Povestea Anei, povestea înţelepciunii sufletului

o poveste foarte frumoasă..... (autor necunoscut) Tot ce se putea auzi înainte de ivirea zorilor erau suspinele unui suflet foarte nefericit. Ana era un copil Indigo de 12 ani, care avusese o viaţă foarte tulburată pe  Tabla de Joc a Liberului Arbitru.Avea puţini prieteni şi îi era greu să se adapteze la viaţa şcolară. Profesorii o considerau un copil problemă. De asta se simţea mereu ca un fel de observator din afară. Ana avea o relaţie deosebit de dificilă cu mama ei şi se certau adesea. Cu toată cunoaşterea ei intuitivă, era deznădăjduită – şi aproape că renunţase să mai spere. La numai doisprezece ani, Ana îşi dorea să meargă Acasă. . Simţindu-i confuzia, Spiritul i-a vorbit direct: „Ana, dacă vrei, poţi să pleci – dar mai întâi ieşi în grădină şi stai cu un deget întins în faţă“.  Ana era şocată că Spiritul îi vorbeşte atât de direct – lucru care nu i se mai întâmplase până atunci. Deşi nu prea vedea cum ar putea s-o ajute aşa ceva, s-a gândit să facă totuşi o încercare. Soarele tocmai se ridica la orizont şi totul părea învăluit în nuanţe albăstrui roşiatice. După ce s-a asigurat că nu o vede nimeni, Ana a închis ochii şi şi-a întins mâna cu un deget îndreptat înainte, aşa cum o învăţase Spiritul. După câteva clipe a simţit o gâdilătură şi, deschizând ochii, a văzut o păsărică maronie aşezată pe degetul întins.  „Bună, draga mea”, spuse pasărea.  Anei i se umplură imediat ochii de lacrimi, pe când îi reveneau în memorie sentimente de Acasă, aproape uitate. . Apoi se uită în jur, să vadă dacă era singură şi îşi şterse ochii de lacrimi. Era realitate, sau vis? Oare pasărea chiar i-a vorbit? Imediat, pasărea i-a vorbit din nou. „Ana, sunt lângă tine ca să-ţi readuc aminte că ai venit aici cu un scop şi, dacă pleci, el nu  se va mai realiza.” Ana simţi pentru prima oară o rază de speranţă şi i se umplură iarăşi ochii cu lacrimi de bucurie. Chiar şi cea mai vagă aluzie despre existenţa unui scop anume, o ajută.  Grădina se umplu de vrajă, în timp ce Ana şi pasărea discutară mai bine de o oră. În majoritatea timpului, Ana nu făcu altceva decât să plângă ,atâtea tensiuni avea de eliberat. Apoi auzi bombănelile mamei venind din bucătărie. Ana s-a temut că trebuia să se despartă de păsărica fermecată.  „Nu te teme, Ana, ne vom mai întâlni şi altă dată. Voi fi mereu aici, cu tine.Nu trebuie decât să vii aici în grădină, să întinzi degetul şi îţi voi răspunde.” În aceea zi, la şcoală, profesorii nu au reuşit să-şi dea seama de ce Ana plângea continuu.  Credeau că i s-a întâmplat ceva rău, dar Ana ştia că, de acum, totul era bine. Uneori avea îndoieli dacă lucrurile se petrecuseră aidoma. Pe urmă, îşi dădu seama că nu mai conta nici dacă pasărea ar fi fost un produs al imaginaţiei ei. Sentimentul de Acasă pe carei-l transmisese pasărea o făcu să se simtă împlinită şi, de atunci înainte, nu mai dori să renunţe la el. . De atunci, în fiecare dimineaţă, Ana se trezea înainte de răsăritul soarelui, se ducea în grădină şi vorbea cu pasărea. Ele discutară despre o grămadă de subiecte şi pasărea îi dădu Anei de rezolvat probleme de viaţă. Ana le duse la bun sfârşit cu bucurie , chiar dacă unele au necesitat nişte schimbări dificile în stilul ei de viaţă. Pasărea îi aducea constant aminte că ea este aceea care, prin alegerile făcute, deţine puterea de a-şi schimba propria realitate. Micuţa pasăre maronie umplea de magie viaţa tinerei fete. Zi după zi totul a mers la fel, până când viaţa Anei începu să se schimbe. La şcoală, Ana avea prieteni care o admirau şi o respectau. Profesorii se schimbară ca prin farmec, devenindu-i prieteni. Ea şi mama ei începură să se înţeleagă şi să comunice mai bine. În sfârşit, Ana simţea că viaţa ei avea un sens. .  Într-o dimineaţă, Ana se uită în urmă şi realiză cât de departe ajunsese. Doar în câteva luni a progresat către fericire mai mult decât în ultimii doisprezece ani. După ce a înţeles acest lucru, ea îi mulţumi păsării pentru darul fermecat pe care i-l făcuse. Pasărea i-a răspuns:„draga mea, nu puteam să-ţi dăruiesc ceva ce nu aveai deja. Misiunea mea a fost să-ţi fiu oglindă,ca să-ţi vezi adevăratul sine şi să-ţi re aminteşti puterile pe care le ai. Te rog, nu pierde niciodată din vedere faptul că puterea de a schimba este în interiorul tău şi nu în afară. Ai ales să-ţi exerciţi această putere şi, în felul acesta, ţi-ai schimbat propria realitate”. . Cel mai important lucru din viaţa Anei era scurtul timp petrecut în fiecare dimineaţă cu pasărea,reamintindu-şi de adevărata ei putere. Simţea o iubire copleşitoare pentru această făptură minunată şi modestă. Pe ploaie sau pe soare, Ana îşi petrecea fiecare dimineaţă în grădină, stabilindu-şi amănuntele acelei zile cu profesoara pe care se obişnuise să o iubească atât de mult. Ana avea o viaţă frumoasă. Într-una din zile, Ana se trezi chiar mai devreme decât de obicei. Simţea o schimbare de energie,însă nu era sigură ce se întâmpla. Îşi aduse aminte ce-i spusese pasărea în legătură cu tranziţiile de energie şi că ele erau un indiciu pentru evoluţia oamenilor. Şi a mai reamintit ce-i spusese pasărea că propria ei schimbare era o parte necesară a evoluţiei spirituale – deoarece, daca nu aduc cu sine schimbări in bine, toate lucrurile sunt sortite pieirii.  . Schimbarea în ceva mai bun este aceea care creează, de fapt, magia pe care o căutăm. Preocupată de aceste idei, ea îşi formulă cu grijă întrebările pe care dorea să i le pună păsării.  Când sosi vremea de întâlnire, Ana se plimbă nerăbdătoare prin grădină, cu un deget întins în faţă.  Dar, în dimineaţa aceea, pasărea nu mai veni. Cu ajutorul păsării, Ana a învăţat să aibă încredere mai mare în intuiţie, decât în gândirea raţională.  Acum era momentul perfect pentru a folosi acest instrument şi, în sinea ei, Ana ştia că totul era în ordine cu draga ei prietenă. În adâncul sufletului simţea de asemenea că ea însăşi era în ordine – la urma urmei, nu i se întâmplase nimic rău. Cu toate acestea, îi era dor de prietena ei, pasărea, şi de timpul petrecut împreună. Ana şi-a trecut în revistă toată informaţia pe care i-a dat-o pasărea, cât şi felul în care a aplicat-o practic în viaţă. Era însă derutată de faptul că pasărea îi promisese să nu o părăsească niciodată.  Cu toate acestea, iată că stătea complet singură în grădină. Ana încercă să vorbească cu pasărea, ca şi cum ar fi fost acolo. Chiar simţea gâdilatul atât de familiar, ca atunci când pasărea i se aşeza pe deget.Însă ori de câte ori îşi formula o întrebare, în cap îi şi apărea, ca prin farmec, răspunsul. Brusc ,Ana a înţeles că adevăratul dar primit de la pasăre era să aibă încredere în propriul ei ghid interior – mai curând decât să caute răspunsuri din surse exterioare. În fiecare dimineaţă, Ana îşi continua ritualul de a ieşi în grădină şi de a ţine degetul întins înainte. Săptămâni în şir, Ana continuă să iasă în grădină. Nu trecea nici o zi fără să se gândească la prietena ei. Pentru prima oară după multă vreme, Ana a plâns – însă, de data asta, lacrimile îi erau dulci amare. Era tristă la gândul că nu va mai simţi pasărea pe deget – însă, în adâncul inimii, ştia că legătura lor nu se va pierde niciodată. Prin faptul că a învăţat-o cum să capete încredere în propria ghidare interioară, pasărea îi dăduse Anei şi cheia integrării spiritului în forma umană. Ana îşi dădu brusc seama că, la urma urmei, viaţa nu era chiar atât de rea. . Odată cu trecerea timpului, Ana căpătă un rol cheie în şcoală. În cele din urmă, profesorii au înţeles că ea nu era un copil problemă, ci că atât ea cât şi alţi copii asemănători ei, depăşeau cu mult nivelul învăţăturii oferite de şcoală. Ana îi ajută să-şi schimbe metodele de predare, în aşa fel încât să captezemai bine interesul copiilor. Ea îi ajută pe profesori să-şi adapteze modul de a gândi la cel al noilor copii care începeau să vină. Ziua în care Ana a absolvit şcoala a fost una într- adevăr deosebită. Dacă ar fi privit lucrurile din vechea perspectivă, Ana nu şi-ar fi putut niciodată imagina că se va bucura de această perioadă a vieţii ei. Şi iată o jucând un rol foarte important în educaţia educatorilor. Şi astfel,în felul ei modest, a ajutat la pregătirea lumii pentru tot ceea ce avea să urmeze. Ana a crescut în ani şi poziţie socială. A devenit un mare vindecător, dându-le forţă la mii de alţi oameni ca să-şi schimbe propria realitate. Aşa cum a învăţat o pasărea, Ana s-a folosit de ceea ce îi dicta inima, pentru a-i îndruma pe ceilalţi. Ea a descoperit că, pe măsură ce avea mai multă încredere în propria-i putere, cu atât mai multă putere avea de dăruit. Ana se gândea adesea la cea mai bună prietenă a ei şi, de aceea, era mereu înconjurată de păsări de toate felurile. Pasărea deveni simbolul personal al Anei şi fiecare colţ al camerei era împodobit cu diverse imagini de păsări. Ea deveni peste tot cunoscută ca doamna păsărilor. Ana îşi însuşi acest titlu cu mare mândrie. Fusese atinsă într-o anumită parte a ei care era atât de profundă, încât nu putea să uite şi a ales să poarte darul de înţelepciune al păsării, în tot ceea ce făcea.  Ana trăia cu adevărat în Spirit. . Peste ani, Ana îşi îngrijea nepotul. Acest copil era foarte special pentru ea. Din ziua naşterii lui, a ştiut că între ei exista o legătură de dincolo de viaţa asta şi era nerăbdătoare să vadă încotro îi poartă intalnirea lor actuala. Billy era un copil de şapte ani, cu ochi strălucitori, care citeau fără teamă şi foarte profund în sufletul Anei. El i-a adus aminte de rolul important pe care îl jucase în redefinirea sistemului şcolar în care urma să intre copilul. În acel moment, Ana era foarte recunoscătoare că a ales să rămână aici. Într-una din zilele când Billy era în vizită la bunica Ana şi examina diversele statuete de păsări de pe placa de deasupra şemineului, atenţia i-a fost captată de o statuetă mică, maronie.  Ana îl observă cum priveşte cu insistenţă pasărea. În adâncul inimii ştia că ceva minunat este pe cale să se întâmple. În aşteptare, Ana îşi ţinu respiraţia. Nepotul său de şapte ani se întoarse către ea şi spuse: „Ştii, buni, asta seamănă întocmai cu pasărea care îţi stă mereu pe umăr.” Cuvintele o loviră pe Ana cu o forţă care o   făcu să se clatine pe picioare.    Deodată, piesele din puzzle se aşezară la locul lor. Toate întrebările ei despre pasăre căpătară răspuns. Îşi aduse aminte de ziua când pasărea nu mai venise şi îşi dădea acum seama că ea progresase până la punctul în care pasărea i s-a putut aşeza pe umăr, în loc de deget. Ana fusese atât de obişnuită să o caute în faţa ei, încât nu observase că, în loc de deget, evoluţia ei făcuse posibilă aterizarea păsării direct pe umăr, caci pasarea ce o ghidase era chiar ingerul ei pazitor, vocea tainica a spiritului ei. După toţi aceşti ani, tăcerea îndelungată a fost, în sfârşit, întreruptă.  „Da, dragă Ana”, a spus pasărea. „Ţi-am spus că nu te voi părăsi niciodată – şi nu am făcut-o”.  Lacrimi de bucurie îi umpluseră iarăşi ochii, în timp ce auzea din nou sunetul minunat la vocii scumpei ei prietene. „Sunt atât de mândră de tine pentru alegerea pe care ai făcut-o în ziua aceea. Ai fi putut sta o veşnicie privindu-ţi degetul, aşteptând să-ţi vină, din afară, îndrumarea cu care erai atât de obişnuită. Dar tu ai decis să mergi mai departe, având încredere în propria ta îndrumare lăuntrică. Ceea ce-ai trăit tu, a fost integrarea Spiritului, prin deschiderea legăturii cu propriul tău Sine Superior. Tu nu eşti separată de Spirit – aşa cum te-ar fi putut face să crezi experienţa ta omenească. Tu nu eşti separată de mine – pentru că noi suntem Una. Ai intrat în lumea obişnuită cu spiritul pe umăr şi ai avut curajul de a-ţi crea singură propriul moment magic. Ai procedat bine, draga mea Ana. Ţi-ai atins scopul cel mai înalt, prin faptul că ai înţeles să integrezi omenescul cu Divinul." ” Pentru prima dată în viaţa ei, Ana a înţeles că ceea ce ştia în cap era în totală armonie cu ceea ce ştia în inimă. Miracolul din viaţa Anei era acum complet. Şi aşa este in cazul fiecarui om…vocea sufletului ne poate ghida spre tot ceea ce e mai bun, dacă avem încredere şi curaj să o ascultăm şi  să o urmăm. Sursă:  ARTA- FEMINITATII ,http://arta-feminitatii.blogspot.com/ Mulţumesc,Anima!

