O primăvară frumoasă!

Interviu cu Florin Piersic

 

De unde izvorăşte, Florin, ultrasensibilitatea asta?

Întrebarea ta mă poartă înapoi, într-un tunel al timpului, la capătul caruia copilaria mea se deschide iar, în lumină. Şi sunt fericit, pentru că în călatoria asta, ca într-un vis minunat, îmi regăsesc părinţii. Mă copleşesc amintirile - văd uliţele satului Corlata, cum se împletesc cu străzile Clujului acelor ani, drumurile mele, iar dorul de dragii mei care mi-au dat viaţă urcă până la cer. Iubirea, bunătatea lor fără margini, generozitatea, dragostea de frumos, zilele bune şi zilele rele, bucuriile, apoi tristeţile neînchipuite, toate mi-au modelat sufletul şi mintea şi m-au marcat definitiv. Aş zice că reţeta iubirii de oameni şi a bucuriei de a trăi mi-a fost pusă în leagăn de ursitoare. Mă trezesc cu ea dimineaţa şi cu ea adorm.

În călătoria asta în timp, la care m-ai provocat, am avut senzaţia, pentru cateva clipe, că anii s-au întors brusc: eram foarte tânăr când, într-o sală de cinema, mă lăsam vrăjit de Kirk Douglas şi Anthony Quinn, în excepţionalul film Van Gogh. Eram vrăjit de actorie, de magia scenei, a ecranului; şi toate au pus, încet, stăpânire pe mine, definitiv.
Anii au trecut pe repede înainte, înfăşuraţi, învolburaţi într-o tornadă copleşitoare; ca să mă regăsesc apoi, singur, în noaptea rece de ianuarie. "Cinematograful Florin Piersic" scrie, strălucitor, cu lumină albă, de firmă, pe caldarâmul umed al piaţetei pustii. Am lacrimi în suflet - înţeleg, iar, că viaţa nu mai poate fi întoarsă înapoi; am lacrimi în suflet pentru că părinţii mei n-au trăit ca să-mi fie alături în toată această revărsare de iubire şi apreciere pe care mi-o transmite publicul, şi să fie fericiţi cu şi pentru mine.
Cateodată am senzaţia că e de ajuns să apăs butonul soneriei, ca uşa să se deschidă şi ei să mă primească, zâmbind, în prag, cu o dragoste şi o bucurie, unice. Asta ar însemna însă, ca trecutul să fie un prezent minunat, în care i-aş avea, pe amândoi, în viaţă.

 

Alimente alcaline-alimente acide

Alimentele se impart in doua categorii: alcaline si acide.
FRUCTE ALCALINE: stafide, curmale, smochine, ananas, mere si cidru caise, piersici, cirese, avocado, struguri, banane coapte, capsuni, grape-fruit, mango, pepene galben/rosu, nectarine, masline negre, papaya, pere.
FRUCTE ACIDE: toate conservele, gemuri, dulceturi, fructe zaharisite, glazurate, fructe uscate conservate cu sulfura fructe proaspete consumate zahar banane verzi, masline verzi, prune.

Efectele supărării

Supărarea este una din cele mai răspândite încălcări ale legilor universului, care poate determina mari neplăceri în viaţa, atât a celui pe care te superi, cât şi în propria ta viaţă.
Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în jurul nostru, din punct de vedere vibratoriu (gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente) se întorc la noi producând efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic.

Şoapta primăverii

Drumul către nicăieri

Un zâmbet pe 16mm...

 

Radio Erevan emite încă. Iată ultimele ştiri:

Un ascultător: Acum, in capitalism, mai poate fi actuală vechea deviză leninistă: "Invăţaţi ! Invăţaţi ! Invăţaţi !" ?
Radio Erevan : Da, dar în forma: "Inhăţaţi! Inhaţaţi! Inhăţaţi!

O amintire din 1987- clasa a XII-a M, Liceul Industrial Cehu Silvaniei

Vindeca-te de cancer cu "medicamentele" lui Dumnezeu...

