CREZUL MEU

"EXISTĂ UN LUCRU MAI RĂU DECÂT OAMENII RĂI !
ESTE IGNORANŢA OAMENILOR BUNI !"

CĂI CĂTRE LUMINĂ

BINE AŢI VENIT ÎN LUMEA MEA !
Fotografia mea
Sunt o fiinţă ce a trecut prin "furcile caudine" ale existenţei, care a pierdut uşor ...şi a câştigat greu lupta cu viaţa. Când am pierdut, am dobândit Credinţă, iar când am câştigat, m-am bucurat de Nădejde; ajungând, azi, să înţeleg de ce este atât de greu urcuşul spre Omul "încoronat" cu demnitate creştină.
Se afișează postările cu eticheta psihologie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta psihologie. Afișați toate postările

miercuri, 10 ianuarie 2018

CUM SUNT BĂRBAȚII ȘI FEMEILE DIN ROMÂNIA?




"După căsătorie, unele cupluri cad în rutină. Nu au respect de sine, au tendința spre delăsare. Trebuie să îți impui un fel de disciplină personală pentru a nu-ți pierde mijloacele. Mai ales dacă te-ai instalat într-o relație confortabilă care nu duce nicăieri. El se uită la televizor și vede fete de 20 de ani - fanteziile lui secrete - iar ea se uita la el frustrată și la prăjitura de ciocolată care îi va compensa lipsa de afecțiune.
Asta e o capcană a celor care nu știu dacă s-au căsătorit pentru că au văzut în celălalt un partener inteligent cu care vor evolua sau pur și simplu au intrat în acea zonă de siguranță pe care ne-o oferă această formulă socială. Te pui la adăpost de viață printr-o căsătorie, ceea ce nu este corect. Într-un cuplu real îi dorești celuilalt să evolueze cât mai mult, să îi fie cât mai bine, să arate cât mai bine.
Este o alianță de doi indivizi inteligenți și compatibili, care realizează că împreună sunt mai capabili, mai fericiți, evoluează. Aici oamenii nu comunică în cuplu vizavi de cine sunt, de trăirile lor. Nu pot să cred că un tip de 25 de ani va fi același și la 40....se întâmplă niște lucruri. Acești oameni devin la un moment dat doi străini care stau pe aceeași canapea și își așteaptă moartea. Ajungi la bătrânețe și, ori îl urăști pe celălalt pentru că-ți proiectezi asupra lui frustrările, ori într-o zi afli că vrea să divorțeze și nu știi cum de s-a ajuns aici. Ai uitat să-i acorzi atenție pentru că te-ai instalat în rutină. Aici e treaba femeii. În occident sunt relații funcționale, bărbații comunică și le e chiar bine.
Aici, femeia are responsabilitatea asta. E straniu: poți să ai o relație intimă grozavă, dar să stai cu el la masă și să nu poți vorbi despre subiecte de viață...fidelitatea, banii, unde ești în 5 ani ș.a. Femeia trebuie să spargă gheața cu tact și să-și învețe partenerul să comunice. Bărbații nu au în alfabetul lor comunicarea afectivă.
Cumva, ideile astea lucrează și în subconștientul lor, dar e mult mai confortabil să le ignore sau nu au mecanismele necesare pentru a se exprima. În relațiile afective sunt praguri care ne duc mai departe. Euforia inițială trebuie să fie înlocuită cu încredere, intimitate, susținere reciprocă și dragoste necondiționată. După ce ei trec acest prag, șansele de durată a unui cuplu sunt mult mai mari."

Marie-Rose Mociorniță

sâmbătă, 14 ianuarie 2017

Boala „a fi mereu nemulţumit”...


"Există o categorie de oameni permanent nemulţumiţi – de ce întreprind ei, de ce primesc de la alţii, de statutul lor, de viaţa lor socială, personală, profesională. Practic, orice se întâmplă cu viaţa lor devine la un moment dat o nemulţumire, o cauză a nefericirii.

joi, 17 decembrie 2015

Zile de neuitat...


Despre evenimentele din Decembrie ’89 s-a scris mult. Uneori, în locul adevărului s-a ales mistificarea lui, iar acest lucru mă doare.
Se caută din ce în ce mai puțin adevărul evenimentelor, se vorbește tot mai rar despre misterul acelor timpuri și se spune, doar de ochii lumii, tot mai în șoaptă pentru a nu deranja, până ce uitarea se va așterne definitiv peste această filă de istorie. Așa se încalcă una dintre legile catehismului existenței umane, ce poruncește ca viitorul unei nații să nu fie fondat pe minciună.
Am trăit acele clipe la intensitate maximă. Era și firesc. Oricând mă puteam înfrăți cu moartea, iar astăzi să fiu doar o amintire.
Deși au trecut 26 de ani de la evenimentul ce a marcat eliberarea de sub tirania ceaușistă, amintirile îmi sunt vii, ca și când totul s-ar fi petrecut ieri. Era și normal ca un om, ce a simțit pe viu fiorii acelor zile de groază, fiind militar, să am o asemenea stare.
Simțeam că moartea ne pândea pe la colțuri. Sentimentul acesta se accentua, atingând cote paroxistice, când aflam cu durere că izbutise să-i răpună pe unii dintre prietenii și camarazii mei, trecându-i în rândul martirilor neamului.
S-a vărsat sânge nevinovat la Timișoara, la București, la Sibiu și în alte localități ale României, jertfe care ne obligă să apărăm cu toată ființa valorile supreme câștigate atunci, libertatea și democrația.
Fiind participant al evenimentelor din Decembrie ’89, chiar dacă nu am certificat care să ateste calitatea de revoluționar, aidoma majorității colegilor mei, la peste două decenii de le momentul crucial din istoria noastră ce a pus capăt dictaturii ceaușiste, vă împărtășesc câteva trăiri din acele zile de neuitat.
Pe 17 decembrie 1989, în timp ce mă aflam acasă, un agent de la cazarmă mi-a adus la cunoștință ca am primit un indicativ de alarmă de luptă.
M-am deplasat imediat la unitate . Mi-am dat seama că nu e un simplu exercițiu pentru antrenarea personalului, dar nu știam care era adevărul ”gol-goluț”. Ne aflam într-o situație inedită, dezinformările ajungând la apogeu. Deși bănuiam care era mobilul evenimentelor , nimeni nu îndrăznea să-l confirme.
După ce am aflat că Vasile Milea, ministrul Apărării Naționale, și-a pus capăt zilelor, iar situația de la frontiera României s-a precipitat, starea de tensiune s-a accentuat.
La orele amiezii, primisem ordin să ridicăm muniție de război și să ne pregătim pentru a fi în măsură să ne deplasăm, dacă va fi cazul, în raionul de rezervă, o locație despre care știam doar că se află la circa 60 de kilometri, în mijlocul unei păduri.
Deși eram înarmați până-n dinți , o stare de încordare a pus stăpânire pe noi, lucru explicabil și pentru faptul că niciodată țintele noastre nu erau vii.
Clipele treceau cu repeziciune. Momentele până la care trebuia să ne învingem pe noi înșine, conștiința care refuza să fie părtașă la un act criminal, erau tot mai aproape. În noi se ducea o adevărată bătălie a cărui ecou a reverberat când camarazii noștri de la Timișoara, foștii mei colegi de școală, cu care eram în legătură operațională, ne-au anunțat că sunt atacați. M-am îngrozit la gândul că ei trebuiau să riposteze, să deschidă focul pentru a se apăra.
Nu a trecut mult timp și un mesaj recepționat ne-a panicat și pe noi, cu toate că ne aflam la distanță apreciabilă de zonele fierbinți. Niște elicoptere necunoscute, ale căror convorbiri le-am recepționat, se îndreptau spre noi. Am reacționat imediat. Eu, împreună cu cel mai versat coleg în tehnica de localizare, am rămas să supraveghem tehnic situația de pe acea frecvență,1744, ceilalți ocupând poziții de tragere în jurul unității. După 20 de minute , elicopterele respective au primit ordin să se retragă la Bază; De abia atunci inima ne-a revenit la loc, însă totul pentru puțin timp. Faptul că mr. Nița Romulus Octavian, comandantul meu din Școala Militară de Ofițeri Activi de Transmisiuni, un om pentru care aveam o stimă deosebită, a căzut la datorie , încercând să apere, împreună cu plutonul pe care-l comanda, Poșta Centrală din Sibiu, m-a marcat profund.
În acele zile s-a exercitat o formidabilă presiune psihologică ce justifica oricând apariția de erori, uneori, dirijate, ce au transformat în victime oameni nevinovați.
În Decembrie ’89, societatea românească a vrut să renască în adevăr, însă interese meschine, interne și externe, au obturat această năzuință, compromițând această filă a istoriei naționale, uzurpând, astfel, speranțele celor ce am crezut cu adevărat în triumful binelui!
În numele inimilor ce s-au jertfit pe altarul viselor de libertate și democrație, suntem datori să încercăm să vindecăm adevărul, să-l aducem în lumină și să-l ținem deasupra cu orice risc!
Dumnezeu să-i odihnească în pace pe cei care s-au jertfit pentru ca țara să iasă de sub carapacea dictaturii ceaușiste!

Ionel Mesaroș

vineri, 18 noiembrie 2011

BELAGINELE – LEGILE FIRII


Codul după care trăiau, în urmă cu mii de ani, pelasgii, înaintaşii daco-romanilor… 
1. Dincolo de curgerea timpului şi de cugetarea zeilor, este Focul cel Viu şi Veşnic, din care vin toate  şi prin care fiinţează toate cele ce sunt. Totul şi nimicul sunt suflarea Sa, golul şi plinul sunt mâinile Sale, mişcarea şi  nemişcarea sunt picioarele Sale, nicăieri şi peste tot este mijlocul Său, iar chipul Său este lumina. Nimic nu este făptuit fără de lumină şi tot ce vine din lumină prinde viaţă şi ia făptură.

vineri, 20 mai 2011

Dimensiunea cuantica a constiintei

Experimentul realizat cu succes de catre fizicianul francez Alain Aspect a demonstrat existenta unui fenomen cunoscut de mai mult timp in mecanica cuantica, numit “inseparabilitate cuantica”, fenomen ce are loc intre particulele de nivel subatomic.
In mecanica cuantica, in anumite circumstante, doua sau mai multe particule avand aceeasi origine par sa manifeste un fel de corelatie, chiar daca sunt mai apoi separate spatial intre ele. Aceasta corelatie nu dispare indiferent cat de mare sau mica devine distanta dintre particule. In plus aceasta corelatie nu este dependenta nici de timp. In fizica cuantica astfel de particule nu mai pot fi descrise separat, caracteristicile uneia depinzand de ale celorlalte.
Un exemplu in acest sens este caracteristica cuantica numita spin. Mecanica cuantica sustine ca starile spin-ului sunt nedeterminate, pana cand se produce o interventie fizica menita sa masoare caracteristica de spin. Se afirma ca este la fel de probabil ca spin-ul masurat al unei particule sa fie pozitiv sau negativ. Masurarea unui numar de particule va avea drept efect efectuarea unui sir de masuratori care vor avea tendinta sa gaseasca sanse egale pentru spin pozitiv sau negativ.
Insa in cazul unor particule “inseparabil cuantice” rezultatele sunt foarte diferite. Cand se masoara spin-ul pentru doua particule inseparabile, acesta este intotdeauna pereche – unul pozitiv si unul negativ. Acest intotdeauna este precis ceea ce nu poate explica teoria cuantica.
Inseparabilitatea cuantica a fost verificata experimental in multe laboratoare din lume si este unul dintre fenomenele care neaga unele principii ale teoriei cuantice, fiind si aspectul care i-a determinat pe Einstein si altii sa rejecteze teoria cuantica pe de-a intregul.
Multi oameni de stiinta considera descoperirea inseparabilitatii cuantice drept una dintre cele mai importante descoperiri din ultimele decenii.
Desi oamenii de stiinta nu pot explica inca precis fenomenul, acesta a avut deja un mare impact asupra domeniilor filozofiei, stiintei si religiei. El pune greu la incercare principiile considerate corecte ale comunitatii stiintifice vestice.
I. Universul este un intreg inseparabil
Descoperirea inseparabilitatii cuantice arata o mare limitare in viziunea preponderenta a stiintei actuale. Din timpul lui Descartes, Galileo si Newton, punctul de vedere care a dominat stiinta vestica a fost ca Universul este asemenea unei masini uriase, fara scop si constiinta. Interactiunea dintre componentele sale este limitata de timp si spatiu (sunt activitati locale) si intregul poate fi inteles studiind componentele individuale, deoarece intregul este doar suma tuturor componentelor individuale.
Acest tip de stiinta este cunoscuta sub numele stiinta newtoniana, sau clasica. Obiectele sau sistemele sunt divizate in micro-obiecte din ce in ce mai mici, iar studiind aceste micro-obiecte individuale, se crede ca se poate descrie sistemul (obiectul) initial, intregul. Un exemplu tipic este contructia de masini – o masina intreaga este compusa din parti. Acest tip de abordare stiintifica considera chiar si corpul uman drept o masina, un sistem. Medicina vestica este bazata pe metode de genul “trateaza capul daca te doare capul, trateaza piciorul daca piciorul este cel care te doare”.
Insa inseparabilitatea cuantica implica existenta unei actiuni “fantoma”, la distanta. Avand in vedere aceasta actiune care nu depinde in nici un fel de distanta, se crede ca ar exista factori invizibili, nedescoperiti inca, ce actioneaza in afara spatiului asa cum este el cunoscut deocamdata. Acest lucru este extrem de deosebit. Toate fortele cunoscute pana in prezent depind de distanta.
Mai interesant este ca particulele inseparabile cuantic se recunosc intre ele. Cu alte cuvinte ele nu formeaza perechi inseparabile cu alte particule, manifestand astfel un soi de memorie, sau cel putin o capacitate de recunoastere a particulelor pereche. Se poate spune ca factorul invizibil din spatele inseparabilitatii cuantice are caracteristici destul asemanatoare cu ceea ce noi numim astazi “constiinta”.
Cu alte cuvinte inseparabilitatea cuantica depaseste spatiul cu patru dimensiuni (trei fizice + timp) in care traim, nefiind limitat de el. Este nonlocal. Mai mult, prin extensie, implica posibilitatea ca intr-un spatiu dimensional dat al Universului, sa existe interactiuni intre toate lucrurile.
Proprietatea nonlocala a inseparabilitatii cuantice arata ca toate partile mostenesc (pentru totdeauna) caracteristici legate de intreg. In termeni simpli, nonlocalitatea inseparabilitatii cuantice implica practic ca daca avem doua obiecte intr-un sistem (in modelele fizice sunt numite “obiecte”) si le separam, punand obiectul A aici si obiectul B la mare distanta (sa spunem zeci de mii de ani lumina), atunci, oricand obiectul A este afectat, obiectul B va reactiona in consecinta. Mai ciudat este ca aceasta reactie este instantanee. Mecanismul depaseste spatiul nostru cu patru dimensiuni si nu are nevoie sa astepte un timp pana ce un semnal este transmis. Altfel spus, ceea ce se intampla intr-un loc va afecta imediat ceea ce se intampla in alt loc, oricat de indepartat, dar legat de primul cu fire invizibile spatiului “nostru”. Cu alte cuvinte unele obiecte/evenimente care par a fi independente unele de altele, ca cele doua particule, au de fapt o anume relatie de origine necunoscuta.
Nonlocalitatea ne arata ca exista o relatie intriseca intre obiecte, care inca nu a fost descoperita de stiinta moderna. Sau, cu alte cuvinte “totalitatea” unui sistem este mai mare decat suma partilor sale. Aceasta este in contradictie flagranta cu ipoteza stiintei clasice. Se poate spune ca stiinta clasica vestica poate vedea doar cate un punct, dar nu intregul plan; poate vedea copacii, dar ignora padurea. Totusi, in stiinta, medicina si filozofia traditionale chineze, intregului i se da o mare importanta.
Inseparabilitatea cuantica implica faptul ca universul este un intreg inseparabil, ca lucrurile interactioneaza unele cu altele datorita unor factori necunoscuti. Aceste implicatii contrazic punctul de plecare al stiintei clasice vestice si ridica intrebari serioase despre validitatea viziunii predominante a lumii.

II. Constiinta este un atribut fundamental al materiei
Oamenii de stiinta, ei insisi posesori de constiinta, studiaza natura si Universul cu aceasta viziune rigida si mecanicista. Desi au incercat cateva decenii, pana acum nu au reusit sa descifreze prea mult din natura constiintei – nici a lor, si cu siguranta nici a Universului. Ei nu pot sa explice ce este constiinta, care ramane un mister pentru stiinta moderna.
Cand oamenii de stiinta de azi studiaza constiinta, dificultatea pe care o intalnesc este ca nu pot folosi termenii familiari de timp, spatiu, masa si energie pentru a o masura. Totusi, fiecare dintre noi intelege clar existenta constiintei noastre. Cum poate fi studiata constiinta daca ea nu poate fi masurata prin vreo metoda, desi stim ca exista?
Cum oamenii de stiinta intalnesc constant dificultati in studiul fenomenelor biologice, din ce in ce mai multi cercetatori au realizat ca existenta constiintei, care a fost ignorata de stiinta vestica pana in prezent, trebuie luata in considerare daca incercam sa intelegem aceste fenomene. Viziunea materialista trebuie schimbata fundamental.
1. Dificultati intalnite in studierea constiintei
Recent s-au intocmit multe studii care incearca sa modeleze creierul si sistemul nervos. Totusi, desi exista multe intelegeri despre multe functii ale creierului, nu este inteleasa constiinta insasi, liantul. Stiinta nu poate explica cum sunt experimentate lucruri ca gustul, culoarea, lumina, etc., sau cum sunt facute judecatile, determinate valorile, etc. Asemenea probleme au declansat intrebarea dezbatuta indelung in filozofie: este constiinta un fenomen specific creierului, sau exista in mod intrinsec in toata materia (principiu cunoscut sub principiul conform caruia “totul are constiinta”, care poate fi gasit in filozofiile antice).
Din timpul lui Descartes, viziunea dominanta a lumii vestice sustine ca materia este suprema si constiinta este un produs ce deriva din materie. Acesata viziune materialista prezinta probleme si dificultati aproape imposibil de surmontat. De exemplu:
- Mai multi oameni de stiinta au realizat ca generarea constiintei din materie (care initial nu are constiinta) este extrem de improbabila, sau chiar miraculoasa. Cu alte cuvinte, “constientizarea” materiei este imposibila.
-De-a lungul multor ani de studiu al creierului, au fost intelese si descrise multe functii ale acestuia, dar multi se indoiesc ca problemele intelegerii constiintei vor fi vreodata solutionate cu ajutorul materialismului.
-Unii cercetatori au incercat sa analizeze constiinta din punctul de vedere al masuratorilor cuantice. Au ajuns la concluzia potrivit careia constiinta este ceva ce nu poate fi simplificat prea tare si nu este ceva care apare in materie subit. Daca constiinta este doar un produs secundar al materiei, atunci paradoxul masuratorii in mecanica cuantica nu poate fi rezolvat.
Mecanica cuantica considera materia dinaintea unei masuratori ca pe un soi de “valuri” de posibilitati. Masuratoarea va face ca posibilitatile sa se “insumeze” in ceea ce noi percepem ca realitate. Aici intervine problema. In cazul in care constiinta apare din materie, deoarece creierul insusi este tot o curba de posibilitati insumate din atomii si particulele sale elementare, cum poate curba de posibilitati a creierului sa faca sa se petreaca insumarea curbei de posibilitati a materiei observate? Cum poate obiectul (de masurat) sa fie in acelasi timp masuratorul? Daca vorbim despre intregul Univers, implica aceasta ca exista un observator in afara Universului? Acesta este cunoscut ca paradoxul masuratorii in mecanica cuantica.
Pentru a rezolva acest paradox, fizicienii au propus multe solutii, dar nici una dintre ele nu poate raspunde complet intrebarii. Castigator al premiului Nobel, Eugen Wigner, a afirmat ca pentru problema masuratorii cuantice, constiinta este esentiala. Desi fizicienii contemporani au realizat existenta constiintei la nivelul cuantic, mecanica cuantica nu poate rezolva problema constiintei. Constiinta a fost o mare problema pentru mecanica cuantica de la inceputul ei, dar in tot acest timp, fizicienii au evitat-o; ramane insa o mare provocare care jeneaza fizica moderna.
Datorita acestor probleme nerezolvabile, din ce in ce mai multi oameni din domeniile filozofiei, neurostiintei, psihologiei si fizicii au inceput sa realizeze ca, la fel ca timpul, spatiul, masa si energia, constiinta este o proprietate fundamentala a materiei si ca este o parte inseparabila a Universului. Recent, au avut loc discutii serioase pe acest subiect in jurnale si conferinte de cercetare.
Datorita motivelor enumerate mai sus, din ce in ce mai multi cercetatori si oameni de stiinta au realizat ca studiind constiinta cu concepte carteziene materialiste nu vor ajunge nicaieri. Au realizat ca punctele de vedere ale stiintei clasice vestice trebuiesc schimbate.

2. Constiinta studiata la nivelul cuantic
Criticii actuali ai neurostiintelor spun ca de mult timp, oamenii de stiinta din acest domeniu, constient sau inconstient, au studiat functiile creierului si constiinta cu teoriile si punctele de vedere ale fizicii clasice newtoniene.
Din ce in ce mai multi oameni de stiinta au realizat ca nu poate fi inteleasa constiinta la nivelul creierului si sistemului nervos. Constiinta este ceva care aparent exista la un nivel subatomic. Astfel, pentru a studia cu adevarat constiinta, trebuie cercetat la nivelul microscopic, cuantic si poate ca acest fenomen al inseparabilitatii cuantice este tocmai cel care deschide calea.
Teoriile fizicii sunt diferite de cele ale biologiei. Legile fizicii sunt bazate pe legi matematice, pe instructiuni. Pe de alta parte, legile biologice sunt bazate pe selectie si feedback, sunt nonlineare. Atunci cum pot fi unite teoriile fizicii si biologiei, care pana la urma descriu acelasi lucru: mediul inconjurator? Desi caracteristicile lor sunt diferite, ambele au intalnit aceasta problema grea – a constiintei. Asadar unificarea celor doua domenii are probabil de-a face cu subiectul constiintei.
3. Este inseparabilitatea cuantica o consecinta a constiintei particulelor subatomice?
Constiinta nu poate fi vazuta sau atinsa, cel putin nu deocamdata, si nici nu poate fi masurata in termenii timpului, spatiului sau energiei. Totusi, are niste caracteristici. In cazul in care constiinta poate fi inteleasa ca o proprietate de baza a materiei, atunci se poate spune ca particulele subatomice au asemenea constiinta, si vor manifesta caracteristicile constiintei. Daca aceste caracteristici se manifesta in experimente de laborator, atunci putem concluziona ca, cel putin intr-un aspect, particulele subatomice pot avea o forma de constiinta?
O zicala spune “daca merge ca o rata si macane ca o rata, probabil este o rata”. Putem spune ca prin modul de manifestare inseparabilitatea cuantica este o consecinta a constiintei unui sistem format din doua particule. Acest punct de vedere poate da o explicatie rezonabila inseparabilitatii cuantice. Se poate spune asadar ca acest fenomen cuantic este dovada existentei constiintei particulelor microscopice. De asemenea, prezinta dovezi foarte bune pentru a considera constiinta drept o proprietate fundamentala a materiei. Semnificatia acestui lucru este evident tulburatoare.
III. Mintea si materia sunt unul si acelasi lucru
Viziunea lumii in filozofia clasica chineza este foarte diferita de viziunea materialista vestica. Filozofia clasica chineza, stiinta, medicina, considera totul ca un intreg si vorbesc despre “Cer si Pamant” ca fiind o unitate (inseparabila cuantic?). Cu ajutorul inseparabilitatii, mecanica cuantica a probat si ea experimental ca Universul este un intreg inseparabil.
In lumea stiintei si filozofiei contemporane, din ce in ce mai multi cercetatori au realizat ca factorul numit “constiinta” este la fel de important ca masa si energia. Este o proprietate fundamentala a materiei si exista in atomi si particulele elementare. Deci se poate spune ca nimic in Univers nu are doar un aspect material, ci si un factor numit constiinta. Inseparabilitatea cuantica ar putea fi dovada faptului ca particulele subatomice au constiinta. Ceea ce descrie mecanica cuantica este aspectul material al particulelor, neputand descrie aspectul constiintei.
Daca realizam existenta constiintei ca pe o proprietate fundamentala a materiei, atunci probabil ca vom putea intelege mai bine observatiile deja documentate, dar neexplicate – cum ar fi abilitatea apei de a raspunde diferit la diferite mesaje, efectul curativ al rugaciunii, raspunsurile plantelor la evenimente din mediul inconjurator, reincarnarea, si multe altele. Acestea sunt toate fenomene care nu pot fi explicate de stiinta clasica, newtoniana.
Stiinta traditionala chineza recunoaste in mod fundamental importanta efectului constiintei si afirma ca toate lucrurile au o “minte”. Noua viziune a lumii, pe care filozofia vestica si lumea stiintifica abia incepe sa o (re)cunoasca era stiuta de mult de stiinta traditionala chineza si de lumea cultivarii spirituale. In cartea Zhuan Falun, a scolii Falun Gong este specificat clar ca “mintea si materia sunt unul si acelasi lucru”. Materia si mintea (constiinta) exista simultan in toate lucrurile din univers fiind unite si neputand fi separate. Daca omenirea va putea percepe vreodata realitatea lumii microscopice, probabail ca va putea fi capabila sa perceapa existenta constiintei.
Multi au prezis si au sperat ca perioada unei noi viziuni asupra lumii, cu schimbari fundamentale in stiinta, va apare in curand. Poate ca atunci cand acest lucru se va petrece intr-adevar, barierele dintre stiinta si credintele spirituale vor disparea.

duminică, 17 aprilie 2011

”Călatoria” gândului


         
  
Gândul întrece lumina în viteză:
În timp ce lumina călătoreşte cu circa 300.000 de kilometri pe secundă, gândurile ajung practic instantaneu la locul de destinatie.
Gândul este mai fin decât eterul , mediul electricităţii. Prin intermediul unei transmisii radio, un cântăreţ care cântă la Calcutta poate fi ascultat în propriul nostru apartament din Delhi. Orice mesaj poate fi recepţionat prin intermediul unor asemenea transmisii.
Într-un mod asemănător, se comportă şi mintea omului. Un sfânt ce emană valuri spirituale de pace, armonie şi echilibru, trimite de fapt în lume gânduri de pace şi armonie. Acestea călătoresc mai repede decât lumina în toate direcţiile, pătrunzând în minţile altor oameni şi producându-le, prin fenomenul subtil al rezonanţei, gânduri similare de armonie şi pace. În schimb, un om angrenat în activităţi lumeşti, a cărui minte este plină de gelozie, răzbunare şi ură, emite gânduri discordante ce pătrund la rândul lor în minţile a mii de oameni, creându-le stări asemănătoare, dizarmonioase.
            

Mediul prin care călătoreşte gândul:
Dacă aruncăm o piatră într-un bazin cu apă, ea va produce o succesiune de valuri concentrice având drept epicentru locul impactului. Lumina unei lumânări va da şi ea naştere unor valuri de vibraţii eterice călătorind în toate direcţiiile, pornind de la centru.
În acelaşi mod, atunci când un gând, bun sau rău, străbate mintea unei persoane, el dă naştere unor vibraţii în MANAS, (sau atmosfera mentală), care vor călători în toate direcţiile, la mare distanţă de emiţător.
Care poate fi mediul prin care călătoreşte gândul de la o minte la alta?
Cea mai bună explicaţie este că MANAS, sau substanţa minţii, umple ca un eter întregul spaţiu, servind drept vehicul pentru gânduri, la fel cum PRANA este vehiculul pentru sentimente, lumină şi electricitate, iar aerul pentru sunet.
Eterul spaţiului înregistrează gândurile:
Forţa sau puterea gândului este atât de mare, încât poţi învârti pământul prin intermediul ei. Ea poate fi transmisă de la un om la altul. De pildă, puternicele gânduri ale marilor înţelepţi de altădată, numiţi şi RISHIS, se păstrează încă înregistrate în AKASHA.
Yoghinii clarvăzători pot percepe aceste gânduri-imagine. Ei le mai pot încă citi. Suntem practic înconjuraţi de un ocean de gânduri. Plutim în acest ocean. Cu toţii absorbim anumite gânduri şi emitem altele în acest univers al gândurilor. Astfel, fiecare are propria lui lume a gândurilor, şi toate aceste lumi se dizolvă în marele ocean al Minţii Cosmice.
Gândurile sunt vii:
Gândurile trăiesc. Ele sunt la fel de solide în lumea lor ca şi o piatră în lumea fizică. Corpul nostru poate înceta să mai fie, dar gândurile noastre nu pot muri niciodată.
Fiecare schimbare de gând este însoţită de o vibraţie nouă în materia mentală. Gândul-forţă are nevoie de o anumită materie subtilă (un mediu) pentru a putea acţiona. De aceea, cu cât mai puternice sunt gândurile, cu atât mai devreme vor apare rezultatele lor. Când gândul este focalizat, dându-i-se o anumită direcţie particulară, el va produce anumite efecte, direct proporţional cu puterea de concentrare a emiţătorului (adică cu forţa cu care acesta emite gândul).
Gândurile sunt forţe subtile:
Gândul este o forţă subtilă, pe care ne-o putem procura şi prin hrană. Cei care au citit CHHANDOGYA UPANISHAD vor înţelege cu uşurinţă acest lucru.
Dacă mâncarea este pură, gândul devine şi el pur. Cel care are gânduri pure vorbeşte cu multă autoritate şi produce o impresie foarte vie în minţile celor care îl ascultă. El poate influenţa asfel mii de persoane printr-un singur discurs.
Gândul pur este mai ascuţit decât tăişul lamei. De aceea, nu emiteţi decât gânduri sublime, pure. Acest lucru este posibil prin cultivarea puterii gândului, care este o ştiinţă exactă.
            

Gândurile sunt mesaje transmise în lume:
Cei care emană gânduri de ură, gelozie, răzbunare şi răutate sunt cu adevărat oameni foarte periculoşi. Ei întreţin în lume o atmosferă de agitaţie şi zbucium. Gândurile şi sentimentele lor negative sunt transmise în eter precum mesajele radio sau TV, şi sunt recepţionate de acei oameni ale căror minţi rezonează cu asemenea vibraţii.
Căci gândul se mişcă cu o viteză uluitoare, putând influenţa multă lume. Astfel, cei care emit gânduri sublime şi pioase îi pot ajuta deopotrivă pe cei din apropiere, dar şi pe alţii, aflaţi la mare distanţă.
 Gândurile au o putere enormă:
Gândurile pot vindeca bolile. Ele pot transforma mentalităţi. Gândurile pot face practic orice. Chiar şi marile minuni au fost create practic prin puterea incredibilă a gândului.
Gândul este o forţă dinamică. El este determinat de vibraţiile PRANA-ei psihice (sau SUKSHMA PRANA) asupra substanţei mentale. Gândul este o forţă la fel ca şi gravitaţia, atracţia sau respingerea.
 Undele-gând şi transferul gândurilor:
În fond, ce este această lume? Nimic altceva decât materializarea gândurilor formă ale lui HIRANYAGARBHA sau Dumnezeu.
Aţi învăţat la şcoală despre unde de căldură, de lumină şi electricitate. Ce nu ne învaţă ştiinţa, dar ne-o spun înţelepţii yoghini, este că există şi unde-gând, care au o putere enormă. Practic, toţi experimentăm inconştient, într-o măsură mai mare sau mai mică, puterea gândului. Marii yoghini ca JNANADEV, BHARTRIHARI şi PATANJALI obişnuiau să trimită şi să recepteze mesaje către şi de la persoane aflate la mare depărtare, prin telepatie şi transferul gândurilor. Telepatia a fost primul telegraf fără fir şi primul serviciu telefonic pe care le-a cunoscut vreodată lumea.
La fel cum practicaţi exerciţiile fizice şi sportul, jucând tenis şi cricket pentru a vă menţine sănătatea fizică, ar trebui să vă menţineţi sănatatea mentală prin emiterea unor forme-gând corecte, consumarea de alimente SATTVA-ice, recreare mentală într-o manieră inocentă şi pură, schimbarea dispoziţiei launtrice prin emanarea de gânduri bune, nobile, sublime, precum şi prin cultivarea bunei dispoziţii.
 Minunile vibraţiilor-gând:
Orice gând care porneşte de la voi este o vibraţie ce nu va muri niciodată. El va continua să treacă prin vibraţia sa toate particulele universului, şi dacă este un gând nobil, sfânt şi plin de forţă, el va activa în mod similar toate minţile ce rezonează cu el. Acest mecanism va permite tuturor celor care vă seamănă să preia gândurile voastre în mod inconştient şi să înceapă să emită gânduri asemănătoare, în funcţie de propria lor capacitate lăuntrică. Rezultatul va fi că, chiar fără să cunoaşteţi consecinţele propriilor voastre acţiuni, voi veţi fi pus în mişcare forţe uriaşe, amplificate prin puterea rezonanţei, care vor înfrânge gândurile malefice emanate de cei egoişti sau răi.
 Diversitatea vibraţiilor-gând:
Fiecare om îşi are propria sa lume mentală, modul său de a gândi, propriile căi de înţelegere a lucrurilor şi căile sale de acţiune.
Aşa cum faţa şi vocea unui om diferă de ale celorlalţi, la fel diferă şi modurile de a gândi şi de a înţelege. Aceasta este motivul pentru care apar atât de des neînţelegerile între oameni, chiar şi între cei apropiaţi sau prieteni.
De regulă, noi nu putem înţelege corect viziunea celuilalt. De aici, fricţiuni, rupturi şi certuri ce se produc într-un minut, chiar între prietenii vechi. Aceasta explică de ce pe pământ prieteniile nu durează niciodată prea mult.
Ca să ne putem înţelege empatic unii pe alţii, ar trebui mai întâi să ne acordăm pe frecvenţa vibraţiilor mentale ale celuilalt, renunţând pe moment la propria noastră frecvenţă. Dacă ne blocăm accesul la modul “lui” de gândire (la frecvenţa sa de emitere mentală), nu îl vom putea înţelege niciodată, percepându-l doar într-un mod critic, în funcţie de propriul nostru filtru mental (care distorsionează realitatea gândirii celuilalt). Unde nu există empatie, cu greu putem vorbi de o prietenie autentică.
Gândurile de ură, gelozie, egoism sau desfrâu, produc imagini distorsionate în minte, determinând întunecarea înţelegerii, pervertirea intelectului, pierderea memoriei şi confuzia mentală.
Conservarea energiei-gând:
În fizică există termenul de “putere de orientare”. Deşi masa de energie există, curentul nu va trece prin ea. Mai întâi trebuie să conectăm masa la un magnet, pentru ca apoi curentul electric să înceapă să curgă prin intermediul puterii sale de orientare.
În mod similar, energia mentală care este disipată şi direcţionată greşit prin diferite gânduri lumeşti lipsite de valoare, ar trebui focalizată pentru a putea fi direcţionată corect prin canalele spirituale.
De aceea, nu stocaţi în creier informaţii nefolositoare. Învaţaţi să decondiţionaţi mintea. Uitaţi tot ceea ce aţi învaţat şi care nu vă mai este de nici un folos. Atunci veţi avea rezerve enorme ce vor putea fi umplute cu gânduri divine. Veţi câştiga astfel o nouă putere mentală, căci razele disipate ale minţii vor fi acum adunate într-un mănunchi strâns focalizat.
Teoria celulelor şi gândurile:
Celula este o masă de protoplasmă ce conţine un nucleu şi este înzestrată cu inteligenţă. Unele celule secretă anumite produse în interior, în timp ce altele le excretă în exterior. Celulele organelor genitale secretă sămânţa; cele ale rinichilor excretă urina. Unele celule joacă rolul unor soldaţi. Ele apără organismul de intruşi şi de atacurile corpurilor străine otrăvitoare sau ale viruşilor. Ele le digeră, după care le elimină. Alte celule sunt cărăuşii substanţelor hrănitoare către ţesuturii şi organe.
Celulele îşi îndeplinesc activitatea fără aportul volitiv conştient. Munca lor este controlată de sistemul nervos simpatic. Pe această cale, ele se află într-un contact direct cu mintea şi creierul.
Orice impuls al minţii, orice gând, este transmis celulelor. Astfel, ele sunt mult influenţate de diferitele condiţii sau stări ale minţii. Dacă mintea este deprimată, confuză, sau conţine alte emoţii şi gânduri negative, acestea sunt transmise telegrafic prin nervi, fiecărei celule a corpului. Celulele-soldaţi intră atunci în panică. Agitaţia le slăbeşte puterea, ele nu îşi mai pot îndeplini corect funcţiile, iar eficienţa lor scade.
Unii oameni au o conştiinţă corporală foarte puternică, dar nu au nici o idee despre Sine. Ei duc o viaţă neregulată, nedisciplinată, umplîndu-şi stomacul cu dulciuri, aluaturi, ş.a.m.d. Organele lor digestive şi cele eliminatorii nu mai ştiu ce este odihna. În consecinţă, ei suferă de slăbiciuni şi boli fizice. Atomii, moleculele şi celulele corpului lor produc vibraţii discordante sau dizarmonioase. Ei nu cunosc speranţa, încrederea, credinţa, seninătatea şi buna dispiziţie. Dimpotrivă, ei sunt nefericiţi. Forţa-viaţă nu mai operează corect în ei. Vitalitatea lor scade, iar mintea le este constant umplută de teamă, disperare, îngrijorare şi anxietate.

 

Gândurile modelează expresia fizică:
Mintea este expresia subtilă a corpului fizic. Corpul fizic este manifestarea exterioară a gândurilor. Astfel, cel care îşi modelează mintea, îşi modelează implicit şi corpul.
Aşa cum un om cu o înfăţişare grosolană nu se bucură îndeobşte de prea multă simpatie şi milă din partea celor din jur, nici cel cu o minte grosolană nu poate inspira mai multă simpatie. Mintea îşi reflectă cu atâta fidelitate stările lăuntrice pe faţă, încât un om inteligent o poate citi cu multă uşurinţă. Iar corpul, la rândul său, răspunde acestor stări: teama creează instantaneu o reacţie fiziologică de apărare; anxietatea, mânia, durerea, veselia, etc., toate creează reacţii interne ale organismului.
 

Ochii vă trădează gândurile
Ochii reprezintă ferestrele sufletului; de aceea, în ei se poate citi cel mai uşor starea lăuntrică a minţii. Ochii sunt ca un instrument telegrafic ce transmite mesaje. În ei poţi citi gândurile de trădare, depresiune, tristeţe, ură, voioşie, pace, armonie, sănătate, putere, vigoare şi frumuseţe.
Dacă aveţi facultatea de a citi în ochii altora, le puteţi citi deopotrivă şi gândurile. Cu puţină hotărâre, perspicacitate, antrenament, inteligenţă şi experienţă, veţi ajunge să citiţi dominanta unui om (caracterul său) din semnele feţei sale, precum şi urmarindu‑i conversaţia şi comportamentul.
Gândurile negative otrăvesc viaţa:
Gândurile de îngijorare sau de frică sunt forţe de temut care există în lăuntrul fiinţei noastre. Ele otrăvesc înseşi sursele vieţii şi distrug armonia, eficienţa pe termen lung, vitalitatea şi vigoarea. În timp ce gândurile opuse de bucurie, bună dispoziţie şi curaj ‑ vindecă, mângâie, alină iritarea şi sporesc enorm eficienţa fiinţei prin multiplicarea puterilor mentale. De aceea, nu vă pierdeţi niciodată buna dispoziţie. Zâmbiţi şi râdeţi tot timpul.
Dezechilibrele psiho‑fizice:
Gandul îşi exercită influenţa asupra întregului corp. Durerea mentală slăbeşte organismul fizic, dar nu mai puţin adevărat că şi corpul influenţează mintea; un corp sănătos este barometrul unei minţi sănătoase. Când corpul e bolnav, mintea se îmbolnăveşte şi ea.
Pornirile violente ale unui caracter prea aprins produc serioase daune celulelor creierului, generând produşi chimici otrăvitori în sânge, dau naştere unui şoc general şi depresiunii, şi suprimă secreţia sucurilor gastrice, a bilei şi celorlalte sucuri digesive din tubul alimentar, secătuiesc energia, vitalitatea, induc îmbătrânirea prematură şi scurtează viaţa. Când suntem furioşi, mintea devine perturbată, fapt care creează apoi disfuncţionalităţi la nivelul corpului, datorită intrării în agitaţie a întregului sistem nervos. Aceasta este explicaţia “nervilor” pe care îi avem, sau a stării de enervare. De aceea este preferabil să ne controlăm mânia prin iubire. Mânia este o energie atât de puternică, încât ea nu poate fi controlată prin intelectul obişnuit (VYAVAHARA BUDDHI), ci numai prin intelectul pur (SATTVA BUDDHI) sau discernământ (VIVEKA‑VICHARA).
Puterile creatoare ale gândului:
Gândul creează lumea. El determină devenirea lucrurilor întru existenţă. Gândurile dezvoltă dorinţele şi excită pasiunile. În mod analog, gândurile contrare ce urmăresc anihilarea dorinţelor şi pasiunilor vor contrabalansa efectele primelor gânduri. Acesta este un lucru foarte important: când sunteţi asaltat de o anumită dorinţă sau pasiune, gândul contrar vă va ajuta să o distrugeţi. Dacă gândiţi despre cineva că el este prietenul vostru, acest lucru se va transforma în realitate. Dacă în schimb îl vizualizaţi ca duşman, mintea va actualiza deopotrivă şi acest gând. De aceea, cel care ştie cum să lucreze cu mintea, controlând‑o printr‑o practică constantă, poate atinge fericirea.
Gândurile atrag gânduri similare:
În lumea gândurilor, ca şi pretutindeni în univers, funcţionează “legea atracţiei prin rezonanţă”. Oamenii care au gânduri similare se simt atraşi în mod natural unul către celălalt. Sau cum spune înţelepciunea populară: “Cine se aseamănă, se‑adună”, ori “Spune‑mi cu cine te întovărăşeşti ca să‑ţi spun cine eşti”.
Doctorul va fi atras de alţi doctori, sau de cercurile medicale; poetul de alt poet (sau de un suflet poetic); cântareţul de alţi cântareţi; filosoful de filosofi; vagabondul de vagabonzi, etc. Mintea are putere de atracţie. Omul îşi atrage continuu spre sine din universul vizibil şi din cel invizibil (ce conţine forţele vieţii) gândurile, influenţele şi condiţiile cel mai apropiate de cele ale propriilor idei. Ducând cu voi anumite gânduri şi reţinându‑le o durată mai lungă de timp, veţi atrage fără încetare, conştient sau inconştient, tot ceea ce corespunde calitaţii voastre dominante de gândire. Gândurile sunt proprietatea voastră privată şi le puteţi folosi într‑un mod creator, împlindu‑vă dorinţele, prin cunoaşterea puterii lor şi utilizarea lor conştientă, prin focalizare şi concentrare.
Voi ţineţi în mâinile voastre întreaga putere de a vă alege gândurile şi de a atrage astfel spre voi influenţele pe care le doriţi. folosiţi această putere, şi nu vă limitaţi la a fi sărmane creaturi bătute de valurile circumstanţelor întâmplatoare. Reamintiţi‑vă că “omul este ceea ce el gândeşte.
Aplicarea unei legi psihologice:
Păstraţi‑vă inima tânără. Nu gândiţi niciodată: “Am îmbătrânit”, căci acest gând vă va copleşi. La vârsta de 60 de ani, gândiţi: “Mă simt ca la 16 ani”, căci întotdeauna omul devine ceea ce el gândeşte. Aceasta este o mare lege psihologică.
Gândiţi: “Sunt puternic”, şi veţi deveni puternic; dacă gândiţi: “Vai, ce slab sunt”, veţi deveni şi mai slab. Dacă gândiţi: “Sunt un prost”, cu siguranţă că veţi deveni unul. Dar dacă gândiţi: “Sunt un înţelept sau un Zeu”, veţi deveni un înţelept ori un Zeu.
Gândul este cel care modelează omul. Imaginaţia poate face adevărate minuni. Prezentul vostru este rezultatul gândurilor voastre anterioare, iar viitorul îşi are sămânţa în gândurile voastre actuale. Dacă gândiţi corect, veţi gândi şi acţiona corect. Vorbirea şi acţiunea întotdeauna urmează gândirii.
Legile gândirii înalte:
Omul devine ceea ce el gândeşte. Cum îi sunt gândurile, aşa îi va fi şi viaţa.
Gândirea orientată exclusiv asupra obiectelor lumii exterioare înseamnă durere. Prin însuşi actul gândirii, omul este înlănţuit în materie. Gândul pur, interiorizat, este în schimb o forţă mai puternică decât electricitatea. Cel care ştie să îşi liniştească mintea, va fi fericit şi liber de‑a pururi. Manifestaţi‑vă toată voinţa în scopul cuceririi propriei voastre minţi. Aceasta este adevărata bărbăţie, sau PURUSHARTHA.
Negarea eului limitat este un mijloc de purificare şi rafinare a minţii. Gândurile trebuie mai întâi purificate, iar apoi liniştite, căci numai o minte perfect calmă va putea înlătura vălurile ignoranţei.
Aspectul subtil al alimentelor cu care ne hrănim formează mintea. Dar hrana nu este numai ceea ce noi mâncăm, ci tot ceea ce lăsăm să intre în noi prin intermediul simţurilor. Învăţaţi să îl vedeţi pe Dumnezeu pretutindeni. Aceasta este adevărata hrană a ochiului. Puritatea gândului depinde de puritatea hranei. Puteţi vedea, auzi, simţi gustul mai bine, dacă menţineţi în permanenţă gânduri sublime, divine.
Dacă priviţi un obiect printr‑un filtru de sticlă verde sau roşie, el vă va apare colorat în verde sau roşu. La fel, şi obiectele lumii exterioare sunt colorate de dorinţele voastre prin intermediul filtrului mental. Toate stările mentale sunt tranzitorii; ele nu pot produce decât durere şi tristeţe.
Bucuraţi‑vă de libertatea gândirii. Eliberaţi‑vă de sclavia prejudecăţilor ce înăbuşă intelectul şi întunecă gândurile. Gândiţi‑vă la Atman (Sinele Suprem, Spiritul nemuritor ce există în fiecare om). Aceasta este gândirea corectă. Atman se revelează pe Sine după purificarea gândurilor. Când mintea este senină, eliberată de dorinţe, de motive, de speranţe, de obligaţii şi restricţii, de orice fel de gând ‑ atunci, Supremul Atman străluceşte. Sufletul trăieşte experienţa extazului. Şi voi puteţi trăi viaţa pe care o duc sfinţii. Dar nu veţi obţine o victorie sigură şi permanentă până când nu vă veţi fi cucerit mintea, gândurile şi egoul inferior.
Gândul – un bumerang:
Fiţi întotdeauna atenţi la ceea ce gândiţi, căci tot ceea ce iese din mintea voastră se întoarce înapoi. Orice gând pe care îl emiteţi este un bumerang.
Dacă urâţi pe cineva, ura se va întoarce împotriva voastră. Dacă iubiţi, veţi primi înapoi iubire. Un gând rău este de trei ori blestemat. În primul rând, el îl răneşte pe emitent, afectându‑i corpul mental. În al doilea rând, el îl răneşte pe cel căruia îi este adresat. În sfârşit, el face rău întregii umanităţi prin vicierea atmosferei sale mentale. Dacă întreţineţi gânduri de ură, sunteţi deopotrivă un criminal, căci gândurile voastre ucid în lumea lor, dar şi un sinucigaş, căci ele se întorc împotriva voastră. În plus, o minte angrenată în gânduri malefice acţionează ca un magnet, atrăgând gânduri similare şi amplificând astfel răul iniţial. Gândurile rele aruncate în atmosfera mentală otrăvesc minţile receptive. Iar cum gândul este rădăcina acţiunii, menţinerea persistentă a unui gând rău va conduce în timp la comiterea unor acţiuni criminale.

 

Gândurile şi valurile mării:
Gândurile sunt precum valurile unui ocean. Ele sunt nenumărate. Cucerirea lor vi se va părea la început o încercare disperată, fără şanse autentice de succes.
Unele gânduri vor rezista voinţei voastre, în timp ce altele vor ţâşni năvalnic exact atunci când credeaţi că aţi învins. Vechile gânduri suprimate vor apare din nou după câtva timp. Cu toate acestea, nu trebuie să disperaţi: puterea lăuntrică spirituală se dobândeşte gradat. Veţi reuşi cu siguranţă până la sfârşit. Toţi marii yoghini de altădată au atins realizările lor sublime doar după ce au trecut prin aceleaşi dificultăţi.
Procesul de distrugere a clişeelor mentale este dificil şi îndelungat. Ansamblul gândurilor nu poate fi distrus într‑o zi sau două. De aceea, nu trebuie să renunţaţi la practică după apariţia primelor dificultăţi.
Prima încercare ar trebui să fie reducerea dorinţelor, căci ea va genera o scădere automată a gândurilor. Apoi, gradat, ele vor dispărea.
Swami Sivananda, ”Puterea Gândului”

sâmbătă, 6 februarie 2010

LUMEA VISELOR




Cand ma las in bratele lui Morfeu , uneori ,ma desprind de realitate.
Inaintand prin labirintul viselor,printr-un univers tainic,rupt de lume si parca neatins de molima timpului ,intalnesc imagini ce se succed cu o repeziciune uluitoare,acompaniate sau nu de voci,sunt martor sau actor intr-un scenariu a carui talcuire ma constientizeaza ca lumea mea e mult mai larga,iar universul viselor ofera fiintei mele puteri nebanuite ,dar si slabiciunea de a fi arareori aproape de judecata lui Solomon.
E o aventura interesanta sa cobor in abisul viselor,loc in care legile cunoscute par de neaplicat,insa nu pot sa nu caut sa deslusesc cateceva despre aceasta lume misterioasa,cladita pe fundamentul nemarginirii,univers aflat dincolo de starea de veghe.
Am pornit la drum pe o cale studiata de stiintele de granite,verificand in ce masura descoperirile lui Freud ,Jung sau altii sau adeverit in cazul meu.
Nu a fost usor sa inteleg lumea in care am intrat,insa ,pe masura ce inaintam pe aceste fagase necunoscute,intalneam marturii tot mai clare in sensul ca omul este nu doar parte din Univers,ci insusi Universul ,in el cuibarindu-se un “areal”nemarginit,de neinchipuit.
Nu cred ca exista un om care sa nu fi avut macar un vis !
Plimbarea apostoliceasca pe fagasul visului porneste de la o conceptie care are in centrul sau omul inzestrat cu simturi prin care poate lua contact cu lumea invizibila,o lume plina de materii extraeterate numite fluide.
Chiar si –n lumea fizica ,simturile noastre sunt limitate:in lumina, noi nu vedem cele sapte culori din spectrul solar,ochiul nostru vede lumina numai cand numarul vibratiilor este cuprins intre 350.000.000 si 760.000.000.de vibratii pe secunda.
Cum este firesc,inainte de a executa o actiune,ne inchipuim cum o vom realiza.Intai, actiunea va fi o creatie mentala si apoi o vom realiza in lumea fizica;asa ajungem sa intelegem ca gandirea,idea,apartine lumilor divine,imaginea unui lucru apartine unor lumi spirituale,iar constructia fizica apartine lumii fizice.
Drumul spre lumea invizibila porneste de la informatiile centralizate in formatiunea nervoasa numita hipotalamus si continua cu intelegerea corpului uman ca o reunire interconectata a corpului fizic cu cel eteric si cu cel astral.
Corpul eteric absoarbe fluidul cosmic prin sapte centri de absortie si-l elimina prin porii pielii,prin degete si prin ochi,un om putand influienta pe altul.
Corpul astral -cel responsabil cu visele noastre,corespunde invelisurilor fluidice ale planetei noastre,la fel ca si corpul vital intra in componenta aurei, avand aspectul unui oval cu varful in jos, fiind un vehicul al spiritului in spatiu .El este centrul de transformare al impresiilor din lumea exterioara in senzatii ,oferind starea de veghe ,de atentie ,fiind racordat la corpul fizic prin substanta reticulara la nivelul bulbului rahidian.
In timpul somnului ,majoritatea oamenilor trec prin cinci sau sase cicluri successive de somn.In unul din aceste cicluri ,corpul astral se desprinde de cel fizic si de cel eteric pentru a iesi in lumea spiritelor sa se hraneasca cu fluide eterice din Univers .In timpul somnului cu vise ,corpul astral mai pastreaza o anumita legatura cu corpul fizic si corpul eteric printr-un cordon fluidic .Daca acest cordon se rupe ,atunci avem somnul fara vise ,legaturile cu organele de simt fiind intrerupte ,corpul astral nu mai poate raporta just imaginile din vis.
Sunt sigur ca amprenta visului lasa urme adanci ,umbrind sau luminand viata dupa putinta de a descoperi firul salvator al Ariadnei; visul parand tot mai ades " o carte cu sapte peceti ". Visul este un limbaj al sufletului ce ofera o oportunitate de autocunoastere. El este expresia prin care sufletul cauta sa mentina integralitatea fiintei noastra pe calea evolutiei personale, eliberandu-ne in acelasi timp de vechile atitudini care, tinandu-ne prizonieri ai trecutului, nu ne mai sunt de nici un folos. El opereaza cu simboluri.
Visele se produc din instincte fizice,acestea sunt chinuitoare si se produc inainte de miezul noptii ;altele se nasc sub influiente exterioare si le putem conditiona ;iar adevaratele vise se produc in majoritatea cazurilor in orele diminetii.
Visele produse de excitatiile fizice sunt legate de sange si de organele interne ale organismului .Daca inainte de culcare mancam seara alimente greu digerabile, visele vor fi chinuitoare,caci respiratia este ingreunata ,iar nervii se abat de la starea lor normala de repaus.
