se răzbună, la răutăţile îndreptate împotriva mea, dar să nu fiu niciodată orb la minunile pe care Domnul le-a făcut şi le face, să nu fiu niciodată surd la chemările Sale gingaşe, pline de blândeţe şi de milostivire, să nu fiu niciodată mut spre a-L lăuda mereu, spre a-I mulţumi şi spre a-I cere ajutor şi îndurare!
Vă doresc, dragii mei, un an 2017 cu multe împliniri, dar mai ales cu multă sănătate și iubire!
La Mulți Ani!
Cu prietenie,
Ionel Mesaroș
La Mulţi Ani!
"Sfârşitul unui an nu aduce nici o încheiere şi nici un început, ci o continuare, cu toată înţelepciunea pe care ne-a inoculat-o experiența."
Hal Borland
duminică, 25 decembrie 2016
Ziua lui Iisus
"25 Decembrie, ziua lui Iisus!
Să ne bucurăm că îl putem primi, cu speranța că de această dată va fi mai bine și că ne vom ridica peste toate umbrele lumești și vom putea pune mai presus de toate:
*IUBIREA * VIAȚA * IERTAREA *
E ajunul tainei celei mai adânci...
De ne-am trezi la răsărit cu inima curată cu care am venit pe lume, am putea-o schimba și ar fi o lume mai bună.
Să aveți numai bucurii, sănătate și iubire, dragi prieteni!"-Maria A. M-Kästner
sâmbătă, 24 decembrie 2016
Crăciunul
"Crăciunul nu este o perioadă, nici un sezon, ci o stare de spirit. Adevăratul spirit al Crăciunului înseamnă să preţuieşti pacea şi bunăvoinţa, să oferi, din plin, compasiune.”
Calvin Coolidge
Sărbători Fericite!
"Crăciunul este momentul în care s-a unit cerul cu pământul şi omul cu divinitatea."- David Boia
Astăzi, în ajunul Nașterii Mântuitorului, Fiul lui Dumnezeu, Iisus Christos, Pruncul născut în ieslea din Bethleem, să vă umple casele şi vieţile cu bucurie, sănătate şi multă înţelepciune!
Crăciun Fericit!
Fie ca marea sărbătoare a Naşterii Mântuitorului Nostru Iisus Hristos să ne găsească pe toţi mai buni, mai iubitori, mai smeriţi şi mai aproape de Dumnezeu!
Dăruiţi din toată inima celor amărâţi şi loviţi de soartă şi bunătatea dumneavoastră va fi răsplătită însutit!
Sărbători binecuvântate!
Aripi de îngeri să vă atingă sufletul şi să ia cu ei toate supărările, lăsând în schimb lumină şi speranţă!
Dragostea
"Dragostea e cea mai frumoasă muzică în partitura vieții. Fără ea, ai fi un etern necunoscut în corul imens al umanității."-Roque Schneider
Veșnicia
"Veșnicia este atunci când iubești și te lași iubit. Veșnicia înseamnă să nu judeci. Veșnicia nu ține de minte, ci de inimă. Pentru fiecare om există undeva o bucățică de cer pe pământ..."
Hrisostom Filipescu
vineri, 16 decembrie 2016
Curcubeul vieții
"Vise parfumate coboară din înălțimile celeste, pe aripa unui gând, și ne învăluie în cântec și lumină, în speranțe ce se înrădăcinează în lutul pe care olarul din noi, sufletul, îl modelează zi de zi, oferind vieții crâmpeie dintr-un zbor spre curcubeul ce vestește trecerea clipelor spre nemărginirea tăcerii, în universul umbrelor, în păienjenișul în care vremelnicia se topește în hăul eternității.
Cu inima încălzită de soarele speranței, cu ochii larg deschiși spre o lume necunoscută, viețuim în leagănul copilăriei, apoi ne zburătăcim, animați de vise, fără să conștientizăm că, prin naștere, prindem rădăcini, iar orice înstrăinare de locul unde am zărit cei dintâi zori ai zilei înseamnă rătăcire, o îmbolnăvire a sufletului, dacă nu luăm cu noi, în gând și-n suflet, lumea în care am răsărit.
Reîntorcându-ne, cu pașii străvezii ai gândului, în matca viselor ce ne-au parfumat pruncia, redescoperim curcubeul vieții, cântecul vântului și mângâierea luminii, nădejdea că nu am părăsit nicicând sălașul nașterii, cuibul copilăriei, dacă l-am păstrat în inimă ca pe o sacră comoară.
Să ne bucurăm de darul vieții, de zilele ce ne-au fost date, și să nu uităm niciodată de petecul de cer sub care ne-am adăpostit prima oară!
Va veni o zi când ne vom lua adio de la curcubeul vieții, când ne vom întoarce Acasă, în lumea drepților, într-un spațiu al nemărginirii, când zborul de odinioară, viața noastră pământească, se va metamorfoza într-o firavă floare de-nu-mă-uita, într-o vie amintire a celor ce ne-au iubit.
Fiți îndrăgostiți de viață, trăiți-o în fiecare zi, bucurați-vă de darul pe care l-ați primit și mulțumiți pentru el, prin săvârșirea faptelor bune! Numai așa fericirea poate fi deplină!"
Ionel Mesaroș
joi, 15 decembrie 2016
Zile de neuitat...
Despre evenimentele din Decembrie ’89 s-a scris mult. Uneori, în locul adevărului s-a ales mistificarea lui, iar acest lucru mă doare.
Se caută din ce în ce mai puțin adevărul evenimentelor, se vorbește tot mai rar despre misterul acelor timpuri și se spune, doar de ochii lumii, tot mai mult în șoaptă pentru a nu deranja, până ce uitarea se va așterne definitiv peste această filă de istorie. Așa se încalcă una dintre legile catehismului existenței umane, ce poruncește ca viitorul unei nații să nu fie fondat pe minciună.
Am trăit acele clipe la intensitate maximă. Era și firesc. Oricând mă puteam înfrăți cu moartea, iar astăzi să fiu doar o amintire.
Deși au trecut 27 de ani de la evenimentul ce a marcat eliberarea de sub tirania ceaușistă, amintirile îmi sunt vii, ca și când totul s-ar fi petrecut ieri. Era și normal ca un om, ce a simțit pe viu fiorii acelor zile de groază, fiind militar, să am o asemenea stare.
Simțeam că moartea ne pândea pe la colțuri. Sentimentul acesta se accentua, atingând cote paroxistice, când aflam cu durere că izbutise să-i răpună pe unii dintre prietenii și camarazii mei, trecându-i în rândul martirilor neamului.
S-a vărsat sânge nevinovat la Timișoara, la București, la Sibiu și în alte localități ale României, jertfe care ne obligă să apărăm cu toată ființa valorile supreme câștigate atunci, libertatea și democrația.
Fiind participant al evenimentelor din Decembrie ’89, chiar dacă nu am certificat care să ateste calitatea de revoluționar, aidoma majorității colegilor mei, la peste două decenii de le momentul crucial din istoria noastră ce a pus capăt dictaturii ceaușiste, vă împărtășesc câteva trăiri din acele zile de neuitat.
Pe 17 decembrie 1989, în timp ce mă aflam acasă, un agent de la cazarmă mi-a adus la cunoștință ca am primit un indicativ de alarmă de luptă.
M-am deplasat imediat la unitate . Mi-am dat seama că nu e un simplu exercițiu pentru antrenarea personalului, dar nu știam care era adevărul ”gol-goluț”. Ne aflam într-o situație inedită, dezinformările ajungând la apogeu. Deși bănuiam care era mobilul evenimentelor , nimeni nu îndrăznea să-l confirme.
După ce am aflat că Vasile Milea, ministrul Apărării Naționale, și-a pus capăt zilelor, iar situația de la frontiera României s-a precipitat, starea de tensiune s-a accentuat.
La orele amiezii, primisem ordin să ridicăm muniție de război și să ne pregătim pentru a fi în măsură să ne deplasăm, dacă va fi cazul, în raionul de rezervă, o locație despre care știam doar că se află la circa 60 de kilometri, în mijlocul unei păduri.
Deși eram înarmați pana-n dinți , o stare de încordare a pus stăpânire pe noi, lucru explicabil și pentru faptul că niciodată țintele noastre nu erau vii.
Clipele treceau cu repeziciune. Momentele până la care trebuia să ne învingem pe noi înșine, conștiința care refuza să fie partașă la un act criminal, erau tot mai aproape. În noi se ducea o adevărată bătălie a cărui ecou a reverberat când camarazii noștri de la Timișoara, foștii mei colegi de școală, cu care eram în legătură operațională, ne-au anunțat că sunt atacați. M-am îngrozit la gândul că ei trebuiau să riposteze, să deschidă focul pentru a se apăra.
Nu a trecut mult timp și un mesaj recepționat ne-a panicat și pe noi, cu toate că ne aflam la distanță apreciabilă de zonele fierbinți. Niște elicoptere necunoscute, ale căror convorbiri le-am recepționat, se îndreptau spre noi. Am reacționat imediat. Eu, împreună cu cel mai versat coleg în tehnica de localizare, am rămas să supraveghem tehnic situația de pe acea frecvență, ceilalți ocupând poziții de tragere în jurul unității. După 20 de minute , elicopterele respective au primit ordin să se retragă la Bază; De abia atunci inima ne-a revenit la loc, însă totul pentru puțin timp. Faptul că mr. Nița Romulus Octavian, comandantul meu din Școala Militară de Ofițeri Activi de Transmisiuni, un om pentru care aveam o stimă deosebită, a căzut la datorie , încercând să apere, împreună cu plutonul pe care-l comanda, Poșta Centrală din Sibiu, m-a marcat profund.
În acele zile s-a exercitat o formidabilă presiune psihologică ce justifica oricând apariția de erori, uneori, dirijate, ce au transformat în victime oameni nevinovați.
În Decembrie ’89, societatea românească a vrut să renască în adevăr, însă interese meschine, interne și externe, au obturat această năzuință, compromițând această filă a istoriei naționale, uzurpând, astfel, speranțele celor ce am crezut cu adevărat în triumful binelui!
În numele inimilor ce s-au jertfit pe altarul viselor de libertate și democrație, suntem datori să încercăm să vindecăm adevărul, să-l aducem în lumină și să-l ținem deasupra cu orice risc!
Dumnezeu să-i odihnească în pace pe cei care s-au jertfit pentru ca țara să iasă de sub carapacea dictaturii ceaușiste!
Ionel Mesaroș-Popasuri Culturale Românești
miercuri, 14 decembrie 2016
Începutul sfârșitului PNL...
După eșecul de la alegerile parlamentare, PNL nu găsește calea de ieșire din impas, chiar dacă în structura interimară de conducere au fost desemnați cei care au obținut cele mai bune rezultate la ultimul scrutin.
Vă mărturisesc că sunt neafiliat politic, cu simpatii liberale, pe punctul de a renunța definitiv la PNL, partidul care nici după dezastrul de duminică nu dă semne de trezire, cooptând în echipa de conducere centrală oameni în care nu cred deloc, care azi, la consultările de la Cotroceni, l-au inclus pe unul dintre cei mai mari oportuniști liberali, Cristian Bușoi. În acest context, simpatia pentru actualul PNL se diluează continuu.
Liberalismul în care am crezut îl regăsesc doar în cronici, nu la actuala conducere interimară liberală. Din nefericire, pentru cei care cred în valorile liberale, alegerile din 11 decembrie, probabil, marchează începutul sfârșitului celui mai vechi partid din România, care nu va putea renaște din propria cenușă, precum am crezut odinioară.
Vă mărturisesc că sunt neafiliat politic, cu simpatii liberale, pe punctul de a renunța definitiv la PNL, partidul care nici după dezastrul de duminică nu dă semne de trezire, cooptând în echipa de conducere centrală oameni în care nu cred deloc, care azi, la consultările de la Cotroceni, l-au inclus pe unul dintre cei mai mari oportuniști liberali, Cristian Bușoi. În acest context, simpatia pentru actualul PNL se diluează continuu.
Liberalismul în care am crezut îl regăsesc doar în cronici, nu la actuala conducere interimară liberală. Din nefericire, pentru cei care cred în valorile liberale, alegerile din 11 decembrie, probabil, marchează începutul sfârșitului celui mai vechi partid din România, care nu va putea renaște din propria cenușă, precum am crezut odinioară.
Lecțiile lui Ion I.C. Brătianu pentru politicienii actuali
Ion I. C. Brătianu (20 august 1864, Florica, jud. Argeş -24 noiembrie 1927, Bucureşti), a dominat viaţa politică din România cum nu o mai făcuse nimeni. Dintre cei care au încercat să-şi explice cauzele acestei dominaţii, toţi au căzut de acord că avea o vocaţie nativă de conducător. Cel mai adesea era văzut cu o carte în mână, de regulă o carte de istorie.
marți, 13 decembrie 2016
luni, 12 decembrie 2016
O seară plăcută!
"Fiecare loc de pe pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi și trebuie un dram de iubire ca s-o înțelegi."
Nicolae Iorga
sâmbătă, 10 decembrie 2016
Să-ți spun cu cine votezi, de fapt, dacă nu votezi
Nu vreau să te bat la cap. Ai decis să nu votezi, asta e, ești major și responsabil. Nu sunt ipocrit – în mai multe rânduri nici eu n-am votat. Am și scris despre asta, nu m-am ascuns. N-am îndemnat pe alții să facă la fel, doar am explicat de ce când am fost întrebat (pentru că atunci mă simțeam furat de o bandă de corupți, aceiași dintotdeauna, care se mutau dintr-un partid într-altul, fără scrupule, în funcție de șansele electorale ale momentului).
Deci nu încerc să te conving. Aș vrea doar să înțelegi că a nu vota nu înseamnă, cumva, că nu influențezi rezultatul alegerilor. Dimpotrivă. Tu, care nu votezi, ești legat de toți ceilalți care votează, fără scăpare. De ce? Pur și simplu pentru că ești cetățean român și pentru că figurezi în Registrul Electoral.
Etichete:
ADN,
capodoperă,
cultură,
politică,
Popasuri Culturale Românești,
sociologie
sâmbătă, 3 decembrie 2016
joi, 1 decembrie 2016
Mândria de a fi român
„Într-o țară așa de frumoasă, cu un trecut așa de glorios, în mijlocul unui popor atât de deștept, cum să nu fie o adevărată religie iubirea de patrie și cum să nu-ți ridici fruntea, ca falnicii strămoși de odinioară, mândru că poți spune: Sunt român!”
Alexandru Vlahuţă
George Pop de Băsești-emblemă a dragostei de neam
În fiecare an, ziua de 1 Decembrie, Ziua Națională a României, este pentru mine un prilej de a evoca figura celui ce și-a făcut un crez din idealul de unitate națională: George Pop de Băsești, președintele Marii Adunări de la Alba-Iulia.
Rugăciune pentru 1 Decembrie
de Adrian Păunescu
Ne iartă, Doamne, ura si gîlceava
de care suntem zilnic vinovați,
dar către Tine tulnicul suna-va,
să-ntorci privirea Ta către Carpați.
de care suntem zilnic vinovați,
dar către Tine tulnicul suna-va,
să-ntorci privirea Ta către Carpați.
Prea mult abandonați acestei toamne,
nu mai avem în vatra casei foc,
mai dă-ne-un pic de amintire, Doamne,
răbdare și iertare și noroc.
nu mai avem în vatra casei foc,
mai dă-ne-un pic de amintire, Doamne,
răbdare și iertare și noroc.
Că pentru vite nu mai sunt nutrețuri
și asteptăm o pâine din import,
când bietul om s-a prăbușit sub prețuri
și sufletul în el e-aproape mort.