Nu sunt perfect !

Sunt departe de ceea ce ar fi trebuit să fiu.

Ştiu că am făcut foarte puţin pentru a mă schimba.Nici nu am vrut acest lucru.Nu doresc să mă lecuiesc de încăpăţânarea care mă caracterizează.

Cred că în viaţă mi-am ales  calea de urmat cu "ochii inimii",dar şi călăuzit de instinctul de conservare.

De circa două săptămâni,am încercat să stau departe de politică.Evident,imperfecţiunea m-a sabotat  din nou.Starea de sănătate alterată de o hernie de disc  m-a incomodat puţin ,oferindu- mi şansa să stau mai mult cu mine însumi şi să reflectez la unele aspecte ale vieţii.Aşa,am avut cadrul propice pentru a mă autoevalua.Concluzia: Nu sunt perfect ! în politică,probabil,nici în viaţa,însă încăpăţânarea care mă defineşte este motorul meu spre viitor.

Cred ,fără rezerve,că trebuie să ne dedicăm viaţa unor ţeluri nobile,chiar şi în politică.Să înfăptuim Binele este calea spre Adevăr,drumul spre Lumina împăcării cu noi înşine,iar încăpăţânarea de a merge înainte ,cu fruntea sus,este, probabil,un pas mic ,insignifiant,spre vindecarea de imperfecţiune,un elan uşor oferit zborului speranţei spre visul de împlinire umană!

Santana - Moonflower

Dincolo de Cer

de Ionel Mesaroş

Dincolo de Cer ,

Nu există Adevăr.

Trecând pragul îndoielii,

Norii desnădejdii

Acoperă seninul

Cu spoiala minciunii.

Crezând,

Lumina Iubirii

Te poartă dincolo de neguri,

În Împărăţia Adevărului.

Trăind,crezând,

Inima curăţă ogorul minţii 

De buruienile egoismului,

Lăsând liberă calea spre Absolut.

Aşa,afli că dincolo de Cer

Nu mai există nimic,

Iar Cerurile sunt paşii noştri siguri,

Călăuziţi de raza dulce a iubirii,

Spre tărâmul nădejdii în Mântuire.

Dincolo de Cer,

Sunt eu,păcătosul!

Dincolo de mine ,

E umbra celui ce a murit

Visând la nemurire.

Aici,e Golgota celui ce n-a înţeles 

Că dincolo de Cer,

Nu există Adevăr!

12.06.2011

Barbra Streisand -Woman in love

Chris Norman & Bonnie Bianco "Send a sign to my heart"

Chris Norman- Broken Heroes

BONNIE TYLER ~IT'S A HEARTACHE~

Shakin Stevens & Bonnie Tyler - A Rockin Good Way

Bonny Taylor - Total eclipse

Dimensiunea cuantica a constiintei

Experimentul realizat cu succes de catre fizicianul francez Alain Aspect a demonstrat existenta unui fenomen cunoscut de mai mult timp in mecanica cuantica, numit “inseparabilitate cuantica”, fenomen ce are loc intre particulele de nivel subatomic.
In mecanica cuantica, in anumite circumstante, doua sau mai multe particule avand aceeasi origine par sa manifeste un fel de corelatie, chiar daca sunt mai apoi separate spatial intre ele. Aceasta corelatie nu dispare indiferent cat de mare sau mica devine distanta dintre particule. In plus aceasta corelatie nu este dependenta nici de timp. In fizica cuantica astfel de particule nu mai pot fi descrise separat, caracteristicile uneia depinzand de ale celorlalte.
Un exemplu in acest sens este caracteristica cuantica numita spin. Mecanica cuantica sustine ca starile spin-ului sunt nedeterminate, pana cand se produce o interventie fizica menita sa masoare caracteristica de spin. Se afirma ca este la fel de probabil ca spin-ul masurat al unei particule sa fie pozitiv sau negativ. Masurarea unui numar de particule va avea drept efect efectuarea unui sir de masuratori care vor avea tendinta sa gaseasca sanse egale pentru spin pozitiv sau negativ.
Insa in cazul unor particule “inseparabil cuantice” rezultatele sunt foarte diferite. Cand se masoara spin-ul pentru doua particule inseparabile, acesta este intotdeauna pereche – unul pozitiv si unul negativ. Acest intotdeauna este precis ceea ce nu poate explica teoria cuantica.
Inseparabilitatea cuantica a fost verificata experimental in multe laboratoare din lume si este unul dintre fenomenele care neaga unele principii ale teoriei cuantice, fiind si aspectul care i-a determinat pe Einstein si altii sa rejecteze teoria cuantica pe de-a intregul.
Multi oameni de stiinta considera descoperirea inseparabilitatii cuantice drept una dintre cele mai importante descoperiri din ultimele decenii.
Desi oamenii de stiinta nu pot explica inca precis fenomenul, acesta a avut deja un mare impact asupra domeniilor filozofiei, stiintei si religiei. El pune greu la incercare principiile considerate corecte ale comunitatii stiintifice vestice.

