Vechi prejudecăţi cu privire la personalitatea lui Vasile Alecsandri ne fac să-l vedem pe scriitor numai vesel, fericit şi într-o bună măsură nepăsător – ceea ce e fals. El nu numai că nu era un uşuratic, dar era un om sensibil, un contemplativ şi un reflexiv. Se mai adaugă încă ceva: nevoia unei afecţiuni, a unui suflet către care să-şi poată îndrepta dragostea, căreia să-i împărtăşească nesiguranţele, care să-i fie mângâiere într-o lume cutremurată de vânturile reci ale meschinăriei şi interesului. CREZUL MEU
"EXISTĂ UN LUCRU MAI RĂU DECÂT OAMENII RĂI !
ESTE IGNORANŢA OAMENILOR BUNI !"
ESTE IGNORANŢA OAMENILOR BUNI !"
CĂI CĂTRE LUMINĂ
BINE AŢI VENIT ÎN LUMEA MEA !
- Ionel Mesaroş
- Sunt o fiinţă ce a trecut prin "furcile caudine" ale existenţei, care a pierdut uşor ...şi a câştigat greu lupta cu viaţa. Când am pierdut, am dobândit Credinţă, iar când am câştigat, m-am bucurat de Nădejde; ajungând, azi, să înţeleg de ce este atât de greu urcuşul spre Omul "încoronat" cu demnitate creştină.
Se afișează postările cu eticheta scriitori. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta scriitori. Afișați toate postările
luni, 10 octombrie 2011
Marea iubire a lui Alecsandri
Vechi prejudecăţi cu privire la personalitatea lui Vasile Alecsandri ne fac să-l vedem pe scriitor numai vesel, fericit şi într-o bună măsură nepăsător – ceea ce e fals. El nu numai că nu era un uşuratic, dar era un om sensibil, un contemplativ şi un reflexiv. Se mai adaugă încă ceva: nevoia unei afecţiuni, a unui suflet către care să-şi poată îndrepta dragostea, căreia să-i împărtăşească nesiguranţele, care să-i fie mângâiere într-o lume cutremurată de vânturile reci ale meschinăriei şi interesului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)