Comorile

de Tudor Arghezi

Stai de vorba cu tine mai des, omule, fricosule, nebunule! Tu ai o carte-n sân, pe care nu o citeşti. Tot omul se naşte cu cartea lui în sân. Rupe-o din camaşa ta, unde a prins rădăcină nesmulsă. Nu o lasa necitită, căci se întunecă lumea şi nu mai poţi cunoaşte slova. Cauţi altuia, şi a ta îţi rămâne străină. Rasfoieşte-o la timp, înnainte ca limba ei să treacă şi să o uiţi. Pune-o colea pe masă, rupe-i peceţile, dezlipeşte-i foile tencuite, desfă-o. Ţi-a fost dată învăluită într-o pânza de plumb.

Cartea ta are patru cotoare. Cu băgare de seamă întoarce-o pe latura bună, ca să nu-ţi zboare foile când le vei despica şi ca să-ţi rămâie adunate la o cusătură. E Sfânta Scriptură a ta. Fiecare ins are Sfânta lui Scriptură şi Apocalipsul lui deosebit. O poţi începe de unde apuci, - de la mijloc, de la sfert, înainte şi îndărăt. În cartea pe care ţi-o ascunzi de frică, speriat de ameninţarea şi de blestemele celor ce nu vor să ţi-o citeşti, înţelesurile sunt toate adevărate şi drepte; rupe rândul sau ia-l de la punct, pretutindeni cade litera mare. E o carte care tot începe şi nu se mai sfârşeşte. Înţelesurile ei se încovoaie şi se întorc, şi, împletite, se urzesc în orice fel laolaltă. Cum de nu ţi-ai gasit-o înca şi pentru ce fugi de ea?

Omule, nebunule, tu poţi trage din fier cu mâna firul nevăzut care-i împânzeşte tăria, poţi să scoţi măduva pietrei, ca un vierme din lemn, ca un melc din gaoacea lui învârtită. Strânge cremenea, şi va ieşi picătura ei de sudoare. De unde izvorăşte timpul? Şi timpul tău din ce loc al lui se desface, ca un pârâu întors din matca în care s-a vărsat?

Nebunule, tu faci minuni fără să ştii şi nu cunoşti puterea gândului tău. Tot ce ai închipuit este şi se face, dar te fereşti să stai de vorbă cu tine şi să te închipuieşti. Ce face noaptea din tine? O movilă zăcută. Ia potriveşte pe întuneric în lacătele tale cheile tale: sufletul are o sută de porţi, toate încuiate, dar cheile sunt în lacătele şi broaştele lor, şi tu nu le vezi în întuneric, pentru că nu cauţi în întuneric. Poartă-ţi mâna pe ziduri de-a lungul, şi ai să ţi-o loveşti de ele, şi atunci nu te înfricoşa, nu fugi; întoarce cheile şi deschide. De ce nu citeşti cartea care desluşeşte locul comorilor? Când ai fost slab, trebuia să citeşti,- şi când ai fost bolnav, şi când te-ai simţit şovăind şi deznădăjduit. Minunea închipuirii dă slăbiciunilor tale vârful şi sunetul lanciei. Alunecuşul povârnişului ţi se podeşte neted sub talpă. Boala ta piere, deznădejdea se leapadă de tine. Nu e nevoie să te sileşti, să vrei şi să crezi; a fost de-ajuns puţin: că ţi-ai închipuit. Şi ca să traieşti în tine, iţi vei închipui că eşti acela care ai râvnit să fii. Tu nici nu poţi să fii decât acela.

Nu sunt perfect !

Sunt departe de ceea ce ar fi trebuit să fiu.

Ştiu că am făcut foarte puţin pentru a mă schimba.Nici nu am vrut acest lucru.Nu doresc să mă lecuiesc de încăpăţânarea care mă caracterizează.

Cred că în viaţă mi-am ales  calea de urmat cu "ochii inimii",dar şi călăuzit de instinctul de conservare.

De circa două săptămâni,am încercat să stau departe de politică.Evident,imperfecţiunea m-a sabotat  din nou.Starea de sănătate alterată de o hernie de disc  m-a incomodat puţin ,oferindu- mi şansa să stau mai mult cu mine însumi şi să reflectez la unele aspecte ale vieţii.Aşa,am avut cadrul propice pentru a mă autoevalua.Concluzia: Nu sunt perfect ! în politică,probabil,nici în viaţa,însă încăpăţânarea care mă defineşte este motorul meu spre viitor.

Cred ,fără rezerve,că trebuie să ne dedicăm viaţa unor ţeluri nobile,chiar şi în politică.Să înfăptuim Binele este calea spre Adevăr,drumul spre Lumina împăcării cu noi înşine,iar încăpăţânarea de a merge înainte ,cu fruntea sus,este, probabil,un pas mic ,insignifiant,spre vindecarea de imperfecţiune,un elan uşor oferit zborului speranţei spre visul de împlinire umană!

Japonia de la extaz la agonie

Pana nu demult,cand spuneai Japonia, te gandeai  la Hiroshima, la inalta tehnologie,la  sushi, manga si anime, la ikebana, origami si  sumo,la  pagode si  geishe.
Si cum poti sa o cunosti mai bine decat facand o vizita in Tara soarelui rasare? "Porecla" vine chiar de la traducerea numelui. Nippon-koku, denumirea oficiala a Japoniei, inseamna "tara de origine a soarelui". 

Aflata in estul Asiei, Japonia se intinde pe mai mult de 3000 de insule, patru dintre ele alcatuind 97% din teritoriul tarii. Cele mai multe au un relief muntos, vulcanic. De fapt, cel mai inalt varf din Japonia, muntele Fuji, este un vulcan.
In ce priveste populatia, Japonia este pe locul in 10 in lume, cu aproape 128 de milioane de locuitori. Capitala Tokyo impreuna cu suburbiile ei si zonele ce o inconjoara alcatuiesc cea mai mare zona metropolitana din lume, cu 30 de milioane de locuitori.
Cultura japoneza a evoluat mult in ultimii ani, sub influenta altor culturi din Asia, Europa si America de Nord, dar japonezii inca pastreaza traditii si obiceiuri vechi, mestesuguri neatinse de diversele influente si locuri care vorbesc despre cultura japoneza autentica. Tara soarelui rasare are multe de oferit turistilor, dar sunt cateva lucruri care nu trebuie ratate!
Templele japoneze sunt zilnic pline de turisti. In fiecare oras, se afla cel putin unul, iar centrele culturale mari, precum Kyoto sau Tokyo au chiar si cateva sute de temple. Toji, templu aflat in Kyoto este cunoscut pentru cea mai inalta pagoda din Japonia (57 de metri) si pentru sculpturile budiste expuse in kondo (sala mare). Este unul dintre multele monumente din Kyoto aflate pe lista UNESCO a locurilor din patrimoniul universal. Dar poate cel mai cunoscut templu japonez este Horyuji, din orasul Nara, in curtea caruia se afla constructii de lemn vechi de peste 1300 de ani, cele mai vechi din lume. Fondat de printul Shotoku, cel care a adus budismul in Japonia, templu este si acum adapostul sectei Shokotu-shu.
Castelele Japoniei cu pagode inalte, porti fortificate si gradini de vis trebuie neaparat vizitate. Unul dintre putinele castele care au supravietuit vremii in forma initiala este Hirosaki, construit in 1611, dar poate cel mai vizitat este Palatul Imperial din Kyoto, fosta resedinta a familiei regale. Castelul a ars si a fost mutat de multe ori pana sa ajunga asa cum este astazi. El poate fi vizitat numai de catre cei care fac o cerere si o rezervare.
Cei care ajung in Japonia primavara pot participa la hanami, observarea florilor. Este vorba despre florile de cires, un simbol neoficial al Japoniei. Cand infloresc ciresii, intreaga Japonie sarbatoreste evenimentul prin lungi plimbari in parcuri si in gradinile castelelor, sau pur si simplu stand jos, sub un copac in floare. Turistilor li se recomanda sa se bucure de frumusetea florilor in preajma unor castele sau temple, caci nimic nu se compara cu un cires inflorit langa un templu cu pagode. In orasele mari, Tokyo, Kyoto, Osaka, ciresii infloresc la sfarsitul lui martie si inceputul lui aprilie, iar locul cel mai potrivit pentru hanami este parcul Ueno din Tokyo, care numara peste o mie de ciresi.

De la extazul oferit pana  aici de Tara soarelui rasare ,vineri,11 martie 2011,la ora 7.30,in Tara de vis prezentata mai sus,Apocalipsa si-a facut simtita prezenta,un cutremur devastator ,cu magnitudinea de 8,9 grade  a zguduit coasta de nord-est a Japoniei,seism urmat de un tsunami  de patru metri înălţime ,lovind orasul Onahama ,maturand  totul in cale, a provocat pagube la Kamaishi,imposibil de cuantificat in aceste clipe,

Cutremurul s-a produs la o adândime de 24 de kilometri, la 376 de kilometri de Tokio. La puţin timp după cutremur au avut loc două replici de 6,4, la interval de un minut. Acestea au fost urmate la scurt timp de o nouă replică, cu magnitudinea de 6 grade.

"Vor fi replici pe o perioadă destul de mare de timp. Replicile sunt în funcţie de cutremurul principal. O lună, două ,vor fi replici. Ca mărime pot fi destul de mari. E unul dintre cele mai mari cutremure. Exceptând cutremurul de 9,4 din Sumatra, e cel mai mare din ultimii 20 de ani. Japonezii sunt bine pregătiţi, dar la asemenea magnitudine e greu să faci faţă acestor efecte catastrostofale", a declarat Mircea Rădulian, director ştiinţific al Institutului de Fizică a Pământului.

Numărul persoanelor care şi-au pierdut viaţa sau care sunt date dispărute în continuare depăşeşte 2.000 de persoane, în timp ce bilanţul oficial este de peste 800 de decese, relatează agenţia Kyodo. Numai în prefectura Fukushima 1.167 de persoane sunt date dispărute, iar peste 600 de cadavre au fost descoperite în prefecturile Miyagi şi Iawate, de pe coasta Pacificului.
Guvernele locale nu au putut contacta zeci de mii de persoane şi cel puţin 20.820 de clădiri au fost distruse complet sau parţial.
Circa 180.000 de persoane au fost evacuate din jurul centralei nucleare Fukushima I, după ce unul dintre reactoarele sale a întâmpinat probleme sâmbătă.

Cutremurul devastator din Japonia si valurile tsunami care au lovit mai multe state nu au fost provocate de apropierea lunii de Pamant, sustine un specialist american, geologul John Bellini.
Luna va fi mai aproape de Pamant abia in data de 19 martie 2011. In plus, atunci va fi si luna plina. Seismologii, insa, nu au gasit dovezi care sa arate ca Luna este vinovata de aceasta tragedie care a lovit Japonia.
Cea mai buna dovada ca Luna nu a provocat acest cutremur de 8,9 grade este aceea ca totul s-a intamplat cu opt zile inainte de data la care satelitul nostru natural va fi cel mai aproape de Pamant. In plus, a trecut aproape o saptamana de cand a fost luna plina, acela fiind un alt moment al posibilei influente asupra Pamantului.
Ar exista, totusi, o mica influenta asupra placilor tectonice. Luna plina si alinierea cu Soarele influenteaza mareele si exercita mai multa presiune asupra placilor tectonice. Nu este posibil, asadar, ca Luna sa fi produs un cutremur atat de mare, mai ales ca, la momentul producerii cutremurului, ea nu era aliniata cu Soarele. 

Atinsa de furia naturii,de forte de nestavilit,Japonia ,Tara soarelui rasare ,devenita peste noapte  un loc unde Apocalipsa si-a aratat fata,arata ,in primul rand ,faptul ca oamenii nu au nicio putere in fata dezlantuirii fortelor oarbe ale naturii !

Nevoia de modele

Intr-o lume bulversata de false valori si "orbita" de bani,avem nevoie acuta de modele umane ,de repere la care sa ne raportam,avand convingerea ca am ales calea care ne innobileaza viata,asezandu-ne pe crestet si-n inima cununa demnitatii umane si pe cea a demnitatii crestine.

Din pacate, in  prezent ,ne  aflam intr-o criza profunda  morala din care se poate iesi intr-un singur mod,alegand calea izbavirii de rau,vaccinandu-ne impotriva egoismului cu iubire pentru semenul nostru ,tratament la care recurgem foarte greu  ,de regula,cand nu avem alte solutii.

Din fericire,am avut sansa sa intalnesc in viata cateva persoane ,unele dintre ele de o simplitate dezarmanta ,care mi-au devenit modele;oameni pe care-i port in suflet si in gand pentru modul in care m-au invatat,fara sa ma dascaleasca,tot ceea ce stiu ca reprezinta adevaratele valori.E interesant ca acesti oameni cvasi-anonimi mi-au aprins flacara dorintei de a ma apropia de valorile perene,invatandu-ma sa cantaresc lucrurile atat cu ochii,dar mai ales cu inima.

Cu toate ca necazurile nu m-au ocolit ,am reusit  sa le depasesc  cu bine  ,cautand sa le inteleg menirea lor ca fiind parleazuri pe care trebuie sa le trec spre indreptare .

Inca din copilarie,  eram ahtiat dupa modele .Nu puteam sa citesc despre George Pop de Basesti,Presedintele Marii Adunari de la Alba Iulia,modelul meu uman,fara sa am ochii inrourati.Eram cucerit de prezenta sa,chiar daca informatia survenita  venea de sub slovele asternute sub lintoiul de colb,sau din gura unui taran care l-a cunoscut pe "Badea Gheorghe".O asemenea dragoste pentru semeni si tara,pentru limba romana si Dumnezeu n-am intalnit la nimeni .

In urma cu cativa ani ,m-am hotarat,dupa o documentare riguroasa,sa scot la lumina,daca sanatatea si inspiratia imi va permite ,imaginea unui model uman :George Pop de Basesti.Pentru acest lucru,e posibil ca sa trec in plan secund politica ,fiindca,oricum,nu-mi ofera nici macar o satisfactie,nereusind sa realizez lucrurile importante pe care mi le-am  propus la momentul intrarii in acest domeniu.

E posibil ca timpul sa-l dedic in intregime unei idei: de a-mi trai fiecare zi din viata ca si cand,o data cu apusul soarelui,s-ar incheia ciclul meu existential.Acest gand ma va ajuta sa nu-mi  risipesc timpul si sa-mi  alung iluziile care-mi  napadesc cugetul.Numai traind asa,ma voi putea impaca cu mine insumi!

Intre certitudini si incertitudini

Tot mai putine certitudini si tot mai multe iluzii se inghesuie in tabloul existential al romanilor.

Sperantele lor  le  sunt amenintate de naufragiu,iar  Nadejdea  in Domnul le ramane singurul colac de salvare.

Sunt momente de incercare la care suntem supusi.Unii rezista,insa cei mai multi capituleaza,resemnandu-se.

Fara certitudini,viata pare o corabie care oricand poate fi inghitita de valul ucigas.

Cu iluzii ,poti sa dobandesti aripi ,insa nu poti sa zbori.

Cu un noian de iluzii pierdute,intelegi ca Nadejdea e barca noastra de salvare,invingand Moartea cu Puterea Dragostei pentru Adevar,pentru Viata!

Alegand sa traiesti ,invingi torentul incertitudinilor ca nu mai e nimic de facut!

Un nou inceput

Mereu,in primele ore ale anului ce abia i-am trecut pragul,am avut impresia ca ma aflam intr-un tinut necunoscut,aproape virgin,explorat foarte putin ,incat orice afirmatie despre acesta se poate margini la o prima impresie,lasand loc presupunerilor,fabulatiilor si viselor.

De regula, la desprinderea de vechiul an, ma incearca o unda de regret ca la orice despartire,un sentiment ca ,poate,am facut mult prea putin pentru a-mi implini visele.

Astazi,un nou inceput de an  rasari pe poteca vietii mele si o data cu acesta se itesc noi sau vechi  sperante .

Necunoscutul din fata mea ,anul ce abia s-a mijit,ma determina sa fiu prudent in declaratii.Niciodata nu stii ce-ti rezerva viitorul:Uneori,in locurile cele mai vitrege ,salasluiesc marile comori.

Sper ca in acest an sa am parte de sanatate si de intelepciunea  de a alege calea spre Marele Vis ce se poate implini !

Tuturor,va doresc un an  2011 cat mai bun,presarat cu Lumina si Iubire!

Sfarsit de toamna

Toamna e pe sfarsite.

Dupa cateva  zile in care cerul si-a  varsat necontenit,in suvoaie,lacrimile pe pamant, e din nou soare !

Tot mai multi copaci desfrunziti,parasiti de cununa verde ce le-a acoperit crestetul,par resemnati in fata trecerii timpului,asteptand nametii albi care sa le acopere "goliciunea".

Parfumul toamnei,un amestec de crizanteme,frunze ruginii ,ude,  si pamant reavan imi amintesc de universul bacovian.

Din crugul cerului ,stoluri de ciori se intrec intr-un croncanit care prevesteste ninsoarea.

Toamna e pe duca.Covorul de frunze vestejite ,asternut pretutindeni,asteapta intrarea triumfala a iernii.

In memoriam Adrian Paunescu

A  plecat  dintre noi un OM !Plecarea lui ne-a indoliat pe toti cei care l-am iubit.
Sufletul Maestrului   a zburat spre Ceruri!Moartea i-a invins trupul macinat de boala!

A  plecat dincolo,in lumea fara dor,lasand in urma sa  o opera titanica!Urmele sale pe acest pamant nu vor putea fi sterse niciodata,poezia sa ,nascuta din iubire ,va dainui peste timp.
El va ramane idolul "genaratiei in blugi" si a marcat in istoria contemporana, cu versul sau acid sau profund, momente de cultura activa si vie in constiinta noastra!

Fara el,Romania va fi mult mai saraca !
El ne-a dat ratia de libertate in plin comunism, ne-a invatat sa apreciem adevarata valoare, ne-a invatat sa fim uniti, sa simtim si sa iubim poezia, muzica folk, sa fim altruisti, sa descoperim prietenia neconditionata.

Ne va lipsi Poetul!Ne va lipsi Patriarhul Neamului romanesc,Patronul spiritual al generatiei noastre!

Ne va lipsi spiritul lui inflacarat!

Poezia  noastra a pierdut inima unei generatii de poeti!

S-a stins Poetul ,insa nu si Flacara Poeziei !

Dumnezeu sa-l odihneasca !

Dincolo de inchipuire

Un vis imi imprastie gandurile,incat efortul de a le aduna parea neomenesc.
Atinse de bagheta magica ,gandurile se preschimbau in fluturi;iar ,la urmatoarea atingere ,in zbor.
Cu aripi de vant,zburau dincolo de puterea inchipuirii,apoi se topeau in albastru infinit al cerului ,redevenind,sub atingerea privirii,vise,vise care imprastie,fara zabava , ganduri,doruri,amintiri...

Timpul

Desi este una dintre dimensiunile din Univers ,ordonand evenimentele intr-o succesiune ireversibila,fiind masura lui Dumnezeu pentru tot ce este trecator,Timpul este usa divina care ne este deschisa ca sa intram in Vesnicie.
Timpul este miscare,curgere ;el masoara instabilitatea noastra in Univers.De el trebuie sa ne agatam si sa-l folosim cu intelepciune,cautand sa-i umplem fiecare celula a sa cu o eterna cautare a sensului vietii;altminteri, el ne forteaza la unele situatii pe care nu le putem schimba,risipind sperantele si intunecand drumul spre Mantuire.Irosirea lui este un pacat de capetenie,indepartandu-ne astfel de sansa risipirii iluziilor.
Din pacate ,timpul nu are timp ca sa-si numere pasii,preferand sa priveasca doar inainte cu siguranta celui care stie ca,oricum, Marea Timpului se varsa fara zabava in Oceanul Vesniciei !

Floare de nu-ma-uita

Parfumul fericirii apartine unei flori pe care o poti intalni oriunde:intr-o gradina princiara,sau ,in sihastrie,la marginea unui drum.

Poate,la prima vedere,nu o vei observa.Corola ei ,atinsa de mangaierea luminii,se va deschide maiestuos,eliberand esente de Cer si pamant.Cand balsamul ei te va cuceri,un gand iti va sopti ca a fost floarea de nu-ma-uita,o floare minunata din care ramane numai visul reintalnirii cu parfumul fericirii.