I. Universul este un intreg inseparabil
Descoperirea inseparabilitatii cuantice arata o mare limitare in viziunea preponderenta a stiintei actuale. Din timpul lui Descartes, Galileo si Newton, punctul de vedere care a dominat stiinta vestica a fost ca Universul este asemenea unei masini uriase, fara scop si constiinta. Interactiunea dintre componentele sale este limitata de timp si spatiu (sunt activitati locale) si intregul poate fi inteles studiind componentele individuale, deoarece intregul este doar suma tuturor componentelor individuale.
Acest tip de stiinta este cunoscuta sub numele stiinta newtoniana, sau clasica. Obiectele sau sistemele sunt divizate in micro-obiecte din ce in ce mai mici, iar studiind aceste micro-obiecte individuale, se crede ca se poate descrie sistemul (obiectul) initial, intregul. Un exemplu tipic este contructia de masini – o masina intreaga este compusa din parti. Acest tip de abordare stiintifica considera chiar si corpul uman drept o masina, un sistem. Medicina vestica este bazata pe metode de genul “trateaza capul daca te doare capul, trateaza piciorul daca piciorul este cel care te doare”.
Insa inseparabilitatea cuantica implica existenta unei actiuni “fantoma”, la distanta. Avand in vedere aceasta actiune care nu depinde in nici un fel de distanta, se crede ca ar exista factori invizibili, nedescoperiti inca, ce actioneaza in afara spatiului asa cum este el cunoscut deocamdata. Acest lucru este extrem de deosebit. Toate fortele cunoscute pana in prezent depind de distanta.
Mai interesant este ca particulele inseparabile cuantic se recunosc intre ele. Cu alte cuvinte ele nu formeaza perechi inseparabile cu alte particule, manifestand astfel un soi de memorie, sau cel putin o capacitate de recunoastere a particulelor pereche. Se poate spune ca factorul invizibil din spatele inseparabilitatii cuantice are caracteristici destul asemanatoare cu ceea ce noi numim astazi “constiinta”.
Cu alte cuvinte inseparabilitatea cuantica depaseste spatiul cu patru dimensiuni (trei fizice + timp) in care traim, nefiind limitat de el. Este nonlocal. Mai mult, prin extensie, implica posibilitatea ca intr-un spatiu dimensional dat al Universului, sa existe interactiuni intre toate lucrurile.
Proprietatea nonlocala a inseparabilitatii cuantice arata ca toate partile mostenesc (pentru totdeauna) caracteristici legate de intreg. In termeni simpli, nonlocalitatea inseparabilitatii cuantice implica practic ca daca avem doua obiecte intr-un sistem (in modelele fizice sunt numite “obiecte”) si le separam, punand obiectul A aici si obiectul B la mare distanta (sa spunem zeci de mii de ani lumina), atunci, oricand obiectul A este afectat, obiectul B va reactiona in consecinta. Mai ciudat este ca aceasta reactie este instantanee. Mecanismul depaseste spatiul nostru cu patru dimensiuni si nu are nevoie sa astepte un timp pana ce un semnal este transmis. Altfel spus, ceea ce se intampla intr-un loc va afecta imediat ceea ce se intampla in alt loc, oricat de indepartat, dar legat de primul cu fire invizibile spatiului “nostru”. Cu alte cuvinte unele obiecte/evenimente care par a fi independente unele de altele, ca cele doua particule, au de fapt o anume relatie de origine necunoscuta.
Nonlocalitatea ne arata ca exista o relatie intriseca intre obiecte, care inca nu a fost descoperita de stiinta moderna. Sau, cu alte cuvinte “totalitatea” unui sistem este mai mare decat suma partilor sale. Aceasta este in contradictie flagranta cu ipoteza stiintei clasice. Se poate spune ca stiinta clasica vestica poate vedea doar cate un punct, dar nu intregul plan; poate vedea copacii, dar ignora padurea. Totusi, in stiinta, medicina si filozofia traditionale chineze, intregului i se da o mare importanta.
Inseparabilitatea cuantica implica faptul ca universul este un intreg inseparabil, ca lucrurile interactioneaza unele cu altele datorita unor factori necunoscuti. Aceste implicatii contrazic punctul de plecare al stiintei clasice vestice si ridica intrebari serioase despre validitatea viziunii predominante a lumii.

II. Constiinta este un atribut fundamental al materiei
Oamenii de stiinta, ei insisi posesori de constiinta, studiaza natura si Universul cu aceasta viziune rigida si mecanicista. Desi au incercat cateva decenii, pana acum nu au reusit sa descifreze prea mult din natura constiintei – nici a lor, si cu siguranta nici a Universului. Ei nu pot sa explice ce este constiinta, care ramane un mister pentru stiinta moderna.
Cand oamenii de stiinta de azi studiaza constiinta, dificultatea pe care o intalnesc este ca nu pot folosi termenii familiari de timp, spatiu, masa si energie pentru a o masura. Totusi, fiecare dintre noi intelege clar existenta constiintei noastre. Cum poate fi studiata constiinta daca ea nu poate fi masurata prin vreo metoda, desi stim ca exista?
Cum oamenii de stiinta intalnesc constant dificultati in studiul fenomenelor biologice, din ce in ce mai multi cercetatori au realizat ca existenta constiintei, care a fost ignorata de stiinta vestica pana in prezent, trebuie luata in considerare daca incercam sa intelegem aceste fenomene. Viziunea materialista trebuie schimbata fundamental.

1. Dificultati intalnite in studierea constiintei
Recent s-au intocmit multe studii care incearca sa modeleze creierul si sistemul nervos. Totusi, desi exista multe intelegeri despre multe functii ale creierului, nu este inteleasa constiinta insasi, liantul. Stiinta nu poate explica cum sunt experimentate lucruri ca gustul, culoarea, lumina, etc., sau cum sunt facute judecatile, determinate valorile, etc. Asemenea probleme au declansat intrebarea dezbatuta indelung in filozofie: este constiinta un fenomen specific creierului, sau exista in mod intrinsec in toata materia (principiu cunoscut sub principiul conform caruia “totul are constiinta”, care poate fi gasit in filozofiile antice).
Din timpul lui Descartes, viziunea dominanta a lumii vestice sustine ca materia este suprema si constiinta este un produs ce deriva din materie. Acesata viziune materialista prezinta probleme si dificultati aproape imposibil de surmontat. De exemplu:
- Mai multi oameni de stiinta au realizat ca generarea constiintei din materie (care initial nu are constiinta) este extrem de improbabila, sau chiar miraculoasa. Cu alte cuvinte, “constientizarea” materiei este imposibila.
-De-a lungul multor ani de studiu al creierului, au fost intelese si descrise multe functii ale acestuia, dar multi se indoiesc ca problemele intelegerii constiintei vor fi vreodata solutionate cu ajutorul materialismului.
-Unii cercetatori au incercat sa analizeze constiinta din punctul de vedere al masuratorilor cuantice. Au ajuns la concluzia potrivit careia constiinta este ceva ce nu poate fi simplificat prea tare si nu este ceva care apare in materie subit. Daca constiinta este doar un produs secundar al materiei, atunci paradoxul masuratorii in mecanica cuantica nu poate fi rezolvat.
Mecanica cuantica considera materia dinaintea unei masuratori ca pe un soi de “valuri” de posibilitati. Masuratoarea va face ca posibilitatile sa se “insumeze” in ceea ce noi percepem ca realitate. Aici intervine problema. In cazul in care constiinta apare din materie, deoarece creierul insusi este tot o curba de posibilitati insumate din atomii si particulele sale elementare, cum poate curba de posibilitati a creierului sa faca sa se petreaca insumarea curbei de posibilitati a materiei observate? Cum poate obiectul (de masurat) sa fie in acelasi timp masuratorul? Daca vorbim despre intregul Univers, implica aceasta ca exista un observator in afara Universului? Acesta este cunoscut ca paradoxul masuratorii in mecanica cuantica.
Pentru a rezolva acest paradox, fizicienii au propus multe solutii, dar nici una dintre ele nu poate raspunde complet intrebarii. Castigator al premiului Nobel, Eugen Wigner, a afirmat ca pentru problema masuratorii cuantice, constiinta este esentiala. Desi fizicienii contemporani au realizat existenta constiintei la nivelul cuantic, mecanica cuantica nu poate rezolva problema constiintei. Constiinta a fost o mare problema pentru mecanica cuantica de la inceputul ei, dar in tot acest timp, fizicienii au evitat-o; ramane insa o mare provocare care jeneaza fizica moderna.
Datorita acestor probleme nerezolvabile, din ce in ce mai multi oameni din domeniile filozofiei, neurostiintei, psihologiei si fizicii au inceput sa realizeze ca, la fel ca timpul, spatiul, masa si energia, constiinta este o proprietate fundamentala a materiei si ca este o parte inseparabila a Universului. Recent, au avut loc discutii serioase pe acest subiect in jurnale si conferinte de cercetare.
Datorita motivelor enumerate mai sus, din ce in ce mai multi cercetatori si oameni de stiinta au realizat ca studiind constiinta cu concepte carteziene materialiste nu vor ajunge nicaieri. Au realizat ca punctele de vedere ale stiintei clasice vestice trebuiesc schimbate.

2. Constiinta studiata la nivelul cuantic
Criticii actuali ai neurostiintelor spun ca de mult timp, oamenii de stiinta din acest domeniu, constient sau inconstient, au studiat functiile creierului si constiinta cu teoriile si punctele de vedere ale fizicii clasice newtoniene.
Din ce in ce mai multi oameni de stiinta au realizat ca nu poate fi inteleasa constiinta la nivelul creierului si sistemului nervos. Constiinta este ceva care aparent exista la un nivel subatomic. Astfel, pentru a studia cu adevarat constiinta, trebuie cercetat la nivelul microscopic, cuantic si poate ca acest fenomen al inseparabilitatii cuantice este tocmai cel care deschide calea.
Teoriile fizicii sunt diferite de cele ale biologiei. Legile fizicii sunt bazate pe legi matematice, pe instructiuni. Pe de alta parte, legile biologice sunt bazate pe selectie si feedback, sunt nonlineare. Atunci cum pot fi unite teoriile fizicii si biologiei, care pana la urma descriu acelasi lucru: mediul inconjurator? Desi caracteristicile lor sunt diferite, ambele au intalnit aceasta problema grea – a constiintei. Asadar unificarea celor doua domenii are probabil de-a face cu subiectul constiintei.
3. Este inseparabilitatea cuantica o consecinta a constiintei particulelor subatomice?
Constiinta nu poate fi vazuta sau atinsa, cel putin nu deocamdata, si nici nu poate fi masurata in termenii timpului, spatiului sau energiei. Totusi, are niste caracteristici. In cazul in care constiinta poate fi inteleasa ca o proprietate de baza a materiei, atunci se poate spune ca particulele subatomice au asemenea constiinta, si vor manifesta caracteristicile constiintei. Daca aceste caracteristici se manifesta in experimente de laborator, atunci putem concluziona ca, cel putin intr-un aspect, particulele subatomice pot avea o forma de constiinta?
O zicala spune “daca merge ca o rata si macane ca o rata, probabil este o rata”. Putem spune ca prin modul de manifestare inseparabilitatea cuantica este o consecinta a constiintei unui sistem format din doua particule. Acest punct de vedere poate da o explicatie rezonabila inseparabilitatii cuantice. Se poate spune asadar ca acest fenomen cuantic este dovada existentei constiintei particulelor microscopice. De asemenea, prezinta dovezi foarte bune pentru a considera constiinta drept o proprietate fundamentala a materiei. Semnificatia acestui lucru este evident tulburatoare.
III. Mintea si materia sunt unul si acelasi lucru
Viziunea lumii in filozofia clasica chineza este foarte diferita de viziunea materialista vestica. Filozofia clasica chineza, stiinta, medicina, considera totul ca un intreg si vorbesc despre “Cer si Pamant” ca fiind o unitate (inseparabila cuantic?). Cu ajutorul inseparabilitatii, mecanica cuantica a probat si ea experimental ca Universul este un intreg inseparabil.
In lumea stiintei si filozofiei contemporane, din ce in ce mai multi cercetatori au realizat ca factorul numit “constiinta” este la fel de important ca masa si energia. Este o proprietate fundamentala a materiei si exista in atomi si particulele elementare. Deci se poate spune ca nimic in Univers nu are doar un aspect material, ci si un factor numit constiinta. Inseparabilitatea cuantica ar putea fi dovada faptului ca particulele subatomice au constiinta. Ceea ce descrie mecanica cuantica este aspectul material al particulelor, neputand descrie aspectul constiintei.
Daca realizam existenta constiintei ca pe o proprietate fundamentala a materiei, atunci probabil ca vom putea intelege mai bine observatiile deja documentate, dar neexplicate – cum ar fi abilitatea apei de a raspunde diferit la diferite mesaje, efectul curativ al rugaciunii, raspunsurile plantelor la evenimente din mediul inconjurator, reincarnarea, si multe altele. Acestea sunt toate fenomene care nu pot fi explicate de stiinta clasica, newtoniana.
Stiinta traditionala chineza recunoaste in mod fundamental importanta efectului constiintei si afirma ca toate lucrurile au o “minte”. Noua viziune a lumii, pe care filozofia vestica si lumea stiintifica abia incepe sa o (re)cunoasca era stiuta de mult de stiinta traditionala chineza si de lumea cultivarii spirituale. In cartea Zhuan Falun, a scolii Falun Gong este specificat clar ca “mintea si materia sunt unul si acelasi lucru”. Materia si mintea (constiinta) exista simultan in toate lucrurile din univers fiind unite si neputand fi separate. Daca omenirea va putea percepe vreodata realitatea lumii microscopice, probabail ca va putea fi capabila sa perceapa existenta constiintei.
Multi au prezis si au sperat ca perioada unei noi viziuni asupra lumii, cu schimbari fundamentale in stiinta, va apare in curand. Poate ca atunci cand acest lucru se va petrece intr-adevar, barierele dintre stiinta si credintele spirituale vor disparea.