Corpul fizic e format din trei părţi principale: celule şi două lichide (sânge şi limfă). Sângele alimentează cu ''hrană'' toate celulele din corpul nostru, iar limfa preia toxinele rezultate în urma simplei funcţionări a celulelor şi le duce la organele de detoxifiere (piele, ficat, rinichi), pentru a le scoate din corp. Un nou-născut, pentr...u a creşte, are nevoie de două lucruri vitale: să fie hrănit şi să i se schimbe scutecele :). Exact la fel e şi cu celulele noastre. Ele au nevoie de hrană (prin sânge) şi de detoxifiere (prin limfă). Lichidul acesta "uleios" şi mai vâscos decât sângele, care preia toxinele din celule, are o problemă: este staţionar în corpul nostru, nu este împins/pompat - asemenea sângelui de către inimă -. Iar pentru a-l mişca, este nevoie de mişcare fizică - mişcarea muşchilor îl pune în mişcare -. Acesta este motivul pentru care transpir imediat ce încep să alerg, de exemplu. Sistemul limfatic începe să se mişte, toxinele sunt duse la cel mai mare organ de detoxifiere, pielea, şi aceasta le elimină foarte uşor. Creierul nostru, pancreasul, ficatul, pielea, tot corpul uman..... e ''o grămadă'' de celule.

Ultimul romantic

Boala

Scrisoare deschisă

                                                                         

    Stimaţi  guvernanţi,

    O nedreptate nu se corectează cu o altă nedreptate!

    După ce ani de zile pensionarii  militari au fost umiliţi, fiind taxaţi fie că sunt asistaţi sociali, fie că au pensii nesimţite, cu toate că majoritatea lor le aveau în cuantum de la 1000 -2000 lei, se pare că a sosit momentul  să redeschideţi  Cutia Pandorei  pentru noi, luând în calcul supraimpozitarea pensiilor militare.

Eric Clapton - Wonderful Tonight

După 20 de ani...

Au trecut 20 ani de când  vorbesc despre mama mea numai din amintiri. Mi-e dor de ea!

În tot ce este mai frumos în existenţa aceasta o regăsesc pe maicuţa mea. Era o fiinţă simpla, frumoasă,  cu frică de Dumnezeu, cu dragoste pentru oameni, o icoană de bunătate şi blândeţe.

În urmă cu exact două decenii, pe 7 februarie 1993, un telefon de la fratele meu mă anunţa că sfârşitul mamei noastre e aproape. Imediat am plecat la ea, la Spitalul Judeţean din Baia Mare, dorind cu ardoare să fiu lângă ea, când încă mai era în viaţă. Am ajuns la timp, însă din păcate dragostea lui Dumnezeu  pentru ea a fost mai mare decât cea a noastră, a fiilor ei. După un accident vascular, intrase în comă, stare din care a ieşit preţ de câteva secunde, după  şase zile de inconştienţă, înainte de a pleca din lumea aceasta, răstimp în care a rostit silabisind "Şi eu vin", probabil, adresându-se tatălui meu.

 Pe 13 februarie 1993, la 22.30, măicuţa mea a părăsit această lume, la 54 de ani, cu ochii înlăcrimaţi, după o viaţă  de adevărată luptă, crescând singură  trei copii, toţi minori, după ce tatăl meu, în floarea vârstei, la numai 37 de ani, plecase la Ceruri.

Timpul  a trecut ,însă nu mi-a putut  îngropa în uitare amintirile.

 Şi azi,după atâţia ani,mă simt ocrotit de ea. Ce e paradoxal e că ori de cate ori am de luat o decizie hotărâtoare, în noaptea ce precede acel moment vital, sunt "sfătuit", prin vis, de forţe necunoscute raţiunii. 

Îmi place să cred că sfetnicul bun al nopţii este mama mea.Gândul călăuzitor, venit de undeva din tenebrele anotimpului veşniciei, dintr-o lume necunoscută, mă îmbie să aleg calea cea dreaptă.

Atâtea zile câte voi avea, îmi va rămâne vie în minte amintirea ei. Măicuţa mea  a fost, este şi va fi soarele  meu! Deşi e dincolo de timp, ea va rămâne pururea   îngerul meu păzitor!

Because You Loved Me - Celine Dion

Passion

Baby i miss you

Exteriorul reflexie a interiorului

Lady in blue

Imagine-John Lennon