Pentru a avea vise determinate,in scopul ducerii la bun sfarsit a oricarei dorinte ,trebuie sa avem in vedere urmatoarele reguli :masa de seara se va servi cu cel putin doua ore inainte de culcare,ea necontinand bauturi excitante ca :alcool,cafea,ceai ;inainte de a dormi nu vom face eforturi fizice ,cel ce doreste sa vada un vis determinat sa exerseze ,dupa ce s-a culcat in pat ,exercitii de concentrare a gandirii ,care sa aiba la baza inchipuirea obiectului dorit.
Arta conditionarii viselor duce la clarviziune, putand obtine in starea de monodeism (viziune a autosugestiei) vise de clarviziune nascatoare de premonitii.
Diferenta intre cei ce isi amintesc visul si cei care nu si-l amintesc este legata de perioada din ciclul de somn pe care o traverseaza subiectul cand a fost trezit.
Cei care viseaza nu sunt total inconstienti de stimuli exteriori ,chiar daca asa par.
In general,visele se desfasoara in timp real si nu trec rapid ca un fulger,indiferent din ce clasa fac parte. Visele se pot clasifica astfel:
1 - Vise simbolice
2 - Vise compensatorii
3 - Vise legate de starea de sanatate
4 - Vise legate de gasirea solutiilor unor probleme
5 - Vise telepatice
6 - Vise premonitorii
7 - Vise lucide
8 – Cosmaruri
Inca din cele mai vechi timpuri ,babilonienii,egiptenii si fenicienii s-au ocupat cu talmacirea viselor,incercand a dezlega nodul Gordian ce leaga fiinta deUnivers .
Originea viselor este necunoscuta si, daca nu le retinem, le pierdem, ramanand astfel mai saraci cu o amintire sau cu anumite indicii care ne-ar fi putut ajuta sa ne rezolvam mai bine problemele din viata de zi cu zi.
Visele sunt utile pentru a invata mai multe despre sentimentele , gandurile, comportamentul, motivele, valorile celui care le-a visat.
In ultima vreme tot mai multi afla ca visele ii pot ajuta in rezolvarea problemelor pe care le au.
Personajele din vis sunt adesea proiectii ale dorintelor care salasluiesc in noi si care reprezinta lumea trairilor noastre interioare .. In functie de subiectul visului, calitatile sau defectele pe care noi le atribuim celor care compun sfera relatilor noastre concrete sunt de fapt trasaturi de caracter care ne apartin noua insine.. Anumite personaje care ne populeaza visele nu sunt altceva decat simboluri care exprima realitati deja existente in lumea psihismului nostru. Fiecare personaj din vis devine astfel un simbol al unei stari de spirit, al unei credinte sau tendinte.
Un rol important in intelegerea lumii viselor il are subconstientul.El regizeaza in fiecare noapte o piesa care are scopul de a ne introduce in atmosfera populata de rolurile noastre din viata si de a ne revela propria existenta cu conflictele si problematicile ei;ajutandu-ne sa intelegem aceasta stare modificata de constiinta in care se construiesc povesti in imagini pe baza amintirilor si preocuparilor prezente sau a fanteziilor si imaginilor.
In general, toate persoanele viseaza, desi multi oameni nu isi amintesc dimineata visele. Studiile arata ca persoanele care nu isi amintesc, viseaza la fel de mult ca si cele care isi amintesc. Cel mai mult conteza in intelegerea viselor ceea ce se intampla la trezire. Cand te trezesti incerca sa iti amintesti detaliile . Pe masura ca aptitudinea ta de a a-ti aminti visele se imbunatateste, cauta sa observi pattern-uri. Arareori ,oamenii pot sa aiba constiinta faptului ca viseaza si chiar si asa, acest lucru nu impiedica derularea spontana a visului. Unele cercetari au demonstrat ca este posibil ca intr-o anumita masura sa putem influenta continutul visului. Anumite evenimente sau intamplari traite inainte de culcare isi pun amprenta asupra continutului visului. In decursul timpului s-au elaborat o serie de teorii privind functiile si natura viselor.
Sigmund Freud a fost cel care a creat una dintre primele teorii despre functiile viselor. Dorintele, nevoile sau ideile pe are o persoana le gaseste inacceptabile si care sunt reprimate in inconstient, reprezinta continutul latent al viselor. Toate continuturile reprimate sunt exprimate in mod simbolic prin intermediul viselor, evitandu-se in felul acesta sentimentele de vinovatie sau anxietatea care ar aparea daca dorintele ar aparea in constiinta. In urma mai multor cercetari ulterioare, s-a descoperit ca intr-adevar continutul viselor are un inteles psihologic. Mai toti psihologii sunt de acord ca visele se concentreaza pe niste probleme emotionale si ca, prin analiza lor putem sa intelegem mai multe despre noi in scopul evolutiei noastre personale. Continutul visului poate face posibila emiterea unor predictii despre grijile si interesele visatorului.
Psihanaliza este stiinta de granita ce se ocupa cu interpretarea si analiza viselor. In psihanaliza interpretarea viselor este un instrument care ajuta la descoperirea continuturilor psihice - emotii si aspiratii refulate, tendinte instinctuale blocate etc. - aflate in inconstient, continuturi care se manifesta patologic prin simptome nevrotice.
"Visul este calea regala spre inconstient", afirma Sigmund Freud. Tot Freud este cel care a deschis primul calea spre utilizarea interpretarii/analizei viselor ca mijloc de investigare psihica.
In 1984 ,o teorie avansata de Evans, exprima o alta viziune a psihologilor asupra functiilor visarii .Evans sustinea ca visarea permite creierului sa ordoneze si sa organizeze o multitudine de impresii senzoriale primite in decursul unei zile ,pentru a alege lucrurile care trebuie uitate si pe cele care vor fi rememorate ulterior.
Sper ,din toata inima ,ca aceasta incursiune in “Lumea viselor” sa aduca putina lumina in clarificarea unor situatii aflate sub zodia “Universului invizibil”!