Dascălul

de Octavian Goga

Moșneag senin, eu tâmpla ta curată

O cer pe veci nădejdii mele pază.

Din soarele copilăriei mele

Pe fruntea ta mai licărește-o rază.

În suflet simt cum negura se sfarmă

Şi se-mpletește albă dimineaţă

Când ochiul tău în inimă-mi coboară,

Topind încet cetatea ei de gheaţă.

Azi, ca un sfânt dintr-o icoană veche,

Blând îmi răsai cu faţa ta blajină,

Cu zâmbet bun, cu ochi cuminţi și limpezi,

Strălucitori de lacrimi și lumină.

Cu tine-aduci atâtea nestemate

Din îngropatul vremilor tezaur,

Şi amintirea-n ţara ei mă poartă,

Cu pas încet, în carul ei de aur…

Artist-Annette Coanda Chiracu