Sursa: http://parapsy.ro/

Tăcerea şi pasivitatea

 

"Să nu-ţi fie teamă de duşmanul tău: cel mai rău lucru pe care ţi-l poate face este să te ucidă. Să nu te temi nici de prietenul tău: cel mai rău lucru pe care ţi-l poate face este să te trădeze. Teme-te însă de indiferenţă. Căci prin tăcerea ei, prin consimţământul ei tacit, te ucide şi te trădează în acelaşi timp."

(N. Mihalkov)

CHRIS NORMAN -Baby i Miss You

Bonnie Tyler - It's a heartache

Smokie - Baby I Miss You

Calea spre sfinţenie

Sfinţenia este aura pe care liniştea o aşterne în jurul celor cu inima pură. Ea reprezintă adevărul prezenţei iubirii, desăvârşita bucurie oferită în orice împrejurare a vieţii,este,finalmente, împlinirea umanului.

Sfinţenia este obiectivul vieţii creştinului, susţine Papa Benedict al XVI-lea , recunoscând     că     în această   perspectivă     moartea   nu    mai    provoacă   teamă. Papa Benedict al XVI-lea l-a proclamat "preafericit" pe precedesorul său, Ioan Paul al II-lea. La ceremonia de beatificare din piaţa Sf. Petru participă peste un milion de credincioşi din lumea întreagă, potrivit datelor furnizate de Poliţia din Roma. În cadrul ceremoniei, a fost dezvelit un portret al lui Ioan Paul al II-lea şi pe masa altarului a fost adus un relicvar conţinând o fiolă cu sângele fostului papă, prelevat în ultimele clipe de viaţa.

Pentru a permite beatificarea, a fost nevoie de recunoaşterea unui miracol: acela în cazul unei călugăriţe franceze, Marie Simon-Pierre, care va fi prezentă la ceremonia de azi, vindecată de boala Parkinson de care a suferit şi fostul Suveran Pontif.
Pentru canonizare - recunoaşterea sfinţeniei - va fi necesară săvârşirea unui alt miracol. Mii de mărturii au sosit deja la Vatican din partea credincioşilor care susţin că au fost ajutaţi prin mijlocirea defunctului Suveran Pontif: 270 de mărturii de har şi de presupuse minuni au fost deja selectate pentru a fi cercetate. 

Papa Benedict al XVI-lea a salutat „forţa de gigant” a lui Ioan Paul al II-lea. „Ceea ce Papa abia ales a cerut tuturor, el a făcut-o primul: a deschis spre Hristos societatea, cultura, sistemele politice şi economice, inversând cu o forţă de gigant - forţă care îi venea de la Dumnezeu - o tendinţă care putea părea ireversibilă”, a spus actualul Suveran Pontif.
„Acest fiu exemplar al naţiunii poloneze i-a ajutat pe creştinii din întreaga lume să nu se teamă să se declare creştini, să aparţină Bisericii, să vorbească despre Evanghelie. Ne-a ajutat să nu ne temem de Adevăr”, a adăugat Benedict al XVI-lea. Măreția lui Ioan Paul al II-lea s-a format prin uriaşa sa credință trăită în rugăciune zilnică şi înfruntarea continuă a greutăților, a înaintării pe calea poruncilor Domnului şi a Evangheliei.

Papa Ioan Paul al II-lea a fost beatificat după numai 6 ani de la moartea sa.
Beatificarea nu îi conferă lui Ioan Paul al II-lea şi statul de sfânt. Pentru a fi declarat sfânt,este  necesară  recunoaşterea   unui  miracol  produs  după   beatificare , a  explicat cardinalul Jose Saraiva , fost  prefect  al  Congregaţiei  pentru  cauzele  sfinţilor  în   perioada  1998 - 2008 .

Adevărata, marea sfinţenie, de neînchipuit de grea este de a trăi într-o obşte şi a-ţi iubi aproapele ca pe tine însuţi; sau măcar  a te purta cu el ca şi cum l-ai iubi ca pe tine însuţi, ori mai mult ca pe tine însuţi.

Ăsta-i lucrul cel greu, cel sfînt, cel creştinesc, cel supraomenesc.

Forma cu totul superioară şi cutremurător de grea a sfinţeniei este ca, liber fiind, într-o obşte închisă trăind, să-ţi iubeşti aproapele nu mai puţin ca pe tine, aşa cum Hristos şi-a iubit apostolii (Ioan 13, 34).

Am convingerea ca nu peste multa vreme fostul Suveran Pontif,Ioan Paul al II-lea va dobândi statutul pe care-l merită,cel de sfânt!

Respiratia si starea de sanatate

Specialistii domeniului medicinei psihosomatice au observat ca exista niste legaturi foarte mari intre capacitatea respiratorie, felurile respiratiei si starea de sanatate a omului. Masurarea respiratiei se poate realiza foarte usor, stabilind prin masurare circumferinta toracica dupa expiratie si observand apoi cu cat se mareste circumferinta toracica la finalul inspiratiei.

In cazul persoaneleor ce prezinta o capacitate normala de efort, avand o constitutie fizica medie, circumferinta toracica se mareste in timpul inspiratieie cu 10% mai mult decat este ea in timpul expiratiei.

In cazul persoanelor care sufera de boli circulatorii si de inima, mai ales cei cu ischemie cardiaca, se observa o diminuare a capacitatii respiratorii, caci, circumferinta toracica se mareste doar cu 2-5% in cazul inspiratiei fata de expiratie. Astfel, datorita capacitatii defectuoase, bolnavii de inima desi au nevoie de o cantitate mult mai mare de oxigen, primesc in schimb mult mai putin.

In cazul persoanelor ce prezinta probleme digestive cum ar fi aerofagie, digestie greoaie, lenta, balonare s-a constatat ca respiratia abdominala este practic blocata, iar respiratia se realizeaza predominant la nivel toracic si clavicular.

Printre efectele profund perturbatoare ale stresului cu care se confrunta fiinta umana, in zilele noastre, este si blocarea, retinerea respiratiei. In situatia in care stresul este aproape permanent, fiind resimtit foarte frecvent, atunci poate sa apara dezvoltarea anormala a unor tesuturi conjunctive si musculare, care blocheaza apoi foarte mult respiratia reducand-o doar la o anumita limita de supravietuire. Respiratia aceasta superficiala, perturba foarte mult toate functiile vitale ale organismului, datorita oxigenarii defectuoase.

O respiratie profunda, lina, fluida si silentioasa este foarte importanta pentru mentinerea sanatatii si armoniei atat la nivel fizic, cat si la nivel psihosomatic. Capacitatea de a realiza un efort fizic sustinut are o mare importanta si este intr-o anumita masura conditionata de capacitatea respiratorie.

Inflenta psihomentala a respiratiei

Pentru a putea observa modul in care aerul pe care il respiram ne influenteaza intreaga fiinta, trebuie doar sa fim atenti la modificarile ce apar in ceea ce priveste starile noastre launtrice in unele situatii cum ar fi: trecerea dintr-o incapere cu aer inchis la aerul proaspat de afara, inspirarea de dimineata, imediat dupa momentul trezirii din somn, sesizand starea de luciditate, inspirarea profunda a aerului proaspat de dupa ploaie, cand resimtim o stare de puritate si prospetime etc.

Efectul benefic, instantaneu si deosebit de intens pe care il are aerul proaspat asupra psihicului si mintii noastre sugereaza faptul ca aerul este un purtator de bioenergie. Explicarea transformarilor psihomentale care ce apar la simpla respirare a unui aer proaspat, nu poate fi redusa doar prin simplul aport suplimentar de oxigen, caci aceasta nu ar putea explica diversitatea starilor, a trairilor emotionale ce apar la respirarea diferitelor tipuri de aer.

Inca din antichitate, atat grecii, cat si indienii considerau aerul ca un veritabil purtator de energie. Inteleptii taoisti numeau aceasta energie “qi”. Yoghinii au numit aceasta energie purtata de aer, “prana” si ea se gaseste in intreg mediul exterior sub diverse forme modulate specific.

Sursa: http://www.armonianaturii.ro

”Călatoria” gândului

         

  

Gândul întrece lumina în viteză:

În timp ce lumina călătoreşte cu circa 300.000 de kilometri pe secundă, gândurile ajung practic instantaneu la locul de destinatie.

Gândul este mai fin decât eterul , mediul electricităţii. Prin intermediul unei transmisii radio, un cântăreţ care cântă la Calcutta poate fi ascultat în propriul nostru apartament din Delhi. Orice mesaj poate fi recepţionat prin intermediul unor asemenea transmisii.

