de Doina Bezea
Răscumpăr azi
singurătăţi din piatră,
cuvinte dulci
muiate-n lemn de fag,
şi umbra ta pândind
prin geana-ţi moartă,
tot ostenind cărări
sub un toiag!
Pe dorul tău
ce curge-acum prin mine,
ştergând tăceri
în care eu mă mint,
am aşezat
un şal de vânturi line,
pe coama lor
să simt al tău alint!
Răscumpăr azi
din roua-ţi de pe buze,
săruturi tandre
pe sub câmpi de mac,
şi-n toamne reci
când te strecori prin frunze,
eu mă-nvelesc cu tine
şi-apoi...tac!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu