Risipitorul de iluzii

PASTILA ZILEI. Risipitorul de iluzii, autor Ionel Mesaroș

Viața, cu ale sale lumini și umbre, ne învață lecții de neuitat, prin care ne pregătește pentru vremurile în care timpul se va dizolva  în oceanul veșniciei.

Dincolo de întrebări, uneori, găsim  răspunsuri așezate în creuzetul tăcerii, reacții prin care ne cultivăm răbdarea și renașterea speranței.

Debarasându-ne de fantasme, viața, dascălul suprem,  ne arată calea perpetuării învierii sufletești. Între lumina ce anunță mijirea zorilor și amurg, ne așază în banca învățăceilor, oferindu-ne oportunități prin care alegerile  noastre să fie în consonanță  cu scopul existenței, mântuirea.

Iubind, vedem dincolo de aparențe, deschidem porți noi cunoașterii lăuntrice. Așa, descoperim frumuseți de neimaginat și aflăm calea prin care visele înălțătoare dobândesc aripi, topind iluziile ce încețoșează cugetul, permițând, prin trăire, să găsim calea spre noi înșine, barca salvării din naufragiul existențial, calea spre împlinirea umană.

Risipind umbrele grijilor, norii, ce ne înnegurează cerul vieții, se împrăștie, mânați de o mână nevăzută, și dispar, lăsând sufletului libertatea de a culege binele și frumosul, toate binecuvântările, risipind iluzii și clădind nădejdi.

Timpul  ne pedepseşte sau ne vindecă, în ritmul debarasării de iluzii. Sunt clipe hotărâtoare în viaţă când o decizie înţeleaptă ne luminează întreaga existenţă, ca şi când doar acele clipe ar fi coloanele pe care  se sprijină tot edificiul vieţii.

De obicei, slăbiciunile ne împiedică să trecem dincolo de aparenţe şi să  întâlnim Calea, Adevărul şi Viaţa şi, astfel,  ne lăsăm pradă virusului ce face ca viaţa să fie mereu o boală mortală.

Fără să credem că dincolo de noi există urmele veşniciei, murim, clipă de clipă, iar amintirile despre noi sunt îngropate, rând pe rând ,  în negura uitării.

Viața este un dar inestimabil, oferit de Creator, împachetat în ani, în zile, de care ne bucurăm numai în măsura în care ne-am înțeles menirea , scopul pentru care suntem aici, pe pământ. Ea este o luptă cu întunericul necunoașterii, o neîntreruptă bătălie cu noi înșine, o perpetuă căutare a sensului  existenței, pentru a găsi făgașul spre desăvârșirea umană. Animată de vise, viața dobândește sens.

A trăi înseamnă înainte de toate a ne bucura de darul primit de la Dumnezeu, a mulțumi  pentru toate clipele ce ne-au fost date, a fructifica  posibilitățile de împlinire, a găsi  fericirea în toate mărunțișurile vieții, în bucuria de a dărui, a lăsa urme pe pâmânt și o lumină împrumutată din cer, creionându-ne, astfel,  destinul visat.

Atinsă de lumini și umbre, viața devine un mozaic de bucurii și tristeți, o școală în care învățăm sau nu, pe propria piele, să devenim oameni, să  zărim în iubire pacea împăcării omului cu Dumnezeu, pentru a trece cu bine peste toate încercările vieții pământești.

Primăvara, anotimpul  renașterii, să ne aducă linişte, bucurie şi sănătate, iar   Sfintele Sărbători de Paşte să le întâmpinăm  cu  gânduri senine şi fericirea de a-i avea pe cei apropiaţi lângă noi, Lumina Învierii Domnului  revărsând în inimi Speranță, Încredere și Bunătate!

Sărbători Fericite!

Ionel Mesaroș