Într-un mod asemănător, se comportă şi mintea omului. Un sfânt ce emană valuri spirituale de pace, armonie şi echilibru, trimite de fapt în lume gânduri de pace şi armonie. Acestea călătoresc mai repede decât lumina în toate direcţiile, pătrunzând în minţile altor oameni şi producându-le, prin fenomenul subtil al rezonanţei, gânduri similare de armonie şi pace. În schimb, un om angrenat în activităţi lumeşti, a cărui minte este plină de gelozie, răzbunare şi ură, emite gânduri discordante ce pătrund la rândul lor în minţile a mii de oameni, creându-le stări asemănătoare, dizarmonioase.

            

Mediul prin care călătoreşte gândul:

Dacă aruncăm o piatră într-un bazin cu apă, ea va produce o succesiune de valuri concentrice având drept epicentru locul impactului. Lumina unei lumânări va da şi ea naştere unor valuri de vibraţii eterice călătorind în toate direcţiiile, pornind de la centru.

În acelaşi mod, atunci când un gând, bun sau rău, străbate mintea unei persoane, el dă naştere unor vibraţii în MANAS, (sau atmosfera mentală), care vor călători în toate direcţiile, la mare distanţă de emiţător.

Care poate fi mediul prin care călătoreşte gândul de la o minte la alta?

Cea mai bună explicaţie este că MANAS, sau substanţa minţii, umple ca un eter întregul spaţiu, servind drept vehicul pentru gânduri, la fel cum PRANA este vehiculul pentru sentimente, lumină şi electricitate, iar aerul pentru sunet.

Eterul spaţiului înregistrează gândurile:

Forţa sau puterea gândului este atât de mare, încât poţi învârti pământul prin intermediul ei. Ea poate fi transmisă de la un om la altul. De pildă, puternicele gânduri ale marilor înţelepţi de altădată, numiţi şi RISHIS, se păstrează încă înregistrate în AKASHA.

Yoghinii clarvăzători pot percepe aceste gânduri-imagine. Ei le mai pot încă citi. Suntem practic înconjuraţi de un ocean de gânduri. Plutim în acest ocean. Cu toţii absorbim anumite gânduri şi emitem altele în acest univers al gândurilor. Astfel, fiecare are propria lui lume a gândurilor, şi toate aceste lumi se dizolvă în marele ocean al Minţii Cosmice.

Gândurile sunt vii:

Gândurile trăiesc. Ele sunt la fel de solide în lumea lor ca şi o piatră în lumea fizică. Corpul nostru poate înceta să mai fie, dar gândurile noastre nu pot muri niciodată.

Fiecare schimbare de gând este însoţită de o vibraţie nouă în materia mentală. Gândul-forţă are nevoie de o anumită materie subtilă (un mediu) pentru a putea acţiona. De aceea, cu cât mai puternice sunt gândurile, cu atât mai devreme vor apare rezultatele lor. Când gândul este focalizat, dându-i-se o anumită direcţie particulară, el va produce anumite efecte, direct proporţional cu puterea de concentrare a emiţătorului (adică cu forţa cu care acesta emite gândul).

Gândurile sunt forţe subtile:

Gândul este o forţă subtilă, pe care ne-o putem procura şi prin hrană. Cei care au citit CHHANDOGYA UPANISHAD vor înţelege cu uşurinţă acest lucru.

Dacă mâncarea este pură, gândul devine şi el pur. Cel care are gânduri pure vorbeşte cu multă autoritate şi produce o impresie foarte vie în minţile celor care îl ascultă. El poate influenţa asfel mii de persoane printr-un singur discurs.

Gândul pur este mai ascuţit decât tăişul lamei. De aceea, nu emiteţi decât gânduri sublime, pure. Acest lucru este posibil prin cultivarea puterii gândului, care este o ştiinţă exactă.

            

Gândurile sunt mesaje transmise în lume:

Cei care emană gânduri de ură, gelozie, răzbunare şi răutate sunt cu adevărat oameni foarte periculoşi. Ei întreţin în lume o atmosferă de agitaţie şi zbucium. Gândurile şi sentimentele lor negative sunt transmise în eter precum mesajele radio sau TV, şi sunt recepţionate de acei oameni ale căror minţi rezonează cu asemenea vibraţii.

Căci gândul se mişcă cu o viteză uluitoare, putând influenţa multă lume. Astfel, cei care emit gânduri sublime şi pioase îi pot ajuta deopotrivă pe cei din apropiere, dar şi pe alţii, aflaţi la mare distanţă.

 Gândurile au o putere enormă:

Gândurile pot vindeca bolile. Ele pot transforma mentalităţi. Gândurile pot face practic orice. Chiar şi marile minuni au fost create practic prin puterea incredibilă a gândului.

Gândul este o forţă dinamică. El este determinat de vibraţiile PRANA-ei psihice (sau SUKSHMA PRANA) asupra substanţei mentale. Gândul este o forţă la fel ca şi gravitaţia, atracţia sau respingerea.

 Undele-gând şi transferul gândurilor:

În fond, ce este această lume? Nimic altceva decât materializarea gândurilor formă ale lui HIRANYAGARBHA sau Dumnezeu.

Aţi învăţat la şcoală despre unde de căldură, de lumină şi electricitate. Ce nu ne învaţă ştiinţa, dar ne-o spun înţelepţii yoghini, este că există şi unde-gând, care au o putere enormă. Practic, toţi experimentăm inconştient, într-o măsură mai mare sau mai mică, puterea gândului. Marii yoghini ca JNANADEV, BHARTRIHARI şi PATANJALI obişnuiau să trimită şi să recepteze mesaje către şi de la persoane aflate la mare depărtare, prin telepatie şi transferul gândurilor. Telepatia a fost primul telegraf fără fir şi primul serviciu telefonic pe care le-a cunoscut vreodată lumea.

La fel cum practicaţi exerciţiile fizice şi sportul, jucând tenis şi cricket pentru a vă menţine sănătatea fizică, ar trebui să vă menţineţi sănatatea mentală prin emiterea unor forme-gând corecte, consumarea de alimente SATTVA-ice, recreare mentală într-o manieră inocentă şi pură, schimbarea dispoziţiei launtrice prin emanarea de gânduri bune, nobile, sublime, precum şi prin cultivarea bunei dispoziţii.

 Minunile vibraţiilor-gând:

Orice gând care porneşte de la voi este o vibraţie ce nu va muri niciodată. El va continua să treacă prin vibraţia sa toate particulele universului, şi dacă este un gând nobil, sfânt şi plin de forţă, el va activa în mod similar toate minţile ce rezonează cu el. Acest mecanism va permite tuturor celor care vă seamănă să preia gândurile voastre în mod inconştient şi să înceapă să emită gânduri asemănătoare, în funcţie de propria lor capacitate lăuntrică. Rezultatul va fi că, chiar fără să cunoaşteţi consecinţele propriilor voastre acţiuni, voi veţi fi pus în mişcare forţe uriaşe, amplificate prin puterea rezonanţei, care vor înfrânge gândurile malefice emanate de cei egoişti sau răi.

 Diversitatea vibraţiilor-gând:

Fiecare om îşi are propria sa lume mentală, modul său de a gândi, propriile căi de înţelegere a lucrurilor şi căile sale de acţiune.

Aşa cum faţa şi vocea unui om diferă de ale celorlalţi, la fel diferă şi modurile de a gândi şi de a înţelege. Aceasta este motivul pentru care apar atât de des neînţelegerile între oameni, chiar şi între cei apropiaţi sau prieteni.

De regulă, noi nu putem înţelege corect viziunea celuilalt. De aici, fricţiuni, rupturi şi certuri ce se produc într-un minut, chiar între prietenii vechi. Aceasta explică de ce pe pământ prieteniile nu durează niciodată prea mult.

Ca să ne putem înţelege empatic unii pe alţii, ar trebui mai întâi să ne acordăm pe frecvenţa vibraţiilor mentale ale celuilalt, renunţând pe moment la propria noastră frecvenţă. Dacă ne blocăm accesul la modul “lui” de gândire (la frecvenţa sa de emitere mentală), nu îl vom putea înţelege niciodată, percepându-l doar într-un mod critic, în funcţie de propriul nostru filtru mental (care distorsionează realitatea gândirii celuilalt). Unde nu există empatie, cu greu putem vorbi de o prietenie autentică.

Gândurile de ură, gelozie, egoism sau desfrâu, produc imagini distorsionate în minte, determinând întunecarea înţelegerii, pervertirea intelectului, pierderea memoriei şi confuzia mentală.

Conservarea energiei-gând:

În fizică există termenul de “putere de orientare”. Deşi masa de energie există, curentul nu va trece prin ea. Mai întâi trebuie să conectăm masa la un magnet, pentru ca apoi curentul electric să înceapă să curgă prin intermediul puterii sale de orientare.

În mod similar, energia mentală care este disipată şi direcţionată greşit prin diferite gânduri lumeşti lipsite de valoare, ar trebui focalizată pentru a putea fi direcţionată corect prin canalele spirituale.

De aceea, nu stocaţi în creier informaţii nefolositoare. Învaţaţi să decondiţionaţi mintea. Uitaţi tot ceea ce aţi învaţat şi care nu vă mai este de nici un folos. Atunci veţi avea rezerve enorme ce vor putea fi umplute cu gânduri divine. Veţi câştiga astfel o nouă putere mentală, căci razele disipate ale minţii vor fi acum adunate într-un mănunchi strâns focalizat.

Teoria celulelor şi gândurile:

Celula este o masă de protoplasmă ce conţine un nucleu şi este înzestrată cu inteligenţă. Unele celule secretă anumite produse în interior, în timp ce altele le excretă în exterior. Celulele organelor genitale secretă sămânţa; cele ale rinichilor excretă urina. Unele celule joacă rolul unor soldaţi. Ele apără organismul de intruşi şi de atacurile corpurilor străine otrăvitoare sau ale viruşilor. Ele le digeră, după care le elimină. Alte celule sunt cărăuşii substanţelor hrănitoare către ţesuturii şi organe.

Celulele îşi îndeplinesc activitatea fără aportul volitiv conştient. Munca lor este controlată de sistemul nervos simpatic. Pe această cale, ele se află într-un contact direct cu mintea şi creierul.

Orice impuls al minţii, orice gând, este transmis celulelor. Astfel, ele sunt mult influenţate de diferitele condiţii sau stări ale minţii. Dacă mintea este deprimată, confuză, sau conţine alte emoţii şi gânduri negative, acestea sunt transmise telegrafic prin nervi, fiecărei celule a corpului. Celulele-soldaţi intră atunci în panică. Agitaţia le slăbeşte puterea, ele nu îşi mai pot îndeplini corect funcţiile, iar eficienţa lor scade.

Unii oameni au o conştiinţă corporală foarte puternică, dar nu au nici o idee despre Sine. Ei duc o viaţă neregulată, nedisciplinată, umplîndu-şi stomacul cu dulciuri, aluaturi, ş.a.m.d. Organele lor digestive şi cele eliminatorii nu mai ştiu ce este odihna. În consecinţă, ei suferă de slăbiciuni şi boli fizice. Atomii, moleculele şi celulele corpului lor produc vibraţii discordante sau dizarmonioase. Ei nu cunosc speranţa, încrederea, credinţa, seninătatea şi buna dispiziţie. Dimpotrivă, ei sunt nefericiţi. Forţa-viaţă nu mai operează corect în ei. Vitalitatea lor scade, iar mintea le este constant umplută de teamă, disperare, îngrijorare şi anxietate.

 

Gândurile modelează expresia fizică:

Mintea este expresia subtilă a corpului fizic. Corpul fizic este manifestarea exterioară a gândurilor. Astfel, cel care îşi modelează mintea, îşi modelează implicit şi corpul.

Aşa cum un om cu o înfăţişare grosolană nu se bucură îndeobşte de prea multă simpatie şi milă din partea celor din jur, nici cel cu o minte grosolană nu poate inspira mai multă simpatie. Mintea îşi reflectă cu atâta fidelitate stările lăuntrice pe faţă, încât un om inteligent o poate citi cu multă uşurinţă. Iar corpul, la rândul său, răspunde acestor stări: teama creează instantaneu o reacţie fiziologică de apărare; anxietatea, mânia, durerea, veselia, etc., toate creează reacţii interne ale organismului.

 

Ochii vă trădează gândurile

Ochii reprezintă ferestrele sufletului; de aceea, în ei se poate citi cel mai uşor starea lăuntrică a minţii. Ochii sunt ca un instrument telegrafic ce transmite mesaje. În ei poţi citi gândurile de trădare, depresiune, tristeţe, ură, voioşie, pace, armonie, sănătate, putere, vigoare şi frumuseţe.

Dacă aveţi facultatea de a citi în ochii altora, le puteţi citi deopotrivă şi gândurile. Cu puţină hotărâre, perspicacitate, antrenament, inteligenţă şi experienţă, veţi ajunge să citiţi dominanta unui om (caracterul său) din semnele feţei sale, precum şi urmarindu‑i conversaţia şi comportamentul.

Gândurile negative otrăvesc viaţa:

Gândurile de îngijorare sau de frică sunt forţe de temut care există în lăuntrul fiinţei noastre. Ele otrăvesc înseşi sursele vieţii şi distrug armonia, eficienţa pe termen lung, vitalitatea şi vigoarea. În timp ce gândurile opuse de bucurie, bună dispoziţie şi curaj ‑ vindecă, mângâie, alină iritarea şi sporesc enorm eficienţa fiinţei prin multiplicarea puterilor mentale. De aceea, nu vă pierdeţi niciodată buna dispoziţie. Zâmbiţi şi râdeţi tot timpul.

Dezechilibrele psiho‑fizice:

Gandul îşi exercită influenţa asupra întregului corp. Durerea mentală slăbeşte organismul fizic, dar nu mai puţin adevărat că şi corpul influenţează mintea; un corp sănătos este barometrul unei minţi sănătoase. Când corpul e bolnav, mintea se îmbolnăveşte şi ea.

Pornirile violente ale unui caracter prea aprins produc serioase daune celulelor creierului, generând produşi chimici otrăvitori în sânge, dau naştere unui şoc general şi depresiunii, şi suprimă secreţia sucurilor gastrice, a bilei şi celorlalte sucuri digesive din tubul alimentar, secătuiesc energia, vitalitatea, induc îmbătrânirea prematură şi scurtează viaţa. Când suntem furioşi, mintea devine perturbată, fapt care creează apoi disfuncţionalităţi la nivelul corpului, datorită intrării în agitaţie a întregului sistem nervos. Aceasta este explicaţia “nervilor” pe care îi avem, sau a stării de enervare. De aceea este preferabil să ne controlăm mânia prin iubire. Mânia este o energie atât de puternică, încât ea nu poate fi controlată prin intelectul obişnuit (VYAVAHARA BUDDHI), ci numai prin intelectul pur (SATTVA BUDDHI) sau discernământ (VIVEKA‑VICHARA).

Puterile creatoare ale gândului:

Gândul creează lumea. El determină devenirea lucrurilor întru existenţă. Gândurile dezvoltă dorinţele şi excită pasiunile. În mod analog, gândurile contrare ce urmăresc anihilarea dorinţelor şi pasiunilor vor contrabalansa efectele primelor gânduri. Acesta este un lucru foarte important: când sunteţi asaltat de o anumită dorinţă sau pasiune, gândul contrar vă va ajuta să o distrugeţi. Dacă gândiţi despre cineva că el este prietenul vostru, acest lucru se va transforma în realitate. Dacă în schimb îl vizualizaţi ca duşman, mintea va actualiza deopotrivă şi acest gând. De aceea, cel care ştie cum să lucreze cu mintea, controlând‑o printr‑o practică constantă, poate atinge fericirea.

Gândurile atrag gânduri similare:

În lumea gândurilor, ca şi pretutindeni în univers, funcţionează “legea atracţiei prin rezonanţă”. Oamenii care au gânduri similare se simt atraşi în mod natural unul către celălalt. Sau cum spune înţelepciunea populară: “Cine se aseamănă, se‑adună”, ori “Spune‑mi cu cine te întovărăşeşti ca să‑ţi spun cine eşti”.

Doctorul va fi atras de alţi doctori, sau de cercurile medicale; poetul de alt poet (sau de un suflet poetic); cântareţul de alţi cântareţi; filosoful de filosofi; vagabondul de vagabonzi, etc. Mintea are putere de atracţie. Omul îşi atrage continuu spre sine din universul vizibil şi din cel invizibil (ce conţine forţele vieţii) gândurile, influenţele şi condiţiile cel mai apropiate de cele ale propriilor idei. Ducând cu voi anumite gânduri şi reţinându‑le o durată mai lungă de timp, veţi atrage fără încetare, conştient sau inconştient, tot ceea ce corespunde calitaţii voastre dominante de gândire. Gândurile sunt proprietatea voastră privată şi le puteţi folosi într‑un mod creator, împlindu‑vă dorinţele, prin cunoaşterea puterii lor şi utilizarea lor conştientă, prin focalizare şi concentrare.

Voi ţineţi în mâinile voastre întreaga putere de a vă alege gândurile şi de a atrage astfel spre voi influenţele pe care le doriţi. folosiţi această putere, şi nu vă limitaţi la a fi sărmane creaturi bătute de valurile circumstanţelor întâmplatoare. Reamintiţi‑vă că “omul este ceea ce el gândeşte.

Aplicarea unei legi psihologice:

Păstraţi‑vă inima tânără. Nu gândiţi niciodată: “Am îmbătrânit”, căci acest gând vă va copleşi. La vârsta de 60 de ani, gândiţi: “Mă simt ca la 16 ani”, căci întotdeauna omul devine ceea ce el gândeşte. Aceasta este o mare lege psihologică.

Gândiţi: “Sunt puternic”, şi veţi deveni puternic; dacă gândiţi: “Vai, ce slab sunt”, veţi deveni şi mai slab. Dacă gândiţi: “Sunt un prost”, cu siguranţă că veţi deveni unul. Dar dacă gândiţi: “Sunt un înţelept sau un Zeu”, veţi deveni un înţelept ori un Zeu.

Gândul este cel care modelează omul. Imaginaţia poate face adevărate minuni. Prezentul vostru este rezultatul gândurilor voastre anterioare, iar viitorul îşi are sămânţa în gândurile voastre actuale. Dacă gândiţi corect, veţi gândi şi acţiona corect. Vorbirea şi acţiunea întotdeauna urmează gândirii.

Legile gândirii înalte:

Omul devine ceea ce el gândeşte. Cum îi sunt gândurile, aşa îi va fi şi viaţa.

Gândirea orientată exclusiv asupra obiectelor lumii exterioare înseamnă durere. Prin însuşi actul gândirii, omul este înlănţuit în materie. Gândul pur, interiorizat, este în schimb o forţă mai puternică decât electricitatea. Cel care ştie să îşi liniştească mintea, va fi fericit şi liber de‑a pururi. Manifestaţi‑vă toată voinţa în scopul cuceririi propriei voastre minţi. Aceasta este adevărata bărbăţie, sau PURUSHARTHA.

Negarea eului limitat este un mijloc de purificare şi rafinare a minţii. Gândurile trebuie mai întâi purificate, iar apoi liniştite, căci numai o minte perfect calmă va putea înlătura vălurile ignoranţei.

Aspectul subtil al alimentelor cu care ne hrănim formează mintea. Dar hrana nu este numai ceea ce noi mâncăm, ci tot ceea ce lăsăm să intre în noi prin intermediul simţurilor. Învăţaţi să îl vedeţi pe Dumnezeu pretutindeni. Aceasta este adevărata hrană a ochiului. Puritatea gândului depinde de puritatea hranei. Puteţi vedea, auzi, simţi gustul mai bine, dacă menţineţi în permanenţă gânduri sublime, divine.

Dacă priviţi un obiect printr‑un filtru de sticlă verde sau roşie, el vă va apare colorat în verde sau roşu. La fel, şi obiectele lumii exterioare sunt colorate de dorinţele voastre prin intermediul filtrului mental. Toate stările mentale sunt tranzitorii; ele nu pot produce decât durere şi tristeţe.

Bucuraţi‑vă de libertatea gândirii. Eliberaţi‑vă de sclavia prejudecăţilor ce înăbuşă intelectul şi întunecă gândurile. Gândiţi‑vă la Atman (Sinele Suprem, Spiritul nemuritor ce există în fiecare om). Aceasta este gândirea corectă. Atman se revelează pe Sine după purificarea gândurilor. Când mintea este senină, eliberată de dorinţe, de motive, de speranţe, de obligaţii şi restricţii, de orice fel de gând ‑ atunci, Supremul Atman străluceşte. Sufletul trăieşte experienţa extazului. Şi voi puteţi trăi viaţa pe care o duc sfinţii. Dar nu veţi obţine o victorie sigură şi permanentă până când nu vă veţi fi cucerit mintea, gândurile şi egoul inferior.