Tronul lui Dumnezeu

Fiind o fire contemplativa ,de multe ori mi-am lasat ochii purtati spre inaltimile celeste. Spectacolul ceresc m-a cucerit,cu toate ca misterul domneste solemn si dupa privegheri nenumarate.
"Tronul lui Dumnezeu",cerul ,m-a fascinat mereu.
Sub floarea azurie a cerului,zambetul copilaresc al diminetii,a adus pe chipul gingas al trandafirilor,flori langa care imi place sa-mi petrec o buna parte din timp,stralucirea magica a stropilor de roua,imprumutand din perlele "Tronului Imparatesc" smaralde si diamante ,lacrimi scurse din bucuria triumfului desavarsirii peste pamant.
Pe la amiaza,dezmierdati de manunchiul de raze de lumina,trandafirii ,mangaiati de mana tainica a cerului,parca radeau soarelui, cu vii culori si imbatatoare miresme,in timp ce eu ma furisam de dogoare in locuri mai umbroase.
Cand dulcile lumini ale amurgului coborau din departatul si neschimbatul cer,pe cai de vant si osteneala,slobozi peste chipurile rozelor un covor de umbre,cu sclipiri de vis si nostalgie.
Iubesc cerul si ma bucur, cu pretul unei priviri ,de darul pe care mi-l face clipa de clipa.Uneori sunt mut de uimire,alteori,fascinat de maretia lui, indraznesc sa caut sa adun in vorbe cateceva despre cer. Cu timpul am inteles ca sublimul cerului este neincapator intr-un sirag de vorbe ,dar poate salaslui intr-o privire inraurita de iubire.El este o poezie cu doi autori:Creatorul "Operei" si cititorul acesteia. Numai Credinta poate sa innoade Pamantul de Cer,Timpul de Eternitate.Numai cel insetat de Bine,gaseste calea spre Absolut.",,Credinţa-i calea mânturii, nemuritorul curcubeu ce leagă sufletul cu Cerul, unind pe om cu Dumnezeu.",afirma poetul Traian Dorz.
Cerul este totalitatea zidirilor vazute si nevazute, inauntrul lui sunt puterile spirituale ale ingerilor si in el sunt inchise si inconjurate toate cele sensibile. Numai Dumnezeirea este necircumscrisa; ea le umple pe toate, le contine pe toate, le inconjoara pe toate, pentru ca este mai presus de toate si le-a creat pe toate.
Cum as putea eu fire umana sa gasesc cuvintele cele mai potrivite care sa exprime sentimentul de admiratie pentru slavile cerului!Cu fiecare privire ce o inalt pe culmile sale tainice,ii multumesc pentru generozitatea sa fara de margini.
Indiferent de unde-l privesc ,cerul e magnific ,chiar daca frumusetea lui este tulburata fie de negura norilor,fie de gandurile care imi intuneca mintea si-mi incetosaza ochii!
"Tronul lui Dumnezeu,Cerul, este aproape.Cu o privire de copil,il adun intr-un gand ,apoi zbor departe in cautarea unui vis pierdut printre stele.

Octavian Paler

Umbra sperantei...

Uneori,viata bate filmul; iar nesimtirea invinge ,fara drept de apel,bunul-simt.
Care sunt autorii acestor confruntari?va veti intreba.
Adevarul si minciuna;adevarul si iluzia,v-as raspunde fara ezitare.Doua perechi cu acelasi partener(numitor) comun:Adevarul.
Ancorat in realitate,realizez ca lumea in care supravietuiesc este una parca nascuta dintr-un cosmar,un amestec hidos ce naste teama,frica pentru ziua de maine.In asemenea coordonate,lupta dintre bine si rau se soldeaza neconcludent.Totul este un amestec din care poate sa iasa invingatoare doar iluzia.
Suntem departe de starea de normalitate.In acest univers ,claritatea e o pasare rara,iar adevarul e doar tacere,e glasul straniu al resemnarii.
Candva,am ales gresit,acceptand in locul muncii de Sisif in a apara Adevarul sa ma bat cu morile de vant ale minciunii.Azi,vrand sa ma intalnesc cu visul de a fi om,intalnesc cosmarul de a parea o naluca.Dorind sa stapanesc bun -simtul,nesimtirea ma invinge,punandu-ma la stalpul infamiei pana voi gasi unde am gresit,sau poate chiar mai mult.Probabil,intr-un tarziu voi afla cine sunt:Umbra ,sau cel ce face umbra...Si totusi,sub faldul iluziei,ma simt implinit , un erou desavarsit intr-un film in care finalul este cruda realitate.Degeaba vreau sa evadez din aceasta "umbra" de viata,daca dincolo,ma asteapta cu bratele deschise gura hulpava a mortii sperantei.Trebuie sa gasesc calea spre Viata,ca sa nu mai spun calatoriei mele pe pamant supravietuire si mersului meu -tarare!Am nadejdea ca firul parelniciilor se va rupe,iar iluzia ce ma leaga de timp sa va destrama in traire,in viata!
E imposibil sa inving iluzia ca traiesc,daca in fond raman doar o umbra!
Cred ca e timpul sa ne invingem pe noi insine ,daca ne dorim ca urmasii nostri sa nu ramana vesnic in umbra adevarului,noi suntem obligati sa taiem copacul care tine umbra sperantei!

Pasi spre Apocalipsa...

