Inteligența emoțională

Pași spre lumină

Regele IO și Lumea

Undeva, sub soare, se afla o împărăție bogată, veche de când lumea, care, deși era furată mereu, tot se mai găsea ceva de șutit.

De mai puțin de un an, la cârma regatului se afla IO, un rege atipic, nu prea vorbăreț, ce vroia să schimbe Lumea.

Deși porni cu șansa a doua la preluarea regatului, Lumea, sătulă de gargaragii, a ales să fie  cârmuită de un rege al lucrului bine-făcut. Se spera că se va înconjura de sfătuitori buni, care să-l ajute să schimbe Lumea, însă, după câteva luni de zile, unul dintre ei și-a arătat forța, reușind să adoarmă în plină întâlnire cu un omolog de-al său.

Timpul trecea, iar Lumea părea să fie răbdătoare, până ce o molimă se abătu asupra regatului. Atunci se trezi și hotări să-i schimbe pe cei vinovați de extinderea molimei. Mânați de puteri nevăzute, împinși de răni sufletești sângerânde,  Lumea reuși să scape de câțiva dintre vinovați.

 În această situație, când Lumea fierbea de nemulțumire,  regele IO găsi de cuviință să iasă din  bârlogul proaspăt renovat și să-și arată simpatia pentru Lume. Prin aceasta, își dorea să pună osul la schimbarea treburilor prin regat, dar cineva sau ceva îl oprea să o facă cu toată inima. Totuși, cu chin cu vai, se deplasă în Lume pentru a afla sursa răului. După ce se consultase cu o parte de Lume, aleasă pe sprânceană, ieși în Lume, să-i arate Ei că-i pasă. Pas cu pas, intrând în mijlocul Lumii, auzi  vocea ei și simți că i se înmoaie picioarele și glasul. Era conștient că Lumea îi simțise slăbiciunea, iar demersul lui era doar praf în ochii lumii.

Ajungând la Palat, regele  IO înțelesese că  Lumea  poate fi schimbată de el,  numai dacă se schimbă, să fie asemenea Lumii!

Doamne, te rog Doamne, dă-i regelui  IO  înțelepciunea Lumii, pentru a salva regatul!

Ionel Mesaroș

Arta de a trăi

"Gândurile de astăzi m-au purtat la ceea ce facem ca să avem ceea ce ne dorim, la ceea ce lăsăm în urmă, la ceea ce renunțăm sau la ceea ce irosim în dorința nebună de a avea cât mai mult.

M-am gândit la toate cele pe care le avem, dar pe care nu le prețuim. La toate cele care sunt în viața noastră, la toate cele care fac parte din noi, la toate cele care ne-au transformat în cei care suntem astăzi.

M-am gândit serios la tot ce am agonisit în viața asta, la tot ce poartă numele nostru, la tot ce am cumpărat din banii noștri, la tot ce avem, dar ni se pare insuficient.

Și ca o paralelă la ceea ce dăm altora din ceea ce avem noi. Cât de mult am dăruit? Ce am dăruit? Când a fost ultima oară când am dăruit ceva?

Cum stăm la capitolul daruri? Am făcut pe cineva fericit astăzi? Am reușit să facem pe cineva să zâmbească astăzi?

Atunci când dăruim, o facem din ceea ce avem. Din ceea ce am strâns de-a lungul vieții. Bani. Produse. Alimente. Daruri care nu ajută decât pe moment. Daruri care nu țin de cald, care poate țin de foame,daruri care împacă conștiințe, însă nu și suflete.

De aceea, atunci când dăruim ceva cuiva trebuie să o facem din ceea ce suntem. Să dăruim zâmbete. Speranță. Grijă. Iubire. Empatie.

Darurile cele mai prețioase sunt cele care nu au preț. Cele care nu se numără, nu echivalează cu un serviciu, nu se transformă în datorii.

Cel mai prețios dar pe care-l putem face celor dragi și nu numai este timpul. Timp în care stai și-i asculți. Timp în care-i sfătuiești și le arăți că-ți pasă. Timp în care îi învălui în dragoste și preocupare. Timp în care le inoculezi speranță și credință. Timp pentru ei, timp pentru tine și timp pentru suflet.

Să dai întotdeauna din ceea ce ești. Ca om. Ca prieten. Ca suflet trecut prin viață.Tu știi care sunt nevoile celor din jur. Tu știi care sunt lipsurile. Tu știi care le sunt așteptările. Tu știi ceea ce așteaptă de la tine.

Nu mâna este cea care stă întinsă ca să primească ceva, ci sufletul este cel care stă și tânjește după un dar special.

Să dai orice, oricât,dar nu oricum. Să dăruiești fără să aștepți nimic în schimb. ce sentiment prețios, dar atât de rar întâlnit, din păcate."

Citatul zilei

"Din pomul vieţii, nu vom culege niciodată mai puţin decât am dăruit, sau mai mult decât merităm."

Maxima zilei

„Pășește cu grijă, calci pe suflete!

Apoi omul a învățat să se încalțe, să nu mai simtă suflete strivite sub tălpile goale. A uitat că fiecare pas al lui ucide fire de iarbă și gâze mărunte. A început să pășească mai apăsat și mai grăbit, prea grăbit să mai ducă grija altora.

Nu degeaba ne naștem desculți - să simțim!”

Îndemn

Pentru o Românie curată!

RESPECT pentru cei ce militează pentru o Românie curată!

Ziua de ieri a fost o dovadă vie că românii au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva sistemului, arătând că le pasă de viitorul țării.

În opinia mea, este important ca aceste manifestări să continue, dar într-o formă care să aibă ca rezultat principii sănătoase și petiții cu revendicări, care pot să schimbe fața României. Pentru a-și atinge acest deziderat este necesară o minimă organizare.

Vocea străzii trebuie să fie auzită și ascultată! Țara are nevoie de o schimbare radicală, iar acest lucru se poate realiza prin schimbarea atitudinii noastre, neacceptând să fim conduși de indivizi fără coloană vertebrală! 

Pentru o Românie curată este nevoie de noi toți, de cei care ne dorim un viitor frumos pentru copiii noștri!

De sub tutela timpului, omul iese doar când trece pragul veșniciei. De sub vremi, omul poate ieși doar depășindu-și condiția de simplu actor pe scena vieții.

Societatea românească se află la răscruce. Molima corupției pare de nestăvilit. România, Grădina Maicii Domnului, și-a pierdut "grădinarul".

Țarina noastră e năpădită de "buruieni" ce ne sufocă viitorul. Noi, cei care ne ducem veacul în această parte a lumii, creștinați de Sfântul Andrei, pe lângă credința în Dumnezeu, avem șansa salvării doar "prin noi înșine". Curajul de a ne dori un viitor pentru urmașii noștri trebuie să ne trezească la realitate! Nu putem accepta la infinit să fim simpli pioni pe tabla de șah a României. Până când vom tolera să fim batjocoriți în propria țară?!

În ultimii ani, s-a instalat confortabil pe plaiurile mioritice o ciumă care ucide deopotrivă oameni și vise: Nepăsarea! Având o putere mefistofelică nemărginită, a atentat, dincolo de orice închipuire, la "sufletul" Neamului. Evenimentul tragic de la Colectiv a trezit România.

Corupția se intensifică zi de zi. Sunt tot mai puțini cei neatinși de flagelul ei. Generațiile de sacrificiu se succed în mod natural, dovedind că obișnuința de a fi mereu strâmtorat de neajunsuri materiale și pesimist a devenit o a doua natură. 

Nu este corect să închidem ochii la greșelile clasei politice, cea vinovată de imagine României de azi.

După ce și-au împărțit ciolanul puterii, mi-am închipuit că aleșii neamului se vor gândi, în sfârșit, și la popor. Aflați în spatele votului popular, aleșii neamului și-au permis să uite de popor, scopul lor principal fiind obținerea de privilegii.

Din păcate, iresponsabilitatea factorilor politici, atentează la însăși demnitatea umană, iar din cauza amplorii flagelului corupției România își are viitorul amanetat.

Pasivitatea și resemnarea românilor, au permis clasei politice să-și bată joc de țară. S-a ajuns atât de departe încât patriotismul e privit ca o boală rușinioasă, iar principiul meritocrației călcat în picioare!

Știu că ieșirea de sub vremi e rezultatul unui vis susținut de fapte și vegheat de conștiința. Aceasta izbânda poate fi obținută numai când legile firii nu sunt alterate de viziuni bolnăvicioase.

După cum am afirmat și cu diverse ocazii, ne lipsește o viziune, un proiect național de salvare și , implicit, o hartă a viitorului.

Dacă ne dorim un viitor pentru copiii noștri, trebuie să identificăm un ideal măreț pentru care să ne mobilizăm, un sens care să ne unească pentru binele României. Lupta împotriva sărăciei și corupției ar trebui să fie numitorul nostru comun, liantul care să ne unească, idealul pentru care să luptăm!

Credința, dublată de fapte, este cea care garantează această victorie. Lupta cu vremurile nu e facilă, mai ales ca principalul tău dușman sunt propriile noastre limite ce ne țin în chingile neputinței. Numai Ea ne poate scoate la liman, ca sa ne putem bucura de Soarele Dreptății și de Lumina Adevarului. Numai Ea ne poate scoate din rătăcire, arătându-ne Calea de urmat.

Sunt puțini cei care ies de sub vremi, însă cei care reușesc să-și împlinească acest vis sunt în slujba semenilor lor, iar această izbândă este în folosul lor și al umanității.

Nu poți ieși de sub vremi, cu vise de doi bani. Nu poți spera să schimbi lumea, până nu te schimbi pe tine însuți.

Luptați să ieșiți de sub vremi! Chiar dacă nu veți câștiga acest razboi, sunt convins că veți câștiga lupta cu voi înșivă! 

Vă mulțumesc tuturor celor ce militați pentru o Românie curată!

Împreună, putem schimba România!

Cu considerație, 

Ionel Mesaroș

Dacă

de Mihai Gavrilescu

Dacă am fi cărți,
oare câți ne-ar alege
după copertă
și oare câți ne-ar citi
cu dorința
de a ne fi cunoscut?