Gândul – un bumerang:

Fiţi întotdeauna atenţi la ceea ce gândiţi, căci tot ceea ce iese din mintea voastră se întoarce înapoi. Orice gând pe care îl emiteţi este un bumerang.

Dacă urâţi pe cineva, ura se va întoarce împotriva voastră. Dacă iubiţi, veţi primi înapoi iubire. Un gând rău este de trei ori blestemat. În primul rând, el îl răneşte pe emitent, afectându‑i corpul mental. În al doilea rând, el îl răneşte pe cel căruia îi este adresat. În sfârşit, el face rău întregii umanităţi prin vicierea atmosferei sale mentale. Dacă întreţineţi gânduri de ură, sunteţi deopotrivă un criminal, căci gândurile voastre ucid în lumea lor, dar şi un sinucigaş, căci ele se întorc împotriva voastră. În plus, o minte angrenată în gânduri malefice acţionează ca un magnet, atrăgând gânduri similare şi amplificând astfel răul iniţial. Gândurile rele aruncate în atmosfera mentală otrăvesc minţile receptive. Iar cum gândul este rădăcina acţiunii, menţinerea persistentă a unui gând rău va conduce în timp la comiterea unor acţiuni criminale.

 

Gândurile şi valurile mării:

Gândurile sunt precum valurile unui ocean. Ele sunt nenumărate. Cucerirea lor vi se va părea la început o încercare disperată, fără şanse autentice de succes.

Unele gânduri vor rezista voinţei voastre, în timp ce altele vor ţâşni năvalnic exact atunci când credeaţi că aţi învins. Vechile gânduri suprimate vor apare din nou după câtva timp. Cu toate acestea, nu trebuie să disperaţi: puterea lăuntrică spirituală se dobândeşte gradat. Veţi reuşi cu siguranţă până la sfârşit. Toţi marii yoghini de altădată au atins realizările lor sublime doar după ce au trecut prin aceleaşi dificultăţi.

Procesul de distrugere a clişeelor mentale este dificil şi îndelungat. Ansamblul gândurilor nu poate fi distrus într‑o zi sau două. De aceea, nu trebuie să renunţaţi la practică după apariţia primelor dificultăţi.

Prima încercare ar trebui să fie reducerea dorinţelor, căci ea va genera o scădere automată a gândurilor. Apoi, gradat, ele vor dispărea.

Swami Sivananda, ”Puterea Gândului”

Paşi spre Apocalipsă

Specialiştii Centrului European de Meteorologie, avertizeaza asupra pericolului de expunere la radiaţii ultra-violete în urmatoarele săptamani, acestea fiind în creştere din cauza subţierii rapide a stratului de ozon.

O porţiune foarte mare cu deficit de ozon s-a format deasupra Polului Nord, oamenii de ştiinţă avertizează că acest fenomen va afecta atât Scandinavia cât si Europa de Est, în jurul perioadei 30-31 martie.

Procesul de diminuare al stratului de ozon din zona arctica a fost detectat de o reţea internaţionala de monitorizare ce cuprinde 30 de staţii montate in regiunile arctice si subarctice, aflate sub coordonarea Institutului de Cercetări Polare si Marine "Alfred Wegener".

Ultimele previziuni ale institutului, bazate pe informaţiile furnizate de Centrul European pentru Prognoze Meteo ,pe termen mediu, indică faptul că stratul subţire de ozon aflat deasupra Polului Nord se deplaseaza către Europa, urmând să afecteze Peninsula Scandinava  si Europa de Est, în zilele de 30 si 31 martie.

Este de menţionat ca,Pământul este înconjurat de un strat de ozon situat la o altitudine foarte mare. Acesta filtreaza aproximativ doua treimi din razele ultraviolete (UV) emise de Soare.

Gaura din stratul de ozon de la Polul Nord a devenit un subiect ,parca scos de la naftalină, iar în zilele următoare va afecta şi România prin creşterea nivelului radiaţiilor solare. De fapt, ea n-a disparut niciodată, ci pur şi simplu a  fost  înlocuită de alte temeri apocaliptico-ecologiste cum ar fi încălzirea globală sau furtunile solare.

Anul acesta, de Earth Hour, ecologiştii au putut să arate cu degetul Fukushima, centrala nucleară pe care japonezii încă mai încearcă să o stăpânească. Efectele accidentului japonez sunt atât de puternice ,încât au reuşit să influenţeze chiar şi alegerile din Germania. După cum bine ştiţi, Partidul Creştin Democrat  a pierdut controlul landului Baden-Württemberg, tocmai ca urmare a propagandei anti-nucleare pe care au făcut-o cei din Partidul Verde. Şi, oricât am sperat noi că vântul va bate spre estul Japoniei, spre americani, norul radioactiv tot a ajuns în România zilele trecute  La fel, vine treaba şi cu gaura asta din stratul de ozon.

Dacă vă mai aduceţi aminte, pe vremea când găurile din stratul de ozon erau isteria numărul unu, se spunea că de vină pentru producerea lor e faptul că folosim frigidere şi deodorante la tub. 

 Cred că ar trebui să fie traşi la răspundere cei care au distrus ozonul…. 

O întrebare care mă macină: De ce e  gaura deasupra Polului Nord? Au făcut-o urşii polari? Dacă freonul este cel care a cauzat gaura … nici nu înţeleg la ce le-a trebuit urşilor frigidere.

De fapt, nu ştiu ce mai e de înţeles din lumea asta energetică în care toată lumea strigă “stop energiei nucleare!”, în care războiul din Libia ridică preţul petrolului şi în care până şi energia solară a început să fie considerată poluatoare din cauza reziduurilor produse de celulele fotovoltaice. 

Incertitudinea domneste pretutindeni.Deşi există Protocolul de la Kyoto,un acord internaţional privind mediul,SUA ,responsabilă pentru 40% din totalul emisiilor gazelor de seră ,nu a ratificat acest protocol nici măcar astăzi.

Cum poti proteja ozonul,daca pui interesul propriu deasupra interesului general ?!

Eu cred ca nimic nu e întamplator si ,din când în când,sub diverse forme,natura ne avertizeaza că ne-am îndepartat de calea normalitaţii,oferindu-ne  lecţii pe care,cu încăpăţânare ,nu vrem să le însuşim!

Japonia de la extaz la agonie

Pana nu demult,cand spuneai Japonia, te gandeai  la Hiroshima, la inalta tehnologie,la  sushi, manga si anime, la ikebana, origami si  sumo,la  pagode si  geishe.
Si cum poti sa o cunosti mai bine decat facand o vizita in Tara soarelui rasare? "Porecla" vine chiar de la traducerea numelui. Nippon-koku, denumirea oficiala a Japoniei, inseamna "tara de origine a soarelui". 

Aflata in estul Asiei, Japonia se intinde pe mai mult de 3000 de insule, patru dintre ele alcatuind 97% din teritoriul tarii. Cele mai multe au un relief muntos, vulcanic. De fapt, cel mai inalt varf din Japonia, muntele Fuji, este un vulcan.
In ce priveste populatia, Japonia este pe locul in 10 in lume, cu aproape 128 de milioane de locuitori. Capitala Tokyo impreuna cu suburbiile ei si zonele ce o inconjoara alcatuiesc cea mai mare zona metropolitana din lume, cu 30 de milioane de locuitori.
Cultura japoneza a evoluat mult in ultimii ani, sub influenta altor culturi din Asia, Europa si America de Nord, dar japonezii inca pastreaza traditii si obiceiuri vechi, mestesuguri neatinse de diversele influente si locuri care vorbesc despre cultura japoneza autentica. Tara soarelui rasare are multe de oferit turistilor, dar sunt cateva lucruri care nu trebuie ratate!
Templele japoneze sunt zilnic pline de turisti. In fiecare oras, se afla cel putin unul, iar centrele culturale mari, precum Kyoto sau Tokyo au chiar si cateva sute de temple. Toji, templu aflat in Kyoto este cunoscut pentru cea mai inalta pagoda din Japonia (57 de metri) si pentru sculpturile budiste expuse in kondo (sala mare). Este unul dintre multele monumente din Kyoto aflate pe lista UNESCO a locurilor din patrimoniul universal. Dar poate cel mai cunoscut templu japonez este Horyuji, din orasul Nara, in curtea caruia se afla constructii de lemn vechi de peste 1300 de ani, cele mai vechi din lume. Fondat de printul Shotoku, cel care a adus budismul in Japonia, templu este si acum adapostul sectei Shokotu-shu.
Castelele Japoniei cu pagode inalte, porti fortificate si gradini de vis trebuie neaparat vizitate. Unul dintre putinele castele care au supravietuit vremii in forma initiala este Hirosaki, construit in 1611, dar poate cel mai vizitat este Palatul Imperial din Kyoto, fosta resedinta a familiei regale. Castelul a ars si a fost mutat de multe ori pana sa ajunga asa cum este astazi. El poate fi vizitat numai de catre cei care fac o cerere si o rezervare.
Cei care ajung in Japonia primavara pot participa la hanami, observarea florilor. Este vorba despre florile de cires, un simbol neoficial al Japoniei. Cand infloresc ciresii, intreaga Japonie sarbatoreste evenimentul prin lungi plimbari in parcuri si in gradinile castelelor, sau pur si simplu stand jos, sub un copac in floare. Turistilor li se recomanda sa se bucure de frumusetea florilor in preajma unor castele sau temple, caci nimic nu se compara cu un cires inflorit langa un templu cu pagode. In orasele mari, Tokyo, Kyoto, Osaka, ciresii infloresc la sfarsitul lui martie si inceputul lui aprilie, iar locul cel mai potrivit pentru hanami este parcul Ueno din Tokyo, care numara peste o mie de ciresi.

De la extazul oferit pana  aici de Tara soarelui rasare ,vineri,11 martie 2011,la ora 7.30,in Tara de vis prezentata mai sus,Apocalipsa si-a facut simtita prezenta,un cutremur devastator ,cu magnitudinea de 8,9 grade  a zguduit coasta de nord-est a Japoniei,seism urmat de un tsunami  de patru metri înălţime ,lovind orasul Onahama ,maturand  totul in cale, a provocat pagube la Kamaishi,imposibil de cuantificat in aceste clipe,

Cutremurul s-a produs la o adândime de 24 de kilometri, la 376 de kilometri de Tokio. La puţin timp după cutremur au avut loc două replici de 6,4, la interval de un minut. Acestea au fost urmate la scurt timp de o nouă replică, cu magnitudinea de 6 grade.