Privind in sus ,la cerul albastru ,mangaiat de razele binefacatoare ale soarelui,am incercat sa ma racordez la dialogul dintre om si natura in momentele in care prietenia lor mult visata a devenit iubire,incoronand omul cu bunatate ,iar tainica natura cu o desavarsita frumusete.
Din pacate ,prietenia invocata mai sus, s-a racit,devenind o umbra care isi mareste arealul si densitatea,acoperind ,in cel mai fericit caz ,in ignoranta, relatia lor fireasca,ca o revarsare a raului peste toate campurile vietii,ca o intunecime de inceput de lume peste care lumina binelui nu poate domni.
La inceputul istoriei Pamantului,cand s-au format oceanele si marile,s-au delimitat si primele arii de uscat-continentele.De atunci ,a inceput lupta neintrerupta dintre apa si uscat ,dintre fortele interne(care ridicau lanturi de munti si vulcani)si fortele externe(apa si aerul in miscare).
In afara de Dumnezeu si de legile ce o proteguiesc, natura nu se lasa stapanita de nimeni si nimic.
Natura are legile ei ,simple ,dar imuabile.
Probabil,legea conservarii materiei a lui Lavoisier care stipuleaza ca "In natura, nimic nu se pierde,nimic nu se castiga,totul se transforma",este una din legile de capatai care explica sorgintea Puterii naturii.
Faptul ca nu respectam natura,facand orice de dragul castigului ,o determina sa reactioneze ,uneori,chiar sub forma unor intemperii care reflecta Forta naturii,faptul ca ea nu poate fi biruita de nimeni.Cutremurile,inundatiile ,seceta,uraganele,eruptiile vulcanice si efectele catastrofale ale tsunami-urilor sunt cateva dintre rezultatele pilduitoare pe care natura o ofera omului ce actioneaza in detrimentul ei.
Dezechilibrele creeate ,cu buna stiinta sau nu,cauzeaza stari de ingrijorare in sanul celor ce inteleg importanta pastrarii armoniei si ,implicit, a echilibrului in natura.
Natura vindeca boli pe care medicina clasica le-a trecut in categoria incurabile,dar ea,desi imbolnavita,semnaleaza pericolul care ne paste ,daca nu contribuim la regenerarea ei.
Cine-si asaza viata pe responsabilitate, este un prieten al naturii.
Cel care ignora semnalele primite de la natura si persista in nelegiuiri ,nu pricepe ca ,prin fiecare act samavolnic al sau,distruge pana si speranta ca regenerarea naturii este inca posibila.
Natura trebuie ocrotita !Faradelegile la care am supus-o ,ne obtureaza puterea de intelegere a situatiei,plasandu-ne in zona pesimismului si a inactiunii in scopul indreptarii,departandu-ne ,prin ignoranta si rea-vointa,de normalitate si apropriindu-ne incet,dar sigur,de infricosatoarea Apocalipsa.

Natura ne ofera tot si ne cere foarte putin:doar sa o respectam!

Razbunarea naturii

Activitatea vulcanului islandez Eyjafjallajokull este in crestere, au anuntat, sambata, cercetatorii care il supravegheaza.
Coloana de cenusa degajata de vulcan s-a ridicat, sambata, la o altitudine de 8,5 kilometri, fata de 6 kilometri cat era vineri, Proiectarea de cenusa provocata de racirea rapida a lavei va continua atat timp cat exista gheata pe varful vulcanului, care este acoperit de un ghetar.
Cercetatorii vor sa survoleze in curand vulcanul pentru a determina cantitatile de gheata care s-au topit si pentru a stabili cat timp va mai erupe.
Norul de cenusa aruncata s-a raspandit pe intregul continent european si a paralizat deja traficul aerian in multe tari.
Norii de cenusa vulcanica care contin particule fine abrazive de roca sunt periculoase pentru aeronave.
Transportul aerian ar putea ramane perturbat cateva saptamani sau chiar luni.
Ultima data cand a erupt vulcanul islandez, in 1821, eruptia a durat, cu unele pauze, doi ani.

Ca si o consecinta a acestui fenomen este scaderea temperaturii medie pe glob cu 0,5 grade, spun specialiştii. Asta, din cauză că, odată ajunse în stratosferă, particulele din nor pot duce la scăderea radiaţiei solare directe.

Vulcanii erup diferit, in functie de compozitia magmei ce se afla la suprafata, cantitatea de gaz din magma si tipul de ventru vulcanic din care erupe. In general, cu cat lava este mai vascoasa, cu atat eruptia va fi mai exploziva. Eruptiile explozive pot expulza o mare cantitate de material in aer. Eruptiile nonexplozive produc rauri de lava si expulzeaza foarte putin material in aer.

Formatiunile vulcanice sunt formate prin acumularea de magma . Magma poate erupe prin unul sau mai multe ventre vulcanice, care pot fi o singura deschizatura, mai multe deschizaturi, sau o crapatura lunga, numita vent de fisura. Se formeaza in adancul pamantului, in general, in mantaua superioara. Pentru a se forma magma, este nevoie de temperatura si de presiune foarte ridicate. Mantaua solida trebuie topita la conditii intalnite de obicei la adancimi de 80 pana la 100 km sub suprafata pamanului.O data ce mici picaturi de magma se formeaza, ele incep sa se ridice deoarece magma are o densitate mai mica decat rocile ce o inconjoara. Aceste picaturi se aduna, formand adevarate rauri de magmaDupa fiecare eruptie, este adaugat un nou strat vulcanului, acesta crescand in marime.

Un vulcan activeste format din : lava, fragmente de roca si gaze. Tipul si cantitatea de material care erupe dintr-un vulcan activ depinde de compozitia magmei din interiorul vulcanului.

Lava reprezinta magma care se rupe si erupe dintr-un vulcan. Daca magma este lichda, aunci va curge de-a lungul vulcanului, catre bazele sale.