și asteptăm o pâine din import,
când bietul om s-a prăbușit sub prețuri
și sufletul în el e-aproape mort.
Ne-am despărțit în triburi și în secte,
în cluburi, în partide și în găști,
iubirile directe sunt suspecte.
Dorești succes? Învață să urăști.
în cluburi, în partide și în găști,
iubirile directe sunt suspecte.
Dorești succes? Învață să urăști.
Dușmanii nu puteau să ne condamne,
cum noi, pe noi, ne-am condamnat la rău,
de ce să mai venim la Alba, Doamne,
când e negustorit și duhul Tău?
cum noi, pe noi, ne-am condamnat la rău,
de ce să mai venim la Alba, Doamne,
când e negustorit și duhul Tău?
Și, totuși, Alba-Iulia există,
și, totuși, cineva i-a dat un rost,
și-a fost și-atunci pornire anarhistă,
și Dumnezeu tot ocupat a fost.
și, totuși, cineva i-a dat un rost,
și-a fost și-atunci pornire anarhistă,
și Dumnezeu tot ocupat a fost.
Cu grohotiș pe tălpi și brumă-n gene,
să-nvingi un vechi și tragic handicap,
și, în onoarea Albei Apusene,
să-ți scoti căciula dacică din cap.
să-nvingi un vechi și tragic handicap,
și, în onoarea Albei Apusene,
să-ți scoti căciula dacică din cap.
Se aude Basarabia cum plânge
de dorul Țării Mari, pierdute-n veci,
și-n clopote e treaz același sânge,
și-aceiași ochi imperiali sunt reci.
de dorul Țării Mari, pierdute-n veci,
și-n clopote e treaz același sânge,
și-aceiași ochi imperiali sunt reci.
Si nu-i Emilian la catedrala,
uzurpatorii lui lucreaza calmi,
nici umbrele din somn nu se mai scoala,
nici nu mai cînta doctor Iacob psalmi.
uzurpatorii lui lucreaza calmi,
nici umbrele din somn nu se mai scoala,
nici nu mai cînta doctor Iacob psalmi.
Și ne e dor de-o sfântă sărbătoare,
în care toți să ne-adunăm aici,
și ne e dor de România Mare
și am rămas îngrozitor de mici.
în care toți să ne-adunăm aici,
și ne e dor de România Mare
și am rămas îngrozitor de mici.
Dar, Doamne, pune-Ți pe cetate talpa,
mai dă-ne harul unui gest postum,
mai cheamă-ne, mai rabdă-ne la Alba
și să mai încercăm măcar acum.
mai dă-ne harul unui gest postum,
mai cheamă-ne, mai rabdă-ne la Alba
și să mai încercăm măcar acum.
La mulţi ani, România! La mulţi ani, dragi români!
Să nu uităm niciodată ceea ce alţii, mai înainte de noi, au împlinit cu sacrificii şi cu vrednicie, cu credinţă în suflet şi cu dragoste neţărmurită faţă de neam şi de ţară!
Să nu uităm cine suntem cu adevărat, să învăţăm să ne purtăm cu vrednicie numele de români, cinstind prin faptele noastre memoria înaintaşilor!
Să nu uităm că la rândul nostru vom lăsa urmaşilor noştri, această ţară şi moştenirea de suflet a unui neam căruia trebuie să-i redăm locul de cinste pe care îl merită!
Doar împreună, uniţi în cuget şi în simţiri, vom fi o naţiune puternică. Este datoria noastră să împlinim acest deziderat!
https://www.youtube.com/watch?v=dJykuSTjfTg
https://www.youtube.com/watch?v=dJykuSTjfTg
Maxima zilei...
"De România nu mă pot sătura, pentru că România face parte din destinul meu, nu pot să declar că nu sunt român. Eu continui să cred, indiferent ce cred eu despre poporul român, că un om normal are o singură patrie, restul sunt ţări."
Octavian Paler
Abonați-vă la:
Postări (Atom)