"Vor fi replici pe o perioadă destul de mare de timp. Replicile sunt în funcţie de cutremurul principal. O lună, două ,vor fi replici. Ca mărime pot fi destul de mari. E unul dintre cele mai mari cutremure. Exceptând cutremurul de 9,4 din Sumatra, e cel mai mare din ultimii 20 de ani. Japonezii sunt bine pregătiţi, dar la asemenea magnitudine e greu să faci faţă acestor efecte catastrostofale", a declarat Mircea Rădulian, director ştiinţific al Institutului de Fizică a Pământului.

Numărul persoanelor care şi-au pierdut viaţa sau care sunt date dispărute în continuare depăşeşte 2.000 de persoane, în timp ce bilanţul oficial este de peste 800 de decese, relatează agenţia Kyodo. Numai în prefectura Fukushima 1.167 de persoane sunt date dispărute, iar peste 600 de cadavre au fost descoperite în prefecturile Miyagi şi Iawate, de pe coasta Pacificului.
Guvernele locale nu au putut contacta zeci de mii de persoane şi cel puţin 20.820 de clădiri au fost distruse complet sau parţial.
Circa 180.000 de persoane au fost evacuate din jurul centralei nucleare Fukushima I, după ce unul dintre reactoarele sale a întâmpinat probleme sâmbătă.

Cutremurul devastator din Japonia si valurile tsunami care au lovit mai multe state nu au fost provocate de apropierea lunii de Pamant, sustine un specialist american, geologul John Bellini.
Luna va fi mai aproape de Pamant abia in data de 19 martie 2011. In plus, atunci va fi si luna plina. Seismologii, insa, nu au gasit dovezi care sa arate ca Luna este vinovata de aceasta tragedie care a lovit Japonia.
Cea mai buna dovada ca Luna nu a provocat acest cutremur de 8,9 grade este aceea ca totul s-a intamplat cu opt zile inainte de data la care satelitul nostru natural va fi cel mai aproape de Pamant. In plus, a trecut aproape o saptamana de cand a fost luna plina, acela fiind un alt moment al posibilei influente asupra Pamantului.
Ar exista, totusi, o mica influenta asupra placilor tectonice. Luna plina si alinierea cu Soarele influenteaza mareele si exercita mai multa presiune asupra placilor tectonice. Nu este posibil, asadar, ca Luna sa fi produs un cutremur atat de mare, mai ales ca, la momentul producerii cutremurului, ea nu era aliniata cu Soarele. 

Atinsa de furia naturii,de forte de nestavilit,Japonia ,Tara soarelui rasare ,devenita peste noapte  un loc unde Apocalipsa si-a aratat fata,arata ,in primul rand ,faptul ca oamenii nu au nicio putere in fata dezlantuirii fortelor oarbe ale naturii !

Nevoia de modele

Intr-o lume bulversata de false valori si "orbita" de bani,avem nevoie acuta de modele umane ,de repere la care sa ne raportam,avand convingerea ca am ales calea care ne innobileaza viata,asezandu-ne pe crestet si-n inima cununa demnitatii umane si pe cea a demnitatii crestine.

Din pacate, in  prezent ,ne  aflam intr-o criza profunda  morala din care se poate iesi intr-un singur mod,alegand calea izbavirii de rau,vaccinandu-ne impotriva egoismului cu iubire pentru semenul nostru ,tratament la care recurgem foarte greu  ,de regula,cand nu avem alte solutii.

Din fericire,am avut sansa sa intalnesc in viata cateva persoane ,unele dintre ele de o simplitate dezarmanta ,care mi-au devenit modele;oameni pe care-i port in suflet si in gand pentru modul in care m-au invatat,fara sa ma dascaleasca,tot ceea ce stiu ca reprezinta adevaratele valori.E interesant ca acesti oameni cvasi-anonimi mi-au aprins flacara dorintei de a ma apropia de valorile perene,invatandu-ma sa cantaresc lucrurile atat cu ochii,dar mai ales cu inima.

Cu toate ca necazurile nu m-au ocolit ,am reusit  sa le depasesc  cu bine  ,cautand sa le inteleg menirea lor ca fiind parleazuri pe care trebuie sa le trec spre indreptare .

Inca din copilarie,  eram ahtiat dupa modele .Nu puteam sa citesc despre George Pop de Basesti,Presedintele Marii Adunari de la Alba Iulia,modelul meu uman,fara sa am ochii inrourati.Eram cucerit de prezenta sa,chiar daca informatia survenita  venea de sub slovele asternute sub lintoiul de colb,sau din gura unui taran care l-a cunoscut pe "Badea Gheorghe".O asemenea dragoste pentru semeni si tara,pentru limba romana si Dumnezeu n-am intalnit la nimeni .

In urma cu cativa ani ,m-am hotarat,dupa o documentare riguroasa,sa scot la lumina,daca sanatatea si inspiratia imi va permite ,imaginea unui model uman :George Pop de Basesti.Pentru acest lucru,e posibil ca sa trec in plan secund politica ,fiindca,oricum,nu-mi ofera nici macar o satisfactie,nereusind sa realizez lucrurile importante pe care mi le-am  propus la momentul intrarii in acest domeniu.

E posibil ca timpul sa-l dedic in intregime unei idei: de a-mi trai fiecare zi din viata ca si cand,o data cu apusul soarelui,s-ar incheia ciclul meu existential.Acest gand ma va ajuta sa nu-mi  risipesc timpul si sa-mi  alung iluziile care-mi  napadesc cugetul.Numai traind asa,ma voi putea impaca cu mine insumi!

1 Martie

Cu ocazia zilei de 1 Martie , va doresc din toata inima, doamnelor si domnisoarelor, sa aveti parte de o Primavara frumoasa,  asa ca sufletul vostru minunat, si de o viata lunga ,plina de bucurii, sanatate si fericire!
  Pe langa urari, va daruiesc cu mare drag un martisor virtual impreuna cu toata admiratia si respectul meu !

Iubirea autentică este impersonală

Nu căuta niciodată iubirea în afara ta. În afara ta nu găseşti decât manifestări ale altor egouri.
Adevărata iubire nu ţi-o poate oferi decât cel care şi-a ieşit din ego. Doar un astfel de om poate să-ţi ofere o iubire deplină, nemodelată de ego, lipsită de subiectivitate.
De fapt, acela care-i lipsit de ego nici nu-ţi oferă iubirea lui , ci trezeşte în tine starea de iubire în acelaşi fel în care sfântul nu-ţi oferă sfinţenia lui, ci trezeşte în tine sfinţenia ta.

Nevoia de iubire, gândul la iubire nu reprezintă iubirea - arată doar că ai dor să se trezească în tine aceea stare subiacentă de iubire.
Dacă acea stare este trează în tine, nu mai simţi că-ţi lipseşte iubirea, nu mai cauţi iubirea, nu mai eşti însetat de ea, ci o reverşi pur şi simplu din tine spre ceilalţi.
Nici măcar nu o reverşi tu, se revarsă singură, în toate direcţiile şi în toate formele.
Această stare de iubire este subiacentă egoului, este impersonală; într-o astfel de iubire nu mai poţi să spui: "Mi-am revărsat iubirea către tine şi tu uite ce-mi faci!"
Apostolul Pavel a surprins foarte bine (cum altfel?) atributele acestei iubiri: " este îndelung răbdătoare, plină de bunătare, nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se umple de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la folosul său, se bucură de adevăr, etc." 1Corinteni 13.4,5

Când el spune că iubirea este îndelung răbdătoare nu spune că trebuie să înghiţi toate prostiile generate de cele mai meschine egouri cu care vii în contact ca să te afli în iubire, sau ca să dai dovadă de iubire. El spune că, atunci când se trezeşte în tine acea iubire impersonală, devii răbdător cu toată neştiinţa lumii (în fapt meschinătatea vine din necunoaştere) tot aşa cum o mama este răbdătoare cu neştiinţa copilului său.
Ca să poţi cunoaşte această iubire nu te concentrezi  asupra nevoii tale de iubire (aceasta-i doar soneria care dă alarma) deoarece nevoie înseamnă lipsă şi deci, fără să vrei, te concentrezi asupra lipsei; ci trebuie să te deschizi cu adevărat către ceilalţi. Într-un limbaj plastic, trebuie să faci saltul în obiectivitate.
Ca să nu mai pierzi accesul la o astfel de iubire trebuie să înveţi să rămâi treaz, de fapt trebuie să ai cunoaşterea conştientă a acestei stări impersonale de iubire.
Acesta este un exerciţiu spiritual extrem de puternic, care merită practicat în fiecare moment al vieţii noastre.

 (Text preluat de pe blogul "Cafea cu secrete")

De 8 Martie

Doamnelor si domnisoarelor ,va  doresc ca rasaritul soarelui sa va  aduca peste zi implinirea viselor alaturi de tot ceea ce poate fi: mai pur, mai sincer, mai curat : o imensitate de cer albastru si fericire !

Pentru ca sunteti cele care insenineaza zilele barbatilor ;pentru ca sunteti cele care numai cand priviti catre copiii vostri, dati lumii mai multa frumusete ;pentru ca sunteti cele care gasesc in fiecare zi timp pentru orice problema si orice nevoie a celor dragi; pentru ca, desi va mai plangeti cateodata, o luati de la capat in fiecare zi, mai puternice si mai hotarate ;pentru ca sufletul vostru stie ce e iubirea, cum se daruieste si cum se primeste ea... si pentru tot ceea ce reprezentati... pentru voi timpul se opreste putin in loc la fiecare inceput de Primavara,pe 8 Martie, sa va aduca un omagiu... 

La Multi Ani !

Intre certitudini si incertitudini

Tot mai putine certitudini si tot mai multe iluzii se inghesuie in tabloul existential al romanilor.

Sperantele lor  le  sunt amenintate de naufragiu,iar  Nadejdea  in Domnul le ramane singurul colac de salvare.

Sunt momente de incercare la care suntem supusi.Unii rezista,insa cei mai multi capituleaza,resemnandu-se.

Fara certitudini,viata pare o corabie care oricand poate fi inghitita de valul ucigas.

Cu iluzii ,poti sa dobandesti aripi ,insa nu poti sa zbori.

Cu un noian de iluzii pierdute,intelegi ca Nadejdea e barca noastra de salvare,invingand Moartea cu Puterea Dragostei pentru Adevar,pentru Viata!

Alegand sa traiesti ,invingi torentul incertitudinilor ca nu mai e nimic de facut!