Fragmente de roca sunt expulzate in aer. Ele includ si cenusa, fragmente cu diametru mai mic de 2 mm. Cenusa cea mai fina este numita cenusa vulcanica si este formata din particule ce au un diametru mai mic de 0,06mm.

Gazele, in prima etapa, sunt eliberate de vulcani sub forma unui jet. Eliberarea instantanee de gaz vulcanic aflat sub presiune este forta ce duce la eruptii. Gazele provin din magma propriu-zisa, sau din contactul dintre magma incinsa si apa. Majoritatea gazelor vulcanice cuprind vapori de apa, dioxid de carbon si dioxid de sulf.

Eruptiile produc direct si indirect pericole asupra oamenilor si a poprietatilor, atat in aer cat si pe pamant. Asemenea pericole sunt: raurile de lava, cenusa. Unele rauri de lava mai contin si cenusa incinsa, fragmente de roca, chiar si gaze. Acestea sunt mortale din cauza temperaturilor inalte(peste 850 grade) si a vitezei ridicate, de peste 250 km/h. De asemenea, acumularile masive de cenusa vulcanica, mai ales daca sunt udate de ploaie, duc la ruinarea recoltelor de cereale.

Pericolele indirecte sunt de obicei efecte nonvulcanice, care acompaniaza euptiile. Acestea sunt: cutremurele, tsunami, ploile cauzate de cenusa, bolile si infometarea ce apar dupa eruptiile vulcanice. Tsunami sunt uriase valuri seismice, de-a lungul oceanelor, generate de miscarea instantanee a rocilor ce alcatuiesc platforma marina. Aceasta miscare instantanee este cauzata de cutremure uriase, sau de prabusirea unei insule vulcanice, in timpul eruptiei unui vulcan. De asemenea, depozitele de materiale vulcanice pot duce la defertilizarea pamanturilor, la moartea animalelor si , in ultimul rand, la foamete.

Un pas mic,dar mare

Omule,indrazneste si coboara in inima ta si vei descoperi ca exista o potecuta intre gand si ea,ce te pazeste de orice rataciri,chiar daca ,uneori,zborul tainic al gandurilor tale se incumeta sa cuprinda in "privirea"sa nemarginirea,intregindu-te ,Omule,cu nadejdea de a redescoperi Frumosul,in folosul schimbarii tale din ceva in Cineva!

Adevaratele valori...

-->

Adesea ,uitam ca ,indubitabil,cel mai de pret lucru este Viata, uitand ca bucuria cea mai mare este Iubirea si cea mai inaltatoare virtute a omului este Credinta.

Inca din copilarie, am aflat ca Iisus este Calea ,Adevarul si Viata,iar Sfanta Scriptura este busola ce orienteaza corabia vietii.

Tot in frageda pruncie,am aflat ca viata este un miracol.Chiar un trandafir ce inmugureste intr-o tufa si se preface intr-o floare frumoasa si bine mirositoare este una din minunile lui Dumnezeu.Sa privim pasarile,iepurasii ,veveritele si vom vedea miracolul vietii in toate acestea.Atat flora cat si fauna sunt un mediu divin incarcat cu puteri creatoare.Materia lor este un ocean agitat de spirit ,o argila batatorita si insufletita prin Cuvantul intrupat,Logosul vesnic"prin care toate s-au facut".

Omul insusi este o minune.El este unic:nu este in lume nicio fiinta asemanatoare lui.

In crestinism,omul trebuie sa se bucure de viata intr-un mod in care sa-i dezvolte personalitatea morala si spirituala,sa se bucure de frumusetea creatiei lui Dumnezeu.Modelul nostru trebuie sa fie Iisus Hristos,iar valorile noastre de capatai trebuie sa se concretizeze in obtinerea Mantuirii.
Iisus nu a ucis, dar a fost rastignit pe cruce, nu era invatat si totusi i se spunea Invatatorule, nu avea armata si totusi era de temut, nu avea servitori si totusi i se spunea Stapane, nu avea medicamente dar era Vindecator de suferinte, a fost ingropat, a inviat si drept urmare traieste in sufletele noastre si peste toate... este DUMNEZEU, Tatal nostru cel Ceresc!

Sa nu uitam nicicand ca Puterea lui Dumnezeu e in noi!Noi putem primi acest dar divin in fiinta noastra prin :rugaciune,Sfanta Impartasanie,Sfanta Evanghelie si umilinta.

Sa nu omitem niciodata ca scopul vietii este sa ajungem la maturitatea Omului desavarsit Iisus,pentru ca am fost creati "ca sa fim sfinti si fara de prihana inaintea Lui,in a Sa iubire"(Efeseni 1,4-5).

Hristos,inceputul si sfarsitul,Alpha si Omega,neasfintita lumina a lumii,sa ne calauzeasca pretutindeni si sa ne ajute sa ne pazim ,cu trezvie si prudenta, usa sufletului nostru!

Vorbe cu Talc

În grădina largă-a vieţii, omul seamănă cu-o floare:
Vine toamna ... cade bruma ...
Biruită, floarea moare,
Dar rămâne amintirea celor buni, care-şi iau drumul,
Cum din floarea-mbătătoare ne rămâne, scump, parfumul!

Pururea, înţelepciunea are culmi ce urcă-n stele
Şi, de veacuri, fericirea stă pe culmile acele.
Aşadară, fericirea, în zadar o cată unii,
Dacă nu pot să atingă culmile înţelepciunii!

Câinelui ce-mi stă-n ogradă, îi arunc de azi pe mâine,
Pentru paza lui cinstită, câte-un colţ uscat de pâine
Şi, de câte ori mă vede, prin ogradă sau în prag,
Câinele, cu-a lui privire, îmi arată - atâta drag,
Încât, grai de om să aibă, şi iubirea lui fierbinte
Mai duios, el n-ar fi-n stare să mi-o spună prin cuvinte ...

Un argat, ţinut de milă şi sătul numai de bine,
Cu nespusă vrăjmăşie caută mereu la mine
Şi, din ambele fiinţe căror astfel le dau pâine,
Eu mă-ntreb în toată clipa:
"Care-i om şi care-i câine?"

Sfânta moarte, totdeauna secerând după-al ei plac,
Nu-ţi ia-n seamă bogăţia; când te ia, te ia sărac.
Pentru că, întreg avutul ce în viaţă tu l-ai strâns,
Ea îl dăruieşte celor cari te duc la groapă-n plâns,
Ca şi cum ar vrea să-ţi spună:
"Ai strâns aur ca tezaur,
Pe când Dumnezeu îţi cere numai sufletul de aur!"

De-ai primit un dar, tu cată bucurii prea mari să n-ai;
Cei mai mulţi, când îţi fac darul se gândesc: ce-o să le dai?
Bogăţia, ca femeia, câte-odată stă de şagă:
Vine pe neaşteptate şi te lasă când ţi-e dragă!

Dacă vrei vrăjmaşul de-astăzi să te-mbrăţişeze mâine,
Pentru piatra ce-ţi aruncă, tu aruncă-i lui o pâine.
Tigrul, gata să sfâşie, îl vei face astfel câine!
Poţi găsi, când ai pierdut, un ac în aria cu grâu,
Un cal sălbatic în pustiuri, un peştişor scăpat în râu,
Un corb în noapte când nu ard, pe cer, nici stelele, nici luna,
Dar cinstea ta, când ai pierdut-o, pierdută-i pentru-ntotdeauna.

În răsfăţ de-ţi creşti copilul şi-l laşi zilnic fără frâu,
Tu ai semănat neghină, socotind că semeni grâu.
De trei ori: vai ţie, mamă, în asemeni greş, că mâine,
Vei mânca, muiată-n lacrimi, cea mai otrăvită pâine!

(Vasile Militaru-Vorbe cu Talc)

P.S. Aceste Vorbe cu Tâlc au izvorât dintr-o adâncă iubire de oameni. Scrise cu dorinţa de a folosi poporului - drept o cinstită călăuză pe căile tuturor virtuţilor...
Vă mulţumesc, dragii mei cititori, pentru dovada ce mi-aţi făcut astfel, confirmând înşivă că sămânţa acestor învăţături morale n-a căzut pe piatră seacă, ci a prins rădăcini în ogorul sufletului vostru, din care va ieşi rod luminos...
Deci nu din trufie, ci ca să vă arăt cât de mare este mulţumirea ce simt că v-am putut fi de un asemenea folos, mi-aş lua voia să vă spun că, de s-ar încheia şirul zilelor mele pe pământ mâine, aş socoti împlinită o bună parte din datoria mea de om...

Risipitorul de iluzii

Zi de zi,"plimbandu-ma prin viata" ,aflu ca nimic nu e nou sub soare,iar tot ceea ce exista,nu se pierde,nimic nu se castiga,transformandu-se doar dintr-o stare in alta.
Iesind din perimetrul celor doua postulate,axiome apartinand Eclesiastului si lui Lavoisier,ingrosam randul iluziilor.
Viata ,cu suisurile si coborasurile sale,risipeste iluziile,cu fiecare atingere,deschizand porti noi cunoasterii,mergand atat de departe ,incat intreaga lume se oglindeste in noi insine.
Inca din copilarie ,suntem angrenati intr-un proces de invatare ,de descoperire a lumii din jurul nostru,fara sa constientizam ca prin acest demers normal,generat ,uneori,numai de curiozitate,modelam asemenea olarului lutul fiintei noastre,oferind individului" haina "personalitatii.
Mai tarziu,constatam ca aceasta" haina" nu ni se potriveste,fapt pentru care recurgem la o schimbare.
Daca schimbarea este benefica sau nu,timpul va hotari,el judecand, impartial ,pe fiecare fiinta,emitand hotarari de necontestat,facand ca viata sa se indrepte spre caile Adevarului,scotand individul din ratacirea iluziilor.
Pentru mine o schimbare radicala,de bun augur,s-a petrecut exact in urma cu 11 ani.
Joi,19 martie 1999,ora 12.30,am exclamat ,in deplina cunostinta de cauza ca am castigat timp;in acel moment, afland ca a vazut lumina zilei singurul meu copil,Alex. Acea zi mi-a marcat existenta,incat am simtit ca in cugetul si sufletul meu "incolteste"o floare rara,o data cu fiecare clipa petrecuta alaturi de cel care a sters din durerea pricinuita de plecarea in lumea fara dor a mamei mele,restabilind un echilibru sufletesc ,mai ales cand am descoperit ca o parte din lumea pierduta odinioara a revenit in fata ochilor mei prin cel care,clipa de clipa,prin intrebarile si raspunsurile la acestea mi se pare demn de titlul de "Risipitorul de iluzii".
LA MULTI ANI